ÎCCJ, Decizia nr. 174/2019

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin Sentința penală nr. 292 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. (), pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relația cu B.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 din C. pen. (pe relația cu B.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relația cu C.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni economice ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

A constatat că inculpatul A. a fost reținut 24 de ore prin ordonanța din 10 martie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. x/2011, începând cu data de 10.03.2015, ora 1135 până la data de 11.03.2015, ora 1135.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D., pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni economice ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul E., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 22.06.2015 dată în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupției asupra:

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului A. până la concurența sumelor de 156.070 euro și 514.897,87 lei;

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului B. până la concurența sumelor de 56.070 euro și 33.621,45 RON,

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului D. până la concurența sumei de 481.276,42 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 23.06.2015 dată în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupției, asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului C. până la concurența sumei de 481.276,42 RON.

Conform art. 398 raportat la art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 520 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

II. Prin rechizitoriul nr. x/2011 din data de 07 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. au fost trimiși în judecată inculpații:

- A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (13 acte materiale); trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen. (două acte materiale); trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen.. efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată, și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii și în vederea pregătirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii și în vederea pregătirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în forma prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată, și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii și în vederea pregătirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal).

În esență, s-a reținut că inculpatul A., în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) și, ulterior, judecător la Curtea Constituțională (2013 - 2015), a pretins și primit de la omul de afaceri, inculpatul B., cu titlu de foloase necuvenite, mai multe bunuri, după cum urmează: în perioada 2010 - 2015, folosința gratuită, service-ul și asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL și SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalent de 56.070 euro; folosința gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soția sa) iar în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (șase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 și alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afișe și alte materiale electorale) în cuantum total de 8.973,34 RON iar în schimbul acestor foloase necuvenite i-a promis inculpatului B. că va interveni și determina diferiți funcționari publici - din cadrul societăților și companiilor naționale cu capital de stat, ministere, autorități publice centrale și locale - să îndeplinească și să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuțiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ș.a.) să obțină contracte comerciale sau alt tip de facilități comerciale.

S-a mai reținut că, în perioada 2008 - 2012 (punctual în legătură cu campaniile electorale din 2008 și 2012), inculpatul A. a primit foloase electorale necuvenite în cuantum total de 100.000 euro (câte 50.000 de euro pe campanie) de la inculpatul B. în schimbul promisiunii de a interveni și determina diferiți funcționari publici din cadrul companiilor și societăților naționale, respectiv autorități publice centrale și locale, să îndeplinească și să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuțiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influență.

Totodată, inculpatul A., în perioada 2009 - 2015, în calitate de senator (2008 - 20013) și ulterior judecător de Curte Constituțională (decembrie 2013 - 2015), a pretins și primit, direct și indirect, de la cumpărătorul de influență C. mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiții în curs consemnate în lista activelor societății K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă și marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăți struți, materiale de tip tâmplărie PVC și alte materiale de construcție pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Telești, județul Gorj) și 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de șase angajați în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerț și Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Telești), în schimbul promisiunii de a interveni și determina diferiți funcționari publici din cadrul companiilor și societăților naționale, respectiv autorități publice centrale și locale, să îndeplinească și să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuțiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influență C., cu interese în domeniul energiei.

De asemenea, în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României și ulterior judecător la Curtea Constituțională, inculpatul A. a exercitat în fapt activități specifice calităților de asociat (perceperea de dividende), administrator (reprezentarea societății) și director general (operațiuni financiare ca acte de comerț), astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, modificată, în mod ocult și prin interpuși, încălcând dispozițiile de incompatibilitate, prevăzute de art. 102 lit. b) și c) raportat la art. 110 și art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 (privind incompatibilitățile judecătorului de la Curtea Constituțională și senatorului).

Referitor la infracțiunea de grup infracțional organizat s-a reținut că, inculpatul A., începând cu luna august 2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpatul B. și inculpatul E., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligațiilor față de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federația Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancțiuni economice de export, așa cum avea Uniunea Europeană din partea Federației Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport și comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienței reale a bunurilor - țară din Uniunea Europeană).

Tot în sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în exercitarea funcțiilor de senator și respectiv, judecător la Curtea Constituțională, în perioada 2008 - 2015, a omis să declare în cele 13 declarații de avere din datele de 15.12.2008, 21.05.2009, 25.10.2010, 12.05.2011, 30.05.2012, 15.10.2012, 18.12.2012, 13.06.2013, 18.12.2013, 06.01.2014, 11.06.2014, 05.02.2015, 10.02.2015, faptul dobândirii de la fratele său, L., prin contractul de donație autentificat sub nr. x/25.02.2008 la BNP, a unui teren în suprafață de 10.000 mp, cu nr. cadastral x, situat în extravilanul comunei Telești, tarlaua x, parcela x, județul Gorj.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului B. s-a reținut că în perioada 2010 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) și, ulterior, judecător la Curtea Constituțională (2013 - 2015), foloase necuvenite, respectiv: în perioada 2010 - 2015, folosința gratuită, service-ul și asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL și SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalentul sumei de 56.070 euro; folosința gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soția acestuia) și în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare: șase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 și alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afișe și alte materiale electorale, în cuantum total de 8.973,34 RON, în schimbul promisiunii inculpatului A. că va interveni și determina diferiți funcționari publici - din cadrul societăților și companiilor naționale cu capital de stat, ministere, autorități publice centrale și locale - să îndeplinească și să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuțiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ș.a.) să obțină contracte comerciale sau alt tip de facilități comerciale.

Totodată, începând cu luna august 2014, inculpatul B. a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații A. și E., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligațiilor față de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federația Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancțiuni economice de export, așa cum avea Uniunea Europeană din partea Federației Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport și comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienței reale a bunurilor - țară din Uniunea Europeană).

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C. s-a reținut că, în perioada 2009 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) și, ulterior, judecător la Curtea Constituțională (2013 - 2015), direct și indirect, mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiții în curs consemnate în lista activelor societății K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă și marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăți struți, materiale de tip tâmplărie PVC și alte materiale de construcție pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Telești, jud. Gorj) și 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de șase angajați în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerț și Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Telești), în schimbul promisiunii inculpatului A. de a interveni și determina diferiți funcționari publici din cadrul companiilor și societăților naționale, respectiv autorități publice centrale și locale, să îndeplinească și să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuțiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influență, cu interese în domeniul energiei.

În conturarea activității infracționale a inculpatului D. s-a reținut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenție, i-a înlesnit și l-a ajutat pe inculpatul A. în săvârșirea faptei de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția (de senator și judecător de Curte Constituțională) și a acceptat să acționeze în mod ocultat și disimulat în sensul asumării în mod nereal a calității de proprietar al fermei, efectuând pentru inculpatul A. diferite acte de gestionare și administrare a fermei, inclusiv operațiuni financiare ca acte de comerț (negocieri, contracte ș.a.), cunoscând realitatea surselor de finanțare și realitatea proprietarului fermei (exploatației agricole), în scopul obținerii pentru sine a unui folos necuvenit în cuantum total de 34.335 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor salariale necuvenite plătite de inculpatul C. prin M. și pentru altul (inculpatul A.) a unui folos necuvenit în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiții în curs consemnate în lista activelor societății K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă și marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăți struți, materiale de tip tâmplărie PVC și alte materiale de construcție pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Telești, jud. Gorj) și 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de șase angajați în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerț și Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Telești).

În sarcina inculpatului D. s-a mai reținut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenție, a ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății fermei din com. Telești, sat Buduhala, și drepturilor asupra acesteia (care, de facto, era o societate comercială cu răspundere limitată aparținând inculpatului A.), respectiv a beneficiilor rezultate, în cuantum de 481.276,42 RON, prin asumarea rolului de proprietar ocult al acesteia, cunoscând că provin din infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului E. s-a reținut că, începând cu luna august 2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații A. și B., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligațiilor față de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federația Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancțiuni economice de export, așa cum avea Uniunea Europeană din partea Federației Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport și comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienței reale a bunurilor - țară din Uniunea Europeană).

Prin actul de sesizare s-a mai dispus, în temeiul dispozițiilor art. 314 alin. (1) lit. a) teza a II-a rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea prin stingerea acțiunii penale cu privire la inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine și pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată (în legătură cu SC N. SRL), favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen. și folosirea în orice mod direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații dacă este folosită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 314 alin. (1) lit. a) teza I raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus prin actul de sesizare și clasarea cauzei prin neexercitarea acțiunii penale cu privire la suspecții O. și P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat (în forma constituirii și în vederea pregătirii infracțiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Totodată, în temeiul art. 46 alin. (1) raportat la art. 63 alin. (1) și la art. 43 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și reunirea acesteia pentru continuarea cercetărilor în Dosarul nr. x/2015 față de B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relația cu Q.) și cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [anterior prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen..] cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relația cu A. - două elemente materiale) și față de Q., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la folosirea influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere în partid în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de alte foloase, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. și luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un nou dosar a fost dispusă prin actul de sesizare, în baza dispozițiilor art. 46 alin. (1) raportat la art. 63 alin. (1) din C. proc. pen., față de R. și S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosirea influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere în partid în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de alte foloase, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Întemeiat pe aceleași dispoziții procedurale, în cauză s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un nou dosar cu privire la:

- celelalte aspecte de fapt consemnate în procesul-verbal de sesizare din oficiu din 5.10.2011, în vederea verificării aspectelor de legalitate a exproprierilor din timpul mandatelor lui T., U., V. și W. (directori în cadrul X., ZZZZZZ., JJ. și respectiv președinte al Federației Naționale Mine Energie), inclusiv în raport cu modificările Legii nr. 85/2003 (Legea minelor) cu privire la noi proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică;

- elementele materiale ale instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită de Y. față de martorul - denunțător Z. pe relaționarea A. - Y. - AA. (consemnate în procesul-verbal din 23.02.2015);

- elementele materiale care fac obiectul sesizării din 12.02.2015 privind posibile fapte de corupție ale numitului A. legate de deținerea unor terenuri pe raza comunei Singureni, județul Giurgiu;

- elementele materiale ale unei infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul sesizării din 5.03.2015 formulate de SC BB. SA, prin reprezentant legal CC.;

- elementele materiale ale unei infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul sesizării din 24.02.2015, formulate de DD. împotriva numiților A. și W., precum și

- verificarea condițiilor privind suportarea de către B. a cheltuielilor cu apartamentul lui A. din zona Dristor, București.

În ceea ce privește sesizările anonime din 11.02.2015, respectiv 15.02.2015 ș.a. din prezenta cauză, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus clasarea, întrucât nu întrunesc condițiile de fond și formă esențiale ale unei sesizări.

Tot prin actul de sesizare s-a dispus în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală -, clasarea elementelor de fapt reclamate de EE. în data de 2.02.2015 și 3.07.2015 cu privire la legalitatea semnăturii aplicate de numitul A., în calitate de prefect, pe titlul de proprietate nr. x din 10.11.1992, emis pe numele FF. și respectiv pe Hotărârea nr. 161 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din 14.09.1992, deoarece infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen., nu era în vigoare la data săvârșirii faptei din 1992.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 septembrie 2015, sub nr. x/2015, iar, prin Încheierea nr. 864 din data de 6 noiembrie 2015 Judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații A., C., D. și E., prin apărătorii aleși, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în cauză de către procuror și a dispus începerea judecății.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecății au formulat contestații, în termen legal, inculpații C. și E., respinse prin Încheierea nr. 1/C din 6 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015.

După parcurgerea etapei camerei preliminare a fost fixat prim termen de judecată la data 3 februarie 2016 când, față de lipsa de apărare a inculpatului B., cauza s-a amânat la data de 24 martie 2016.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a dat citire actului de sesizare a instanței, după care a adus la cunoștința inculpaților prevederile art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Inculpații A., B., E., D. și C., după consultarea apărătorilor aleși, au învederat instanței că nu doresc să beneficieze de dispozițiile privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

La același termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (2) din C. proc. pen., s-a adus la cunoștința inculpaților A., B., E., D. și C. acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare, dreptul de a da o declarație, situație în care tot ceea ce vor declara va putea fi folosit împotriva lor, precum și dreptul la tăcere conferit de dispozițiile art. 10 alin. (4) din C. proc. pen.. Toți cei cinci inculpați au precizat că doresc să dea declarații în cauză, audierea acestora fiind realizată pe parcursul mai multor termene.

Totodată, la termenul de judecată din 24 martie 2016, apărătorii aleși ai inculpatului A. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale susținând, în esență, că această normă instituie o garanție a exercitării mandatului de judecător al Curții Constituționale, diferită de cea conferită altor demnitari, respectiv magistrați, parlamentari și miniștrii, ceea ce impunea necesitatea obținerii unui aviz pentru arestarea și trimiterea în judecată a inculpatului A., cu efecte și asupra neconstituționalității dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a)-d), art. 16 alin. (1) lit. e), art. 96 alin. (6), art. 421 și art. 448 din C. proc. pen. și, pe cale de consecință, au solicitat înlăturarea mijloacelor de probă obținute în cursul urmăririi penale și din perspectiva Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Ambele cereri formulate de inculpat au fost respinse prin încheierea din data de 31 martie 2016 pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul încheierii, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 123 din 30 mai 2016, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016 prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2016, instanța a admis, în parte, cererile de probatorii formulate de inculpații A., B., D. și C. de audiere a martorilor, ascultarea în ședință publică a conținutului convorbirii telefonice dintre inculpații A. și B. din data de 8 august 2014, redată în procesul-verbal din data de 23 februarie 2015, a probei cu înscrisuri în circumstanțiere și în dovedirea împrejurărilor faptice, depuse de inculpați la dosarul cauzei, iar la termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2016, a admis cererea de probatorii formulată de inculpatul A., prin apărători aleși, de audiere în ședință publică a înregistrării convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015, ora 12:05, pretins a fi purtată între inculpat și martorul Y..

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2016, a fost respinsă cererea reiterată de inculpatul A., prin apărător ales, de înlăturare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și din perspectiva incidenței Deciziei nr. 383/2015 a Curții Constituționale.

La termenul de judecată din data de 3 martie 2017, instanța a admis cererea formulată de inculpatul A. și a dispus efectuarea unei adrese la Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală, secția de combatere a corupției și a infracțiunilor asimilate pentru a comunica transcriptul integral al convorbirilor telefonice efectuate de inculpat în perioada 23 februarie 2015 - 10.03.2015 și care au legătură cu prezenta cauză. Prin adresa din 30 martie 2017, Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală, secția de combatere a corupție și a infracțiunilor asimilate a comunicat instanței că la dosar se regăsesc toate procesele-verbale de certificare a convorbirilor redate și că au fost identificate 15 convorbiri telefonice purtate de Z., Y. și AA. care nu au fost redate și ar putea avea legătură cu prezenta cauză, redarea acestor convorbiri fiind înaintată, inițial, instanței la data de 16 iunie 2017 și în formă certificată de procuror, împreună cu suportul digital la data de 23 mai 2017.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2017 instanța a respins cererea în completare formulată de inculpatul A., prin apărător ales, de a se efectua o nouă adresă la Direcția Națională Anticorupție în vedere depunerii transcriptului integral al tuturor convorbirilor telefonice și comunicațiilor purtate între Z., Y. și AA., în perioada 23.02.205 - 10.03.2015 și ascultarea în ședință publică.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2017, instanța a procedat la audierea în ședință publică a convorbirii telefonice din data 8 august 2014, ora 20:04:32, purtată între inculpații A. și B. și redată în procesul-verbal din 3 iunie 2015, probă încuviințată inculpatului A., prin încheierea din 14 octombrie 2016, în dovedirea împrejurării că această convorbire nu a fost redată integral în procesul-verbal și a vizat alte aspecte decât cele reținute de acuzare.

După audiere, inculpații A. și B. nu au avut de făcut obiecțiuni cu privire la conținutul înregistrării, inculpatul A. precizând că își recunoaște vocea dar nu poate preciza dacă la acel moment au existat și alte replici între cei doi interlocutori sau doar cele din înregistrare, întrucât nu a primit decât procesul-verbal de transcriere.

La același termen, s-a procedat la audierea în ședință publică a convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015, ora 12:05, redată în procesul-verbal din data de 30 iulie 2015, când instanța, reprezentantul Ministerului Public și inculpații au constatat existența unei neconcordanțe cu privire la ora la care s-ar fi purtat acea convorbire menționată în procesul-verbal de redare și actul de sesizare (12:05) și cea menționată pe suportul digital unde se notează intervalul orar 8:24:08 - 08:25:10, inculpatul A. și apărătorii acestuia susținând, în plus, existența unei erori și cu privire la data purtării acelei convorbiri telefonice, determinat de faptul că inculpatul s-a aflat între orele 8:00 - 8:15, în ziua de 22 ianuarie 2015, la sediul D.N.A. iar procesul-verbal întocmit la data de 30 iulie 2015, ora 15:40, unde este redată și convorbirea telefonică din data de 22 ianuarie 2015, cuprinde înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de instanța supremă în perioada 12 septembrie 2014 - 9 ianuarie 2015, prin urmare, acea convorbire a fost înregistrată fără autorizație legală.

Prin adresa nr. x/2016 din data de 7 decembrie 2017, Direcția Națională Anticorupție a comunicat instanței că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că în procesul-verbal de redare din data de 30 iulie 2015, în mod eronat a fost menționată ora 12:05 pentru convorbirea telefonică din 22 ianuarie 2015, eroare preluată și în actul de sesizare, intervalul orar în care s-a desfășurat convorbirea este 08:24:08 - 08:25:10, astfel cum se poate constata din conținutul fișierului "x.xml" aferent fișierului audio "x.wav" .

La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2018, față de conținutul adresei nr. x/2016 din data de 7 decembrie 2017, comunicată de Direcția Națională Anticorupție, inculpatul A., prin apărători aleși, a formulat o nouă cerere de probatorii, respectiv de emitere a unei adrese către D.N.A. pentru a depune la dosarul cauzei procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere a inculpatului A. la această instituție, o copie a registrului de intrări - ieșiri al D.N.A și a referatului nr. x/2017 la care se face trimitere în cuprinsul adresei, pentru a dovedi că aspectele comunicate de parchet nu sunt reale.

Prin încheierea din data de 7 martie 2018 instanța a prorogat pronunțarea asupra cererilor formulate de inculpații A., B. și E. referitoare la excepția nulității absolute și înlăturarea mijloacelor de probă, astfel cum au fost formulate în scris și susținute la termenul de judecată din 26 februarie 2018.

Prioritar analizării materialului probator administrat în cauză în cele două etape procesuale (urmărire penală și cercetare judecătorească) și fără a se pronunța expres, prin sentință, având în vedere dispozițiile art. 396 raportat la art. 404 din C. proc. pen. privind rezolvarea acțiunii penale și sub acest aspect conținutul dispozitivului, Înalta Curte a analizat cererile inculpaților A., B. și E., astfel cum au fost susținute la termenul de judecată din data de 26 februarie 2018, reținând următoarele:

Prin cererile formulate la data de 2 noiembrie 2017 (completată la data de 26 februarie 2018) pentru inculpatul A., la data de 19 februarie 2018 pentru inculpatul B. și la data de 22 februarie 2018 pentru inculpatul E., apărătorii aleși ai inculpaților au solicitat instanței, în considerarea Deciziilor nr. 302/2017, nr. 51/2016 și nr. 22/2018 ale Curții Constituționale, să constate nulitatea absolută a probelor obținute cu încălcarea normelor privind competența materială a organelor de urmărire penală, cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală și alin. (4) din C. proc. pen., și pe cale de consecință, excluderea lor din materialul probator.

În esență, argumentele invocate de inculpați au vizat faptul că mandatele de supraveghere tehnică, inclusiv autorizațiile de interceptare a convorbirilor tehnice precum și redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate în cauză au fost puse în executare, respectiv au fost efectuate, urmare dispozițiilor date de procuror, de către S.R.I. sau M.A.I.-D.G.I.P.I., instituții care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau lucrători specializați din cadrul poliției judiciare, astfel cum a apreciat Curtea Constituțională în Decizia nr. 51/2016. Criticile inculpaților au vizat toate probele administrate în cauză sau relevate de procuror în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților (inclusiv cele obținute în alte cauze, respectiv Dosarul nr. x/2010, nr. y/2010 și nr. z/P/2014 dosar conexat la prezenta cauză și ulterior, disjuns prin rechizitoriul nr. x/2011), efectuate atât sub imperiul normelor penale și procedurale anterioare cât și al noului C. pen. și de procedură penală.

Inculpații A. și B. au invocat și faptul că, în cauză au fost efectuate înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de inculpați de către Serviciul Român de Informații, în baza unor mandate acordate potrivit Legii nr. 51/1991, în condițiile în care obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991.

În analiza efectelor deciziilor Curții Constituționale asupra probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că se impune a fi făcută o primă distincție între activitățile de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 și întemeiate pe dispozițiile art. 911 și următoarele din C. proc. pen. anterior, cele efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. și de procedură penală și activitățile de supraveghere tehnică desfășurate în baza unui mandat emis în condițiile Legii nr. 51/1991(anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014).

Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din data de 14 martie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituțională.

Din examinarea considerentelor acestei decizii se constată că activitățile de supraveghere tehnică realizate în baza unui mandat emis în condițiile Legii nr. 51/1991 (art. 14 - art. 21 din legea specială) nu intră sub incidența efectelor acestei decizii, având în vedere atât sediul reglementării (legea specială și C. proc. pen.) cât și obiectul acestor activități care nu vizează sfera investigațiilor penale la care se face referire în cuprinsul parag. 34 [singurele organe care pot participa la îndeplinirea procedeelor probatorii la care se referă art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. sunt organele de urmărire penală având în vedere limitările impuse de dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen..], ci o instrucție penală justificată de apărarea securității naționale.

S-a mai constatat că aspectele relevate de inculpații A. și B. în sensul că, aceste mandate de supraveghere tehnică întemeiate pe dispozițiile art. 14 - art. 21 din Legea nr. 51/1991 sunt nelegale, întrucât obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, nu pot face obiectul verificărilor sub aspectul legalității administrării probei, în condițiile în care nu au fost invocate în procedura de cameră preliminară, iar prin hotărârea pronunțată în acea fază procesuală s-a apreciat cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Efectele Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale se referă la măsurile de supraveghere tehnică dispuse în baza art. 142 din C. proc. pen. și, ca atare, nu pot fi extinse și asupra altor dispoziții legale, cu atât mai mult la prevederile art. 911 și următoarele din C. proc. pen. anterior, care limitau sfera organelor ce puteau efectua interceptări, la procuror și organul de urmărire penală, iar considerentele pentru care s-a apreciat că dispozițiile art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. sunt neconstituționale au vizat lipsa de predictibilitate și claritate a legii doar cu referire la sintagma "sau alte organe specializate ale statului ".

Fără a ignora cele statuate de Curte în parag. 52, extinderea efectelor deciziei și la activitățile de interceptare și înregistrare a comunicărilor și convorbirilor executate de către alte organe specializate ale statului anterior datei de 1 februarie 2014, care s-au făcut în temeiul unor norme penale prezumate constituționale și apreciate ca atare de către instanța de contencios constituțional în mai multe decizii, ar conduce la nesocotirea principiului instituit de art. 147 alin. (4) din Constituție și acordării unor valențe mai largi efectelor deciziei sub aspectul întinderii lor în timp decât cele ale abrogării normei. Mai mult, aspectele legate de necompetența organului de cercetare penală care a pus în executare mandatele de interceptare putea fi invocată și anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale, împrejurare ce nu a fost relevată de niciunul dintre inculpații din prezenta cauză.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că efectele Deciziei nr. 51/2016 nu pot fi extinse și la activitățile de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 și întemeiate pe dispozițiile art. 911 și următoarele din C. proc. pen. anterior, precum și la activitățile de supraveghere tehnică desfășurate în baza unui mandat emis în condițiile Legii nr. 51/1991 (anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014), astfel că aceste probe nu puteau fi excluse și înlăturate din ansamblul probator administrat, fără a avea relevanță dacă au fost obținute în prezenta cauză sau în alte cauze.

Pe cale de consecință, pentru aceleași argumente, instanța de fond a apreciat că nici efectele Deciziilor Curții Constituționale nr. 302/04.05.2017 și nr. 22/18.01.2018 nu pot fi aplicate activităților de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 și întemeiate pe dispozițiile art. 911 și următoarele din C. proc. pen. anterior și nici activităților de supraveghere tehnică desfășurate în baza unui mandat emis de în condițiile Legii nr. 51/1991(anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014).

În ceea ce privește activitățile de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. și a C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că efectele Deciziei nr. 51/2016 pot fi analizate și în cauzele aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial, chiar dacă a fost depășită etapa camerei preliminare, ipoteză care se regăsește și prezenta cauză.

Astfel, în doctrină s-a apreciat că principiul neretroactivității este respectat și în cazul în care decizia de constatare a neconstituționalității s-ar aplica proceselor în curs, nefinalizate printr-o hotărâre judecătorească întrucât, de efectele declarării neconstituționale a unui text legal, o instanță judecătorească învestită cu soluționarea cauzei nu poate face abstracție, teză preluată ulterior și de jurisprudența instanței supreme (Decizia în interesul legii nr. 477/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.10.2012).

În analiza efectelor Deciziei nr. 51/2016 asupra cauzei deduse judecății, instanța de fond a reținut că în considerentele acesteia se statuează că realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condițiilor legale prevăzute de art. 138 - art. 146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obținute (...) astfel că neregularitatea determinată de calitatea organului care a executat metodele de supraveghere tehnică nu poate fi încadrată decât în categoria nulităților virtuale și relative, reglementate de art. 282 din C. proc. pen., deoarece nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute în dispozițiile art. 281 alin. (1) din C. proc. pen.

Reținând că, în cauză, orice activități de supraveghere tehnică realizate de către alte organe decât cele de urmărire penală sunt sancționate cu nulitatea relativă, în raport cu succesiunea în timp a Deciziilor Curții Constituționale nr. 51/2016 și nr. 302/2017 și prezumția de constituționalitate a oricărei dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că se impune a se analiza îndeplinirea cerințelor cerute de norma legală, respectiv producerea unei vătămări a drepturilor părților ori ale altor subiecți procesuali principali și dacă acea vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că după data de 1.02.2014, interceptările convorbirilor telefonice și alte activități de supraveghere tehnică efectuate în baza mandatelor nr. x/25.02.2014, nr. y/22.08.2014 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, declasificate potrivit mențiunilor din adresa din 27.05.2014, au fost realizate de către alte organe decât de procuror sau ofițerii de poliție judiciară, respectiv de către S.R.I. sau M.A.I. - D.G.I.P.I., în baza dispoziției procurorului (astfel cum rezultă din conținutul adreselor nr. x/2014 din datele de 09.01.2015, 10.10.2014, 10.11.2014, 10.12.2014 și 12.09.2014), care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau a ofițerilor de poliție judiciară în sensul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., prin urmare, mijloacele de probă obținute în această modalitate sunt sancționate cu nulitatea relativă potrivit Deciziei nr. 51/2016.

Fiind o nulitate relativă, instanța de fond a considerat că trebuie analizat dacă prin dispozițiile legale privind realizarea procedeului probator, ca efect al Deciziei nr. 51/2016, au fost vătămate drepturile inculpaților (respectiv, dreptul la un proces echitabil, la viață intimă și familială și privată precum și dreptul la secretul corespondenței), vătămare ce trebuie dovedită de către cel care o invocă și dacă acea vătămare nu poate fi înlăturată în alt fel decât prin excluderea probatoriului nelegal obținut.

Referitor la prima cerință s-a constatat că, în cauză, în cursul cercetării judecătorești în primă instanță au fost încuviințate și administrate în mod nemijlocit în condiții de oralitate și contradictorialitate în dovedirea situației de fapt proba cu martori, înscrisuri și audierea în ședință publică a unor convorbiri telefonice purtate între inculpații A. și B. sau între inculpatul A. și alte persoane al căror conținut nu a fost contestat de interlocutori și nici nu au fost formulate alte cereri referitoare la aceste înregistrări (cu excepția convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015 cu privire la care s-a constatat de către instanță și a fost confirmat de procuror că aceasta nu a fost purtată la ora 12:01, ci în alt interval orar fără însă a fi contestat conținutul acelei convorbiri). Totodată, niciunul dintre inculpați ori martorii audiați în cauză nu au formulat critici în legătură cu purtarea convorbirilor telefonice, a dialogurilor din mediul ambiental sau conținutul acestora, relevate de procuror în susținerea acuzațiilor, punctual fiind făcute precizări de către persoanele audiate în legătură cu împrejurările faptice, natura și contextul în care au avut loc întâlnirile dintre inculpați și alte persoane audiate ca martori și au fost purtate acele convorbiri.

Prin urmare, având în vedere că din conținutul convorbirilor telefonice și a înregistrărilor efectuate în mediu ambiental nu rezultă alte elemente de fapt decât cele relevate de celelalte probe administrate în cauză sub aspectul acuzațiilor aduse de procuror, Înalta Curte, secția penală a constatat că nu este îndeplinită nici cea de-a doua cerință cerută de dispozițiile art. 282 din C. proc. pen., în sensul că vătămarea drepturilor inculpaților nu este de natură a determina înlăturarea mijloacelor de probă obținute nelegal, astfel cum au solicitat apărătorii aleși ai inculpaților.

Instanța de fond a apreciat că înlăturarea acestor mijloace de probă, în sensul Deciziei nr. 22/18.01.2018, nu se poate realiza nici din perspectiva efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 302/04.05.2017, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., determinat de faptul că nu reglementea