ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 140 din 18 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Gorj, în baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme. În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada reținerii și a arestării preventive de la 16.02.2018 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.

În temeiul art. 108 alin. (1) lit. d) și art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului tip baionetă în lungime totală de 35 cm, având lama în lungime de 23 cm și lățime de 2 cm, mâner cu plăsele de texolit și gardă circulară tip inel introducere baionetă, inscripția AK -47 CCCP.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș și a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 27.742,78 RON cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Tg. Jiu și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.035,63 RON cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Tg. Jiu și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.693,78 RON cu titlu de despăgubiri materiale, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 10.000 RON despăgubiri materiale și 150.000 RON daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocaților din oficiu rămânând în sarcina statului; în baza art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către partea civilă B..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 113/P/2018 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor în stare de recidivă, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 15.02.2018, în jurul orei 22:00, a lovit cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit tip baionetă), în zona toraco-abdominală, persoana vătămată C., provocându-i leziuni de arteră intercostală, hemitorace stâng, leziuni la nivelul pericardului, plămânului, diafragmului, colonului, splinei și pancreasului, în urma cărora, la data de 27.02.2018, victima a decedat.

Tribunalul a respins cererea inculpatului de judecare conform procedurii aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii; s-a apreciat că inculpatul a invocat aspecte de fapt care ar putea fi valorificate sub forma legitimei apărări sau provocării, care nu au fost reținute în rechizitoriu și pentru stabilirea cărora este necesară administrarea de probe.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în fapt că, în data de 15.02.2018, după ce consumaseră o cantitate însemnată de alcool atât în timpul zilei, cât și în cursul serii, victima C. și inculpatul A. se aflau la domiciliul acestuia din urmă, situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj și, la un moment dat, între cei doi a intervenit un conflict spontan, context în care inculpatul A. i-a aplicat victimei o lovitură în zona pieptului, cu un cuțit cu lama de 23 cm, victima decedând la data de 27.02.2018 în Spitalul Clinic Universitar Tg. Mureș.

Această stare de fapt nu a fost contestată de inculpat, care a susținut însă că a acționat în stare de legitimă apărare, sau cel puțin de provocare, precum și că între lovitura aplicată victimei și decesul acesteia nu există legătură de cauzalitate, decesul fiind cauzat de o culpă medicală, apărări pe care instanța de fond le-a înlăturat, apreciind în acest sens că susținerile inculpatului în sensul că victima l-ar fi atacat prima și i-ar fi produs o leziune în zona abdomenului, nu au putut fi reținute întrucât, pe lângă faptul că inculpatul a relatat de fiecare dată o altă versiune a dinamicii conflictului, afirmațiile acestuia nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. În prezenta cauză s-a apreciat de instanța de fond că nu există probe care să susțină relatările inculpatului referitoare la presupusul atac al victimei, relatări contradictorii de altfel, iar din fotografiile judiciare aflate la fila x, d.u.p. s-a reținut că inculpatul prezenta în seara conflictului o plagă tăiată superficială, transversală, dispusă în partea superioară a abdomenului, localizarea și caracteristicile acesteia făcând mai plauzibilă ipoteza în care inculpatul s-a autoagresat realizând gravitatea faptei comise, fie din remușcare, fie din teamă de repercusiuni, decât cea în care a fost agresat de victimă cu un briceag. Caracteristicile plăgii care au susținut această concluzie sunt lungimea mare a acesteia, cuprinzând abdomenul dintr-o parte în alta, adâncimea uniformă a plăgii pe întreaga lungime, superficialitatea acesteia precum și forma perfectă, liniară. De asemenea, din redarea dialogului dintre victimă și inculpat, înregistrat de inculpat cu telefonul mobil, a rezultat cu evidență că victima nu l-a atacat pe inculpat atât timp cât, imediat după ce a fost înjunghiat cu cuțitul în piept, victima și-a exprimat nedumerirea cu privire la acțiunea inculpatului, fiind evident că dialogul între victimă și inculpat nu ar mai fi avut loc dacă victima ar fi încercat prima să îl lovească sau l-ar fi lovit cu briceagul pe inculpat.

A mai susținut inculpatul că instanța ar trebui să rețină în favoarea sa cel puțin circumstanța atenuantă legală a provocării, arătând că refuzul victimei de a părăsi domiciliul inculpatului, amenințările și limbajul licențios folosit de acesta la adresa concubinei și membrilor familiei inculpatului l-au determinat pe acesta să își piardă controlul și să-l agreseze.

Din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile concubinei, mamei și mătușii inculpatului, instanța de fond a reținut că, că între inculpat și victimă exista o relație de prietenie, cei doi fiind foarte apropiați. Din cauza comportamentului nociv și autodistructiv pe care îl aveau când erau împreună, consumând alcool în cantități mari și diverse substanțe cu proprietăți psiho-active, membri familiei inculpatului și concubina acestuia nu erau de acord ca cei doi să-și petreacă timpul împreună, interzicându-i inculpatului acest lucru. S-a mai reținut că, în seara conflictului, atât inculpatul cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice, după ce consumaseră bere și două sticle de vodkă, iar inculpatul a declarat că ingerase și diazepam, xanax și haloperidol, conform tratamentului prescris de medicul psihiatru. Acceptând chiar că discuția dintre cei doi ar fi pornit de la refuzul victimei de a pleca de la locuința inculpatului și chiar că acesta din urmă l-ar fi jignit și amenințat pe inculpat, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține provocarea, ca și circumstanță atenuantă legală, pentru evaluarea stării de tulburare sau de emoție avându-se în vedere împrejurările concrete ale cauzei, particularitățile psihice ale infractorului, raporturile dintre părți. Or, între inculpat și victimă exista o relație de prietenie foarte apropiată, inclusiv inculpatul și membrii familiei acestuia susținând că victima s-a mai manifestat agresiv fizic cu inculpatul, acesta acceptându-i comportamentul întrucât îl considera "fratele său", relevantă în acest sens fiind convorbirea dintre inculpat și victimă în cuprinsul căreia inculpatul a iertat victima pentru că acesta l-ar fi lovit. Într-un astfel de context, presupusul refuz al victimei de a părăsi imobilul, injuriile și amenințările adresate de acesta, nu puteau să-i producă inculpatului o stare de tulburare sau emoție de natura celei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul se afla în mod evident într-o stare de agitație, de nervozitate, astfel cum a rezultat inclusiv din limbajul folosit de acesta în dialogul cu victima și ulterior cu operatorul de la 112, stare care, a arătat instanța de fond, poate fi explicată prin efectul conjugat al cantității de alcool și medicamentelor ingerate, precum și a afecțiunilor psihice de care suferă, acesta fiind diagnosticat cu tulburare organică de personalitate, tulburare de personalitate disociată și tulburări mentale și de comportament cauzate de folosirea drogurilor multiple și altor substanțe, cu manifestări precum agitație psiho-motorie, instabilitate comportamentală, iritabilitate, irascibilitate, tulburări de somn, agresivitate fizică.

Pentru aceste considerente, nefiind dovedit de către inculpat un atac anterior al victimei, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute legitima apărare - cauză justificativă, excesul neimputabil - cauză de neimputabilitate sau depășirea limitelor legitimei apărări - circumstanță atenuantă legală.

În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că, între lovitura aplicată victimei și decesul acesteia, nu există legătură de cauzalitate, decesul fiind cauzat de o culpă medicală, instanța de fond a constatat în esență că în seara conflictului, victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență Tg. Jiu, iar ulterior, în data de 17.02.2018, a fost transferat la Spitalul Clinic Județean Tg. Mureș, unde a decedat în data de 27.02.2018.

În cursul urmăririi penale a fost efectuat raportul medico-legal de necropsie nr. 860-A3-162, prin care s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și septic ce a survenit în evoluția tratamentului toraco-abdominal cu plagă tăiată înțepată toraco-abdominală, cu leziune de arteră intercostală, hemotorace stâng, leziuni la nivelul pericardului, plămânului, diafragmului, colonului, splinei și pancreasului, urmat de infecție intra-abdominală cu abcese multiple și peritonită generalizată.

Potrivit noii expertize medico-legale, raportul de expertiză și avizul Comisiei de avizare depuse la dosarul cauzei în data de 24.04.2019:

Prin urmare, instanța de fond a arătat că, din cuprinsul expertizei medico-legale, a rezultat atât legătura de cauzalitate dintre leziunea produsă de inculpat victimei și decesul acestuia din urmă, cât și absența vreunei culpe medicale în tratamentul acordat victimei.

Deși concluziile raportului de nouă expertiză au fost clare atât în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre lovitura aplicată victimei și decesul acesteia, cât și în ceea ce privește absența culpei medicale, instanța de fond a apreciat că s-a impus a se face câteva sublinieri, dat fiind referatul medical al Spitalului Clinic Județean Tg. Mureș - Clinica de chirurgie din data de 5.03.2019, întocmit la solicitarea medicilor legiști. Astfel, urmare a loviturii aplicate de inculpat victimei în zona stângă a toracelui cu cuțitul tip baionetă, i-a fost produsă acesteia o plagă tăiată înțepată toraco-abdominală care a interesat două coaste, pleura, plămânul, pericardul, diafragmul, pancreasul, colonul și splina, deci multiple leziuni interne, victima primind îngrijiri medicale la Spitalul Tg. Jiu și a fost transferată după două zile, respectiv în data de 17.02.2018, la Spitalul Clinic Județean Tg. Mureș - Clinica de chirurgie, unde evoluția acestuia a fost inițial favorabilă, după care a fost grevată de diverse complicații (pneumonie, fistulă gastrică prin decubit de dren, hemotorace prin leziune de arteră intercostală) și ulterior, deces. Au fost identificate de către medicul primar chirurg deficiențe în managementul inițial al cazului care au condus la amânarea operației principale cu 4 ore, considerând însă acesta că întârzierea nu a contribuit la deznodământul fatal ulterior, în sprijinul acestei afirmații arătând că evoluția ulterioară, în primele 7 zile, a fost relativ bună, cu un pacient stabil hemodinamic și tranzit intestinal prezent, cu reluarea alimentației orale, sub tratament conservator bine condus, leziunile abdominale, prin gravitatea lor, putând conduce în continuare la apariția unei stări septice și de șoc din următoarele motive: a existat o contaminare fecaloidă masivă și de durată; a existat o leziune de pancreas care prin natura agresivă a sucului pancreatic poate duce la autodistrugerea țesuturilor peripancreatice, apariția de abcese precum și la digestia și efracția unor organe învecinate cum ar fi stomacul, colonul, vasele de sânge; splenectomia a dus la scăderea imunității antiinfecțioase, supurația de plagă era de așteptat la orice pacient în condițiile unei operații septice; pneumonia a apărut în contextul unui pacient imobilizat la pat și ventilat mecanic prin IOT pentru mai multe zile și cu imunitate scăzută .

În cuprinsul referatului medical întocmit de conf. D. s-a arătat motivat că, cel mai probabil, leziunea de arteră intercostală s-a produs în după amiaza de 27.02.2018, în urma mobilizării pacientului la sala de operații, la investigații imagistice) prin mișcarea capetelor osoase costale fracturate, având în vedere că leziunea de arteră intercostală era situată exact la nivelul plăgii penetrante de la nivelul peretelui toracic și că pe tubul de dren s-au exteriorizat 800 ml de sânge doar în după amiaza de 27.02.2018. De asemenea, a precizat medicul că leziunea a fost corect diagnosticată și tratată, iar atitudinea terapeutică aplicată victimei respectă bunele practici în domeniu la ora actuală.

În concluzie, instanța de fond a apreciat că există legătură de cauzalitate între leziunea produsă de inculpat victimei și decesul acestuia din urmă și că nu a existat o culpă medicală în tratamentul acordat victimei, care să întrerupă legătura de cauzalitate.

Prin urmare, inculpatul a lovit victima cu cuțitul tip baionetă în zona pieptului, provocând decesul acestuia, iar forma de vinovăția cu care a acționat este aceea a intenției, ce rezultă din zona vizată de lovitură, intensitatea acesteia și natura obiectului folosit de inculpat.

Instanța de fond a constatat așadar că fapta săvârșită de inculpat în condițiile mai sus expuse întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen., pentru care a fost condamnat, iar la stabilirea pedepsei s-a ținut seama în concret, că inculpatul, în vârstă de 24 de ani, a absolvit 11 clase, nu avea nici o ocupație și nici loc de muncă la data săvârșirii faptelor, are antecedente penale, fiind condamnat inclusiv pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență (tâlhărie) și a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, fiind adevărat că acesta suferă de anumite afecțiuni psihice care îl predispun spre un comportament heteroagresiv, dar acestea nu îi abolesc discernământul, iar inculpatul a continuat, după mai multe internări și tratamente psihiatrice, să consume alcool, deși știa că îi este interzis acest lucru, având în vedere tratamentul pe care îl urma. De altfel, s-a arătat în considerentele hotărârii, în acest context, inculpatul a și săvârșit infracțiunea pe care, cel mai probabil, nu ar fi comis-o dacă nu s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere relația foarte apropiată dintre el și victimă, precum și absența unui veritabil mobil care să îl determine pe inculpat să săvârșească o faptă atât de gravă.

În consecință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 15 ani, instanța de fond apreciind-o ca proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

Instanța de fond a apreciat că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile reglementate de art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 C. civ. pentru a opera răspunderea delictuală a inculpatului A., condamnat pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu-omorul, pentru prejudiciile produse părților civile.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din declarațiile celor doi martori audiați de instanța de fond a reținut că, prin fapta sa ilicită, săvârșită cu vinovăție, inculpatul a produs părților civile prejudicii care nu au fost acoperite încă, sens în care s-a reținut că, urmare a acțiunii ilicite a inculpatului, care a provocat decesul victimei C., s-a produs părților civile un prejudiciu material constând în contravaloarea cheltuitelor făcute pentru transportul victimei la spital, tratamentul acordat acesteia, iar ulterior decesului, pentru înmormântarea și pomenirea victimei. Cuantumul acestor cheltuieli, astfel cum au rezultat din probele administrate în cauză (declarații de martori, bonuri fiscale și chitanțe) s-a reținut că este de 10.000 RON pentru partea civilă B., 27.742,78 RON pentru partea civilă Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș, 3035,63 RON pentru partea civilă Spitalul Județean de Urgență Tg. Jiu, respectiv de 2693,78 RON pentru partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Tg. Jiu.

În ceea ce privește daune morale, instanța de fond a apreciat că pretențiile părții civile B. sunt parțial întemeiate, suma de 1.000.000 EURO solicitată cu titlu de daune morale fiind justificată în parte, sens în care s-a avut în vedere faptul că prejudiciul moral constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane sau producerea altei suferințe de ordin psihic și justifică acordarea unei compensații materiale stabilită prin apreciere, avându-se în vedere criteriile care rezultă din cauza dedusă judecății. Valoarea prejudiciului moral constă de fapt în evaluarea despăgubirii care va compensa prejudiciul, ce constă în suferințe de ordin psihic, normele eticii și echității pledând pentru acordarea de daune morale.

S-a apreciat că suma de 150.000 RON reprezintă o reparație, dacă nu integrală, măcar justă și echitabilă, care poate compensa prejudiciul suferit prin pierderea fiului părții civile, sumele de bani având efecte compensatorii, neconstituind venituri nejustificate pentru partea civilă.

Prin Decizia penală nr. 1670 din 05 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 18 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018.

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 18 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018.

S-a desființat în parte sentința, în ceea ce privește latura penală.

În baza art. 864 C. pen. din 1969;

S-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 2407/23.10.2013 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin nerecurare și s-a dispus executarea acestei pedeapse alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 17 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată, de la 21.05.2012 la 5.06.2012 și perioada arestului preventiv de la 16.02.2018 la 18.06.2019.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, ce nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 18.06.2019 la zi.

O fost obligat inculpatul la 300 RON, cheltuieli judiciare către apelanta parte civilă B..

A fost obligat inculpatul la 600 RON, cheltuieli judiciare statului.

Restul cheltuielilor judiciare în apel, au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul parțial apărător oficiu, în cuantum de 500 RON.

Examinând apelurile declarate, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Inculpatul și victima C. erau prieteni, obișnuind să consume împreună alcool și diverse substanțe cu proprietăți psiho-active. De asemenea, inculpatul și victima au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, în actul de sesizare a instanței arătându-se că în seara de 5.09.2017, inculpatul, victima și o a treia persoană au exercitat acte de violență asupra numitului E., procesul penal încetând ca urmare a decesului lui C. și ca urmare a retragerii plângerii prealabile față de ceilalți doi inculpați de către numitul E..

În seara de 15.02.2018, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victimă a izbucnit un conflict spontan, inculpatul înjunghiind victima în zona pieptului cu un cuțit tip baionetă, în lungime totală de 35 cm, având lama de 23 cm lungime și 2 cm lățime. Victima C. a decedat la data de 27.02.2018 la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

Inculpatul a declarat apel, susținând că a acționat în legitimă apărare, deoarece a fost atacat mai întâi cu un cuțit de către victimă.

În mod corect, prima instanță a respins această apărare a inculpatului, constatând că acesta a prezentat, în cursul declarațiilor, diferite versiuni ale modului în care s-ar fi produs atacul de către victimă, iar cele declarate avocatului său în seara conflictului diferă de modul în care ulterior a pretins că s-ar fi desfășurat atacul victimei. Astfel, audiat ca martor, primul apărător al inculpatului a susținut că acesta i-ar fi menționat că victima a încercat să îl agreseze pe inculpat cu cuțitul tip baionetă, inculpatul l-a dezarmat și apoi a lovit victima cu acest cuțit, inculpatul a susținut în cursul procesului penal și că victima l-a atacat cu un cuțit tip briceag, ce a fost găsit de familia inculpatului în iarna aceluiași an, căzut prin casă. Polițiștilor sosiți la fața locului după apelarea numărului de urgență 112, inculpatul le-a declarat că victima i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței și i-a adresat amenințări cu moartea, astfel că inculpatul a înjunghiat victima. În motivele de apel, inculpatul a susținut că a fost rănit și apoi a respins atacul, s-a luptat cu victima în condiții dificile, cu mâna stângă, având în mâna dreaptă telefonul mobil cu camera pornită, traiectoria rănii victimei (oblic, de sus în jos), fiind congruentă cu ideea respingerii de către el, cu mâna stângă, a atacului victimei, context în care arma s-a întors în cursul confruntării și a penetrat corpul victimei.

Or, așa cum s-a arătat în considerentele sentinței apelate, starea de legitimă apărare, ca și cauză justificativă, trebuie probată de cel care o invocă, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) C. pen. iar diferitele variante prezentate de inculpat nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză și, contrar susținerilor apelantului inculpat, instanța de fond a avut în vedere depoziția primului apărător al inculpatului, audiat ca martor în cauză, precum și restul probelor, inclusiv înregistrarea dialogului dintre victimă și inculpat, făcută de inculpat cu telefonul mobil, din care rezultă că victima nu l-a atacat pe inculpat atât timp cât, imediat după ce a fost înjunghiat cu cuțitul în piept, victima și-a exprimat nedumerirea cu privire la acțiunea inculpatului, întrebând:

"Ce ți-am făcut eu?", adăugând "Nu ți-am greșit cu nimic ...".

Inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale a provocării deoarece victima l-a insultat și a încercat să îl agreseze, instanța de fond ignorând relatările martorilor F., mătușa inculpatului (care i-ar fi cerut persoanei vătămate să plece, aceasta din urmă transmițându-i că o omoară) și G., care cu aproximativ o jumătate de oră anterior conflictului, s-a aflat în locuința inculpatului și care ar fi susținut că persoana vătămată era băută, a căzut de pe scaun și înjura, striga să vină poliția.

Din raportul de constatare medico-legală nr. x din 16.02.2018 reiese că inculpatul a prezentat la data examinării o plagă înțepată de 0,3 cm pe marginea cubitală mâna dreaptă, o plagă înțepată superficială de 0,5/0,7 cm, sângerândă, pe fața dorsală a piciorului drept la articulația metacarpofalangiană IV - V iar pe regiunea abdominală anterior o plagă tăiată orizontală, superficială, interesând tegumentul, cu crustă hematică, cu direcție de la stânga la dreapta, ușor descendentă pe flancul drept.

Inculpatul a declarat că primele două leziuni consemnate în raportul de constatare și le-a provocat singur, cu obiecte din sticlă aflate în casă, pe care le-a spart. Cu privire la leziunea din zona abdominală, a oferit mai multe variante de producere. Astfel, cu ocazia audierii de către instanța de judecată, la termenul din data de 17.09.2018, inculpatul a afirmat, în prezența noului avocat ales că, după conflict, fiind nervos și nevenindu-i să creadă ce făcuse, s-a tăiat în zona abdomenului cu un cuțit sau un ciob. La termenul de judecată din 10.12.2018, inculpatul a solicitat să fie reaudiat declarând că victima l-a atacat cu un briceag pe care inculpatul nu îl văzuse la aceasta, posibil să îl fi ținut în buzunar, inculpatul s-a ferit lăsându-se pe spate, moment în care victima l-a tăiat dintr-o parte în alta a abdomenului. Audiat de către instanță primul apărător al inculpatului, martorul H. a declarat că inculpatul i-a relatat că victima a încercat să îl lovească cu cuțitul, că inculpatul a deposedat-o de acest obiect, cu care i-a aplicat victimei o lovitură când aceasta a venit din nou spre inculpat cu pumnii și picioarele. Martorului, inculpatul i-a relatat că tăietura din zona abdomenului i-a fost produsă în timpul conflictului dar că nu știe cum, respectiv dacă l-a tăiat victima sau în timpul încăierării dintre ei i-a fost produsă această tăietură, iar ulterior în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că și-a produs-o singur. Martorul a mai remarcat că, de vreme ce inculpatul îi relatase că victima încercase să îl lovească cu cuțitul de sus în jos, a considerat că nu era plauzibil ca tăietura produsă să fie de la stânga la dreapta, așa cum se menționează în raportul de constatare.

Având în vedere toate aspectele de mai sus, în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului în sensul că victima l-ar fi atacat prima și i-ar fi produs respectiva leziune în zona abdomenului.

În ceea ce privește o eventuală ceartă în cursul căreia victima să fi folosit expresii de natură să provoace inculpatul în a-i aplica o lovitură cu cuțitul tip baionetă, s-a avut în vedere depoziția martorului G., în sensul că, invitat de inculpat, a ajuns la locuința acestuia în jurul orei 21:00 - 21:30 și a constat că atât inculpatul cât și victima se aflu sub influența băuturilor alcoolice, că la un moment dat victima a picat de pe scaun pe spate, lovindu-se cu spatele de calorifer și spunând că sună la poliție, folosind cuvinte injurioase. Observând că victima se afla într-o stare de agitație, martorul a căutat un motiv pentru a pleca. Inculpatul A. i-a spus să îi aștepte, să meargă toți în oraș, însă martorului i s-a părut că ceva nu este în regulă și a plecat. Cât timp a stat în casa inculpatului, aproximativ 10 minute, inculpatul și victima nu s-au certat și nu au avut discuții contradictorii, mai ales că C., după ce a căzut pe spate, nu s-a mai ridicat și se uita într-un punct fix pe tavan. Așadar, contrar susținerilor inculpatului din dezbaterile apelului, cel puțin până la plecarea martorului, între acesta și victimă nu existaseră discuții contradictorii, iar starea victimei nu era, în final, agresivă, ci letargică.

Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Având în vedere că în seara conflictului atât inculpatul cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice, după ce consumaseră bere și două sticle de vodcă, iar inculpatul a declarat că ingerase și diazepam, xanax și haloperidol, conform tratamentului prescris de medicul psihiatru, depoziția martorului G. precum și relațiile apropiate dintre inculpat și victimă, în mod just s-a reținut de către prima instanță că presupusul refuz al victimei de a părăsi imobilul, injuriile și amenințările ce ar fi fost adresate de acesta nu puteau să-i producă inculpatului o stare de tulburare sau emoție de natura celei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul a mai susținut în dezbaterile apelului că între lovitura aplicată victimei și decesul acesteia nu există legătură de cauzalitate, decesul fiind cauzat de o culpă medicală. Din actele medicale și medico-legale depuse la dosar, reiese că, urmare a loviturii aplicate de inculpat victimei în zona stângă a toracelui cu cuțitul tip baionetă i-a fost produsă acesteia o plagă tăiată înțepată toraco-abdominală care a interesat două coaste, pleura, plămânul, pericardul, diafragmul, pancreasul, colonul și splina, lovitura aplicată de inculpat provocând, așadar, multiple leziuni interne.

Potrivit, raportului de necropsie nr. x/A3/162 întocmit de către I.M.L. Târgu Mureș la data de 28.02.2018, moartea victimei s-a datorat șocului hemoragic și septic ce a survenit în evoluția tratamentului toraco-abdominal. Întrucât acest raport de necropsie nu a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul I.M.L. Târgu Mureș, în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală, pentru a afla, printre altele, și dacă există în cauză o culpă medicală care să fie de natură a întrerupe lanțul cauzal dintre traumatismul suferit de victimă și decesul acesteia.

Concluziile noii expertize medico-legale nr. x din 10.04.2019 întocmită de I.M.L Târgu Mureș și avizată de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul I.M.L. Târgu Mureș sunt expuse în considerentele sentinței apelate, astfel că nu vor fi reluate, însă s-a apreciat în mod categoric că între plaga toraco-abdominală suferită de victimă în urma acțiunii inculpatului și decesul acesteia există legătură de cauzalitate, evoluția leziunii traumatice ducând la deces și că nu s-au identificat deficiențe medicale în tratamentul victimei, cu atât mai puțin deficiențe medicale de natură să întrerupă lanțul cauzal între traumatismul suferit de victimă și decesul acesteia. În cuprinsul noii expertize medico-legale sunt inserate opiniile de specialitate care răspund la criticile invocate de apelatul inculpat în apel, arătându-se, printre altele, că leziunile abdominale, prin gravitatea lor, chiar dacă au fost corect rezolvate chirurgical, puteau duce în continuare la apariția unei stări septice și șoc, fiind expuse argumentele pentru această susținere, inclusiv pentru apariția pneumoniei la victima aflată sub tratament antibiotic.

Partea civilă, în apelul formulat împotriva sentinței penale, a reluat solicitarea formulată în cursul cercetării judecătorești de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat de premeditare și săvârșit prin cruzimi. În mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. Probele dosarului dovedesc existența unui conflict spontan intervenit între inculpat și victimă, iar apelanta parte civilă nu a arătat în mod concret motivele pentru care s-ar considera că inculpatul a acționat cu premeditare, așadar că ar fi luat hotărârea de a ucide victima, că ar fi cântărit posibilitățile de realizare și ar fi făcut acte de pregătire în acest sens. Dimpotrivă, curtea reamintește că, potrivit depoziției martorului G., acesta a fost invitat de inculpat, în seara respectivă, la locuința acestuia, unde a ajuns în jurul orelor 21:00 - 21:30. Când martorul și-a anunțat intenția de a pleca, inculpatul i-a cerut să aștepte, ca să meargă toți în oraș. Așadar, așa cum s-a arătat mai sus, cât timp martorul s-a aflat în prezența inculpatului și victimei, relațiile dintre aceștia păreau în continuare de prietenie iar intenția manifestată a fost aceea de a continua un program comun de distracție.

Pentru a se reține agravanta săvârșirii faptei prin cruzimi, este necesar ca victima să fie supusă unor chinuri prelungi ori depășind suferințele ce decurg în mod necesar din acțiunea de ucidere. În speță, inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură de cuțit, în zona toraco-abdominală și a sunat la numărul de urgență 112 la orele 22:06. Având în vedere apelurile efectuate și primite de inculpat în intervalul orar 21:53 - 22.06, curtea apreciază că agresarea victimei a avut loc undeva în acest interval de timp, astfel că nu se poate reține că inculpatul a supus victima unor suferințe puternice, prelungite în timp, altele decât cele care însoțesc în mod obișnuit moartea violentă și nici că a lăsat victima în agonie pentru o perioadă de timp de natură a se reține agravanta prev. de art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen.

Atât parchetul cât și partea civilă au menționat un aspect de natură să provoace un sentiment de oroare, susținând că fapta inculpatului a devenit publică și, în acest fel, a avut un impact negativ mult mai mare, deoarece inculpatul a transmis în direct, pe rețelele de socializare, filmarea cu victima aflată la pământ, susținând apelanții că, astfel, inculpatul dovedește puterea pe care o are și ferocitatea cu care poate acționa, așa după cum văzuse și în înregistrările făcute publice pe aceleași rețelele de socializare de o persoană pe care o admira pentru respectivele postări și pentru atitudinea de mediatizare a violențelor.

Aceste susțineri au fost făcute de către Ministerul Public pentru prima dată în motivele de apel depuse la dosar, deoarece în actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul ar fi distribuit filmarea prin intermediul aplicației x a rețelei de socializare x mai multor persoane, printre care și mătușa sa, martora F.. Chiar și în depoziția martorului I., din data de 19.02.2018, menționată de parchet în motivele de apel, se arată că inculpatul, după ce 1-a lovit cu cuțitul pe C., l-a contactat pe un prieten de-al lui pe x, ce are contul "ciprian vlad cash" și care e cunoscut și sub pseudonimul Bani Gheață, persoană care trimitea videoclipuri ce conțineau scene cu cruzimi, oameni tăiați și chinuiți.

Nu s-au făcut cercetări de către parchet privind modul în care filmarea făcută de inculpat a ajuns în mass media, la câteva zile după săvârșirea infracțiunii și nici nu este dovedit că inculpatul ar fi transmis-o în direct, așa cum se arată în motivele de apel depuse la dosar. Curtea a constatat că este dovedit că inculpatul a transmis această filmare, prin intermediul aplicației x, mătușii sale, martora F., însă, în lipsa altor dovezi și având în vedere convorbirile telefonice purtate de inculpat cu familia sa în intervalul orar 21:53 - 22.06, înainte de a fi apelat numărul de urgență 112, nu poate fi trasă concluzia că motivul distribuirii înregistrării a fost, așa cum s-a susținut, pentru ca familia și persoanele apropiate victimei să vadă direct desfășurarea acțiunii agresive. De asemenea, inculpatul a susținut că motivul pentru care s-a manifestat violent față de operatorul telefonic era îngrijorarea pentru starea victimei și dorința de a o salva, iar discuția purtată pare să sugereze acest lucru, deoarece inculpatul începe să devină agresiv verbal după ce solicită de mai multe ori o ambulanță și în timp ce adresează insulte, continuă să ceară insistent trimiterea ambulanței.

Totodată, instanța de apel a reținut că din fișa de cazier a inculpatului reiese că prin Sentința penală nr. 2407/2013 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin nerecurare la 5.11.2013, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a acestei sentințe; astfel, a admis apelurile declarate de partea civilă și de parchet cu privire la acest aspect și a desființat în parte sentința, în ceea ce privește latura penală și, în baza art. 864 C. pen. din 1969, a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin această sentință penală, dispunându-se executarea acestei pedeapsa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total pedeapsa principală de 17 ani închisoare.

S-a arătat că se va deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată, de la 21.05.2012 la 5.06.2012 și perioada arestului preventiv de la 16.02.2018 la 18.06.2019.

Împotriva Deciziei nr. 1670 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 9.04.2020, prin avocat J., fiind invocate cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

În susținerea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esență, s-a arătat că nu există cauzalitate între fapta inculpatului (săvârșită la data de 15.02.2018) și decesul victimei (la unitatea spitalicească din Târgu-Mureș în data de 27.02.2018), care s-a produs din cauza tratamentului medical inadecvat, ceea ce lipsește de tipicitate obiectivă infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. Sub acest aspect, s-a arătat că noua expertiză medico-legală, efectuată de Institutul de medicină legală Târgu Mureș, evidențiază că leziunea care a cauzat decesul nu a existat la momentul înjunghierii de către inculpat, ci s-a produs ulterior datorită procedurilor din spitale; în aceste condiții, cauzele principale ale decesului, respectiv șocul hemoragic și cel septic, sunt expresia culpei medicale.

Argumentând același caz, recurentul inculpat a mai susținut că infracțiunea este lipsită și de tipicitate subiectivă, neexistând intenția, directă sau indirectă. S-a arătat, în esență, că acuzația se bazează pe probe indirecte, obținute chiar nelegal, care nu reflectă decât o stare de agitație a inculpatului post-factum, în niciun caz nu consolidează o intenție de omor asupra victimei.

În motivarea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a susținut că instanța de apel, fără a reindividualiza pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, a sporit pedeapsa de 15 ani aplicată de prima instanță, la 17 ani, în afara limitelor legale, întrucât față de art. 864 din C. pen. din 1969, prima instanță deja revocase beneficiul suspendării sub supraveghere și stabilise pedeapsa rezultantă generată de starea de recidivă.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1670 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanța supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate în recurs în casație, Înalta Curte notează că starea de fapt reținută prin decizia recurată, constă, în esență, în aceea că, în data de 15.02.2018, după ce consumaseră o cantitate însemnată de alcool atât în timpul zilei, cât și în cursul serii, victima C. și inculpatul A. se aflau la domiciliul acestuia din urmă, situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj și, la un moment dat, între cei doi a intervenit un conflict spontan, context în care inculpatul A. i-a aplicat victimei o lovitură în zona pieptului, cu un cuțit cu lama de 23 cm.

În seara conflictului, victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență Tg. Jiu, iar ulterior, în data de 17.02.2018, a fost transferat la Spitalul Clinic Județean Tg. Mureș, unde a decedat în data de 27.02.2018.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr. x-A3-162, moartea victimei a fost violentă, datorându-se