ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 06 iulie 2011 și înregistrată sub nr. 722/39/2011, reclamanta R.E. în

contradictoriu cu pârâtul B.C., președinte al C.E.J.S., a solicitat obligarea

acestuia la soluționarea și comunicarea soluției în ceea ce privește petiția

adresată la data de 13 aprilie 2011.

În motivarea acțiunii

a arătat că, la data de 13 aprilie  2011 s-a adresat cu o petiție la C.E.J.C.A.S.

împotriva executorului judecătoresc G.A. din circumscripția Judecătoriei

Darabani, Jud. Botoșani și nici până la această dată nu a primit răspuns la

această petiție, fiind expirat termenul legal de 30 de zile.

Prin sentința nr. 379

din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios,

administrativ și fiscal a admis în parte cererea, a obligat pârâtul B.C. să

expedieze către reclamantă răspunsul la petiția adresată C.E.J.C.A.S. prin

scrisoarea recomandată AR 79975502436 și înregistrată sub nr. 89/2011; a

respins cererea de acordare a daunelor ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamanta s-a

adresat pârâtului în calitatea acestuia de președinte al C.E.J.C.A.S. cu o

cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârșite de executorul

judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege și

statutul executorului judecătoresc. Prin aceeași cerere a solicitat să i se

comunice măsurile care s-au luat .

Potrivit art. 3, 8

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor; petițiile adresate autorităților și instituțiilor publice, sunt

soluționate și răspunsul se comunică petiționarului, indiferent dacă soluția

este favorabilă sau nefavorabilă.

Art. 4 din același

act normativ stipulează că sunt direct răspunzători de buna organizare și

desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a petițiilor,

precum și de legalitatea soluțiilor și comunicarea acestora, conducătorii autorităților

și instituțiilor publice.

Așadar, în opinia

instanței pârâtul, în calitate de președinte al C.E.J.C.A.S. avea obligația de

a comunica petiționarei măsurile ce s-au luat în temeiul Legii nr. 188/2000

privind executorii judecătorești și a art. 35 lit. e) din statutul Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești ce reglementează soluționarea

sesizărilor formulate împotriva executorilor judecătorești.

În ceea ce privește

daunele materiale și morale solicitate, instanța a constatat că reclamanta nu a

făcut dovada acestora, nedepunând nici o probă din care să rezulte crearea unui

prejudiciu.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta R.E. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condițiile

art. 306(2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 312(3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5

miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se

soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința

competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu

natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu

ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ

fiscal.

Astfel, dacă nu este

vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în

raport cu rangul local sau central al autorității emitente, potrivit

prevederilor art. 2 și 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de

instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține

unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios

administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau

instituții centrale, cu competență națională.

În cauza de față, reclamanta

s-a adresat pârâtului în calitatea acestuia de președinte al C.E.J.C.A.S. cu o

cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârșite de executorul

judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege și

statutul executorului judecătoresc. Prin aceeași cerere a solicitat să i se

comunice măsurile care s-au luat .

Însă solicitantei nu

i s-a răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii astfel cum

prevăd dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor

administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul legal.

Cum în speța de față

reclamanta s-a adresat unei autorități publice locale, C.E.J.S., se apreciază

că făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul

este competent a soluționa cauza.

În consecință, în

temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ.,

recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de R.E. împotriva sentinței nr. 379 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.