ÎCCJ, Decizia nr. 46/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 1322 din 10 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 850 din 21 mai 2020 a aceleiași instanțe.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 1322 din 10 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs contestatoarea.

III. Hotărârea instanței de recurs

Examinând decizia recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.

Raportat la data declanșării litigiului între părți, 30 septembrie 2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865.

În acest sens sunt dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Lega nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce reglementează conflictului de legi în timp, rezultând din intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.

Conform acestora, "(1) Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare" și "(2) Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată."

Or, potrivit prevederilor art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Hotărârea atacată cu contestația în anulare este decizia nr. 850 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Rezultă, așadar, că, în cauză, întrucât poartă asupra unei hotărâri pronunțate în calea de atac a recursului, decizia nr. 1322 din 10 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în contestație în anulare, nu mai poate face obiectul recursului.

Față de cele prezentate, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, constatând că recursul este inadmisibil, Înalta Curte îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1322 din 10 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2021.