ÎCCJ, Decizia nr. 22/2016

Decizia civilă nr. 22/20

16

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 38 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul

nr. x/1/2013, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva

hotărârii nr. 3/P din 3 septembrie 2013 a Consiliului Superior al

Magistraturii - Secția pentru procurori în materie disciplinară.

Prin cererea

formulată la data de 2 decembrie 2015 și înregistrată la data de

4 decembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, revizuenta A. a solicitat

revizuirea deciziei civile sus-menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 509 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea

cererii, revizuenta a arătat că, prin încheierea nr. 866 din 10

noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, a rămas

definitivă soluția de clasare dată cu privire la A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu

aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., în temeiul prevederilor art. 16 lit. b) C.

proc. pen.

Ca urmare,

revizuenta a susținut că sunt incidente prevederile art. 509 alin.

(1) teza a II-a pct. 5 C. proc. civ., deoarece decizia a cărei revizuire

se solicită se bazează pe probele care nu au mai fost instrumentate

în dosarul penal preluat de Direcția Națională Anticorupție

- Structura centrală de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați

prin declinare de competență, după excluderea din

magistratură, respectiv nu s-a dat curs solicitării din data de 22

decembrie 2013 privind instrumentarea de probe în apărare, pentru

invalidarea lor, și nici nu au mai fost utile cauzei, fiind lovite de

nulitate, fiind efectuate și de un organ necompetent, nerezultând

săvârșirea vreunei fapte penale, așa cum rezultă din

motivarea ordonanțelor pronunțate în cauză.

Or, capetele

de acuzare cu privire la motivele excluderii din magistratură se

referă la relația presupusă ca existentă dintre martorul

denunțător și magistratul exclus, ce rezulta din

înregistrările - SMS-uri preluate din dosarul penal instrumentat de

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați.

Mai mult,

decizia a cărei revizuire se cere s-a pronunțat fără ca

dosarul penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție -

Serviciul Teritorial Galați să fie conexat, aflându-se în curs de

soluționare, și nici nu a putut fi solicitat de parte, nefiind în

cauza acestui dosar, dar care a fost avut în vedere la reținerea

incidenței prevederilor art. 99 lit. i) și t) din Legea nr. 303/2004,

republicată, în vederea excluderii din magistratură.

A mai

arătat revizuenta că, prin decizia a cărei revizuire se

solicită, au fost reținute întrutotul cele constatate de Secția

pentru procurori în materie disciplinară, în baza probelor preluate

și prezumate ca fiind corecte, din dosarul penal soluționat cu

clasare. Primele două abateri disciplinare reținute au la bază

SMS-urile din dosarul penal a căror veridicitate a fost contestată,

dovedindu-se inexistentă favorizarea.

Cu privire la

nulitatea probelor utilizate în dosarul penal în care s-a dispus clasarea, noua

încadrare juridică de abuz în serviciu, care a fost stabilită de

către procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, anterior

declinării de competență, nu a fost adusă la

cunoștință magistratului exclus, în niciun mod.

Revizuenta a

arătat că, din conținutul ordonanței de clasare rezultă

că nu a existat niciun comportament care să influențeze în vreun

fel modalitatea de întocmire a actelor procedurale. Inexistența unui

comportament inadecvat al magistratului exclus, constatat în motivarea

ordonanței de clasare, arată că prezumțiile de favorizare

s-au dovedit total nefondate.

Cu privire la

atitudinea magistratului exclus, în instrumentarea unei cauze penale, s-a

arătat că, din lucrările dosarului penal nr. x/P/2012 al

Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial

Galați rezultă că acesta i-a fost repartizat de către

procurorul-șef cu precizarea în scris a încadrării juridice de

competența acestei structuri, neexistând nicio rea-credință în

instrumentarea actelor premergătoare în termenul prevăzut de lege, cu

atât mai mult cu cât inspectorii C.S.M. nu au constatat că magistratul

exclus era anchetat de o structură care nu avea această

competență, fapt expus ulterior chiar de anchetatori prin declinarea

de competență.

În concluzie,

față de motivele arătate, revizuenta a solicitat admiterea

cererii în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ. și

schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării că

situația de fapt reținută de instanță a fost

viciată de probele și prezumțiile preluate din dosarul penal soluționat

ulterior cu clasare.

Examinând

cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate

invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară

față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

La alin. (2)

al aceluiași articol se prevede că, pentru motivele de revizuire

prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului,

pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu

evocă fondul.

Din

formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de

hotărâri care pot fi atacate cu revizuire este limitativă și,

prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât

cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ

prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge

la încălcarea principiului legalității căii de atac,

potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai

dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de

aceasta.

Prin

dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus o

condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea

extraordinară de atac a revizuirii, și anume, aceea că pot fi

atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii,

respectiv hotărârile pronunțate asupra fondului, precum și cele

care evocă fondul.

Prin

excepție, pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art.

509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care

nu evocă fondul, ceea ce înseamnă că, în afară de cazurile

prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin

hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de

admisibilitate.

Cum, în

speță, motivul de revizuire ce face obiectul cererii este cel

prevăzut la alin. (1) pct. 5, care nu se regăsește printre cele

enumerate expres la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., rezultă că

este necesar ca prin hotărârea atacată să se fi evocat fondul

pricinii.

În ceea ce

privește noțiunea de evocare a fondului de către instanța

de recurs, aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt

decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare,

fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce

fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o

altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care

fusese dată până la acel moment.

Hotărârile

instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care

instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă

judecății, casează în tot sau în parte hotărârea

recurată.

Or, în

prezenta cauză, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de A., astfel că cererea de

revizuire formulată este inadmisibilă întrucât, prin soluția de

respingere a recursului, instanța s-a pronunțat asupra caracterului

nefondat al căii de atac, fără ca hotărârea să evoce

fondul.

Față

de considerentele expuse, cererea de revizuire urmează a fi respinsă,

ca inadmisibilă, situație în raport cu care analizarea altor

condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine

inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei

nr. 38 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2013.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică de la 25 ianuarie 2016.