ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06 iulie 2011 și înregistrată sub nr. 722/39/2011, reclamanta R.E. în contradictoriu cu pârâtul B.C., președinte al C.E.J.S., a solicitat obligarea acestuia la soluționarea și comunicarea soluției în ceea ce privește petiția adresată la data de 13 aprilie 2011. În motivarea acțiunii a arătat că, la data de 13 aprilie 2011 s-a adresat cu o petiție la C.E.J.C.A.S. împotriva executorului judecătoresc G.A. din circumscripția Judecătoriei Darabani, Jud. Botoșani și nici până la această dată nu a primit răspuns la această petiție, fiind expirat termenul legal de 30 de zile.

Prin sentința nr. 379 din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios, administrativ și fiscal a admis în parte cererea, a obligat pârâtul B.C. să expedieze către reclamantă răspunsul la petiția adresată C.E.J.C.A.S. prin scrisoarea recomandată AR 79975502436 și înregistrată sub nr. 89/2011; a respins cererea de acordare a daunelor ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Reclamanta s-a adresat pârâtului în calitatea acestuia de președinte al C.E.J.C.A.S. cu o cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârșite de executorul judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege și statutul executorului judecătoresc.

Prin aceeași cerere a solicitat să i se comunice măsurile care s-au luat . Potrivit art. 3, 8 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor; petițiile adresate autorităților și instituțiilor publice, sunt soluționate și răspunsul se comunică petiționarului, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Art. 4 din același act normativ stipulează că sunt direct răspunzători de buna organizare și desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a petițiilor, precum și de legalitatea soluțiilor și comunicarea acestora, conducătorii autorităților și instituțiilor publice. Așadar, în opinia instanței pârâtul, în calitate de președinte al C.E.J.C.A.S.

avea obligația de a comunica petiționarei măsurile ce s-au luat în temeiul Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și a art. 35 lit. e) din statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești ce reglementează soluționarea sesizărilor formulate împotriva executorilor judecătorești. În ceea ce privește daunele materiale și morale solicitate, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada acestora, nedepunând nici o probă din care să rezulte crearea unui prejudiciu. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta R.E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306(2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu dispozițiile art. 312(3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal. Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor art. 2 și 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

În cauza de față, reclamanta s-a adresat pârâtului în calitatea acestuia de președinte al C.E.J.C.A.S. cu o cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârșite de executorul judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege și statutul executorului judecătoresc. Prin aceeași cerere a solicitat să i se comunice măsurile care s-au luat . Însă solicitantei nu i s-a răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Cum în speța de față reclamanta s-a adresat unei autorități publice locale, C.E.J.S., se apreciază că făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul este competent a soluționa cauza. În consecință, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de R.E. împotriva sentinței nr. 379 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.