ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6237/2019

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Județul Botoșani, obligarea la plata daunelor interese echivalente cu valoarea finanțării nerambursabile acordată acestuia prin contract de finanțare, precum și dobânda legală aferentă.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la decontarea sumei de 419.840,02 RON și dobânda aferentă pentru cererile de tragere nr. x și 6 din executarea contractului de finanțare.

Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a UAT Mihălășeni, solicitând obligarea acesteia la plata sumei reprezentând obiectul cererii principale în ipoteza admiterii acesteia. Aceeași cerere de chemare în garanție a fost formulată, cu același obiect, și împotriva S.C. A. S.R.L. Brașov.

Prin sentința civilă nr 1875, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale. A admis cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu. A obligat pârâtul Județul Botoșani la plata către reclamantă a sumei de 1.579.297,27 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a BNR, calculată la data plății. A respins cererea reconvențională ca neîntemeiată. A admis cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul Județul Botoșani în contradictoriu cu chemații în garanție UAT Mihălășeni și S.C. A. S.R.L. Brașov. A obligat chemații în garanție UAT Mihălășeni și S.C. A. S.R.L. Brașov la plata către pârâtul Județul Botoșani a sumei de 1.579.297,27 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a BNR, calculată la data plății.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul Județul Botoșani, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și chemata în garanție Comuna Mihălășeni, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5) și 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție.

În motivarea recursului, pârâtul Județul Botoșani a arătat că s-au aplicat eronat prevederile Ordinului nr. 1090/2009 și ale contractului de finanțare nerambursabilă nr. 185/2009 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu și Județul Botoșani, în mod greșit instanța a reținut culpa sa, considerând că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile contractuale față de reclamantă.

Din art. 10 alin. (1) lit. g) din Ghidul de finanțare, aprobat prin Ordinul 1090/2009, rezultă în mod cert că beneficiarul avea obligația să folosească specii forestiere dintre cele prevăzute la anexa 5 care corespund condițiilor staționale sau tipului natural fundamental de pădure specific zonei de implementare, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii. Consideră că această prevedere alternativă a fost stipulată în actul normativ ca o măsură de prevedere în situația în care, datorită fluctuațiilor actuale a fenomenelor meteo, condițiile amplasamentului respectiv ar fi putut suferi modificări, dacă nu majore, cel puțin semnificative, cu influență notabilă asupra soluțiilor tehnice aprobate inițial. Consideră că, atât timp cât specia despre care se face vorbire, respectiv paltinul de munte, se regăsește în anexa nr. 5 din Ghidul de finanțare, nu au fost încălcate prevederile art. 10 lit. g), fiind vorba, în fond, tot despre o specie eligibilă, conform cerințelor stipulate de actul normativ.

În ce privește aprecierea scopului acordării finanțării, consideră că în mod eronat reține instanța că aprecierea se limitează doar la gradul de prindere al puieților, acesta nefiind unicul criteriu, dar având un rol decisiv în realizarea celor subsecvente acestei etape, respectiv gradul de fixare a solului, atragerea umidității în zona respectivă etc. Pentru atingerea acestor deziderate, problema fundamentală în proiectarea lucrărilor de împădurire o constituie alegerea speciilor. Principiul esențial care stă la baza rezolvării acestui aspect constă în realizarea unei depline concordanțe între cerințele ecologice ale speciei de introdus și particularitățile staționate ale terenului de împădurit, situație valabilă și în perimetru de ameliorare Sărata. Or, modificarea situației pe parcurs rezultă și din conținutul expertizei administrate în dosarul nr. x/2013, contravaloarea lucrărilor de înlocuire a fost suportată în exclusivitate de către executant și nu din sumele acordate prin finanțare.

Un alt motiv de recurs este și necesitatea respectării principiului proporționalității, solicitarea restituirii integrale a sumelor utilizate este total disproporționată în raport cu interesul public major realizat prin împădurirea și stabilizarea terenului unei suprafețe de 90 ha, aflat în stare avansată de degradare. Cu privire la cererea reconvențională, a arătat că prin demersurile efectuate către Administrația Fondului de Mediu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de contractul de finanțare și cele stabilite prin acordul de asociere încheiat cu UAT Mihălășeni.

În motivarea recursului, chemata în garanție Comuna Mihălășeni a arătat că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, sumele ce se încasează din restituirea finanțărilor acordate constituie venituri ale Fondului pentru mediu, iar conform art. 12 alin. (1) din același act normativ, "sumele ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală" (în prezent - Legea nr. 207/2015).

În consecință, suma pretinsă de Administrația Fondului pentru Mediu pentru a fi restituită din finanțare, fiind inclusă în categoria creanțelor bugetare și urmând regimul juridic al acestora, reclamanta trebuia să urmeze procedura fiscală reglementată de dispozițiile Codului de procedură fiscală, respectiv să emită actul administrativ fiscal prevăzut de art. 46 din Legea nr. 207/2015, care este supus contestației prevăzute de art. 268 Codul de procedură fiscală. Prin urmare, în acest caz există o necompetență generală a instanței de a stabili creanța fiscală, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., care atrag sancțiunea nulității absolute a actelor procedurale îndeplinite de prima instanță, acțiunea este inadmisibilă câtă vreme calea prevăzută de lege pentru stabilirea creanței este cea reglementată de Codul de procedură fiscală, în acest sens este și clauza contractuală prevăzută de art. 6.3 lit. b) din contractul de finanțare, care, pe de o parte, nu este susceptibilă de interpretare, iar pe de altă parte este conformă dispozițiilor legale menționate.

Recurenta a mai invocat faptul că puterea de lucru judecat dedusă din considerentele sentinței nr. 77/18.03.2016 pronunțată de Tribunalul Suceava și opusă Consiliului Județean Suceava în temeiul art. 430-431 C. proc. civ. nu poate produce efecte și față de U.A.T. Mihalășeni, și nu ar putea justifica admiterea cererii de chemare în garanție. Considerentele preluate în motivarea instanței de fond privesc numai raportul procesual generat de cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean Botoșani împotriva Administrației Fondului de Mediu. Aceste considerente nu au legătură cu judecata acelei cereri de chemare în garanție a AFM și nu erau necesare în condițiile în care, în prealabil, Tribunalul Suceava a respins cererea de chemare în garanție formulată de Comuna Mihalășeni împotriva Consiliului Județean Botoșani, cu motivarea că nu a existat o obligație asumată în nume propriu de Consiliul Județean pentru plata contravalorii lucrărilor efectuate în baza acordului de asociere.

Este evident că respingerea cererii de chemare în garanție formulată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Suceava de Comuna Mihalășeni împotriva Consiliului Județean Botoșani are ca efect direct și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean Botoșani împotriva AFM, fără a mai fi necesară motivarea care s-a dat. Din această perspectivă, considerentele Tribunalului Suceava privind respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean Botoșani împotriva AFM sunt nenecesare, supraabundente și greșite.

Obiectivul "Reconstrucția ecologică forestieră pe terenuri degradate în perimetrul de ameliorare Sărata (90 ha), corm. Mihălășeni, jud. Botoșani, finanțat de reclamantă în baza contractului nr. x/N/10 decembrie 2009, a fost realizat integral. Schimbarea formulei de împădurire este legală, fiind conformă Notei la anexa 5. Prin urmare, nu în toate cazurile granița contravențională ce separă speciile forestiere eligibile din lista anexă nr. 5 pentru câmpie, deal și munte, sunt de netrecut sub aspectul eligibilității, ci este necesar ca speciile forestiere folosite să corespundă analizei staționale. Or, tocmai în urma unor asemenea analize proiectantul a dispus folosirea pinului în loc de stejar. Ulterior, datorită faptului că AFM nu a acceptat această modificare, Comuna Mihălășeni a achiziționat pe cheltuiala ei cu factura nr. x/24.03.2015 un număr de 14.800 bucăți stejar și 5000 bucăți tei-frasin care au fost folosiți pentru a înlocui puieți de paltin, așa cum rezultă și din nota de constatare nr. x/14.07.2015. Pe de altă parte, refuzul AFM de a accepta această modificare, generată de motive obiective, exprimă un abuz de putere al Agenției, o lipsă de loialitate în executarea convențiilor.

Totodată, nu a fost respectat principiul proporționalității. Cererea de restituire a sumelor utilizate la finanțare unor lucrări reale și efective efectuate în scopul împăduririi terenurilor degradate, conform Legii nr. 10/2010, este total disproporționată în raport cu interesul public major realizat de UAT Mihălășeni prin împădurirea unei suprafețe de 90 ha degradat. Trebuie avut în vedere și faptul că neregula invocată a și fost remediată de Comuna Mihălășeni pe cheltuiala sa. Orice abatere care nu este de natură a duce la neîndeplinirea scopului urmărit nu trebuie să atragă sancțiunea neelegibilității tuturor lucrărilor executare în baza acestui proiect, câtă vreme interesul public major și scopul urmărit de legiuitor, respectiv împădurirea terenurilor degradate "în vederea protejării solului, a refacerii echilibrului hidrologic și a îmbunătățirii condițiilor de mediu", s-a realizat în mod concret și efectiv prin împădurirea unei suprafețe de 90 ha.

Intimata reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Județul Botoșani. A arătat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Prin urmare, simpla nemulțumire a recurentei de hotărârea pronunțată, neînsoțită de critici pertinente care să permită instanței analizarea aspectelor de nelegalitate ce ar putea conduce la desființarea hotărârii, nu este suficientă. Pentru soluționarea legală și corectă a litigiului, în raport cu obiectul cererii și apărările formulate, instanța de fond trebuia să examineze clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită, acestea fiind clare și precise, nesusceptibile de interpretare, iar soluția de admitere a pretențiilor a dat eficiență deplină acestor clauze.

Cu privire la recursul formulat de Comuna Mihălășeni, intimata reclamantă a solicitat respingerea acestuia. A arătat că nu pot fi reținute alegațiile recurentei referitoare la inadmisibilitate. Apărarea recurentei se întemeiază pe o confuzie între răspunderea fiscală și cea contractuală. Astfel, dacă în dreptul civil răspunderea se concretizează, de regulă, într-o obligație de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, având un caracter reparator, în dreptul fiscal răspunderea induce ideea de pedeapsă, de sancțiune, asemănându-se cu răspunderea penală. De altfel, cu exceptia cazului în care se atrage răspunderea penală, neîndeplinirea obligațiilor fiscale atrage obligarea contribuabilului la plata obligațiilor stabilite suplimentar, a unor amenzi și a unor accesorii, majorări de întârziere, dobânzi sau penalități.

Pe de altă parte, principiul forței obligatorii a contractului are rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților prin intermediul opozabilității efectelor contractului. Când executarea în natură este nerealizabilă, obligația debitorului se transformă în daune-interese, angajându-se răspunderea lui contractuală, însă nu se află în această ipoteză. Prin Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 185/N/10.12.2009 s-a stipulat în mod expres că nerespectarea obligațiilor asumate constituie caz de culpă și, prin urmare, pârâtul a avut ab initio prefigurarea faptului că, în acest caz, va fi obligat să restituie, cu titlu de daune interese, suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății. Drept urmare, este în drept pentru formularea acțiunii de față, având în vedere prevederile art. 6, respectiv art. 7 din Contract. Referitor la celelalte aspecte invocate de recurentă, menține punctul de vedere exprimat prin acțiunea introductivă de instanță, neexistând motive de casare a hotărârii.

Recurentul pârât Județul Botoșani a formulat întâmpinare la recursul formulat de Comuna Mihălășeni. Referitor la modalitatea aleasă de reclamantă de recuperare a sumelor, ca fiind supusă reglementărilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, a lăsat la aprecierea instanței calificarea acesteia, cu precizarea că la evaluare trebuie avute în vedere și prevederile art. 7.3 din contract. În situația în care recursul va fi respins, consideră ca fiind justificată și temeinică admiterea celor două cereri de chemare în garanție, având în vedere raporturile dintre cu acestea, care au condus nașterea anumitor obligații cu privire la implementarea acestui proiect.

Recurentul pârât Județul Botoșani a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei reclamante, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Înalta Curte constată că prin cererile de recurs formulate de pârât și chemata în garanție au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5) și 8) C. proc. civ., fiind formulate critici atât în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, respinsă prin sentința recurată, cât și pe fondul acesteia. Examinând cu prioritate motivele de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată ca sunt fondate, pentru considerentele ce urmează, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte motive, care privesc fondul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea soluționată prin sentința recurată, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtului Județul Botoșani la plata daunelor interese echivalente cu valoarea finanțării nerambursabilă acordată acestuia, suma de 1.579.297,27 RON, precum și dobânda legală aferentă. A invocat dispozițiile art. 1530 C. civ., art. 6, art. 7, art. 10 pct. 10.2 din Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 185/N/10.12.2009.

Între reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu și pârâtul Județul Botoșani s-a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 185/N/10.12.2009, având ca obiect finanțarea proiectului "Reconstrucția ecologică forestieră pe terenuri degradate în perimetrul de ameliorare Sărata (90,0 ha), Comuna Mihălășeni, județul Botoșani". Administrația Fondului pentru Mediu a decontat patru cereri, în valoare totală de 1.579.297,27 RON.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mihălășeni nr. 67/30.11.2009 a fost aprobată asocierea între Comuna Mihălășeni și pârâtul Județul Botoșani pentru implementarea acestui program, conform acordului care face parte din această hotărâre.

Între chemații în garanție au fost încheiate contractul de servicii nr. x/22.09.2009, prin care chematul în garanție A. S.R.L. s-a obligat să realizeze documentația tehnico-economică pentru implementarea proiectului "Îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate din comuna Mihălășeni" și nr. 116/16.09.2009, prin care același chemat în garanție s-a obligat în calitate de prestator să realizeze studiul de fezabilitate pentru același proiect.

Prin adresa nr. x/28.07.2014, înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. x/30.07.2014, pârâtul a solicitat schimbarea formulelor de împădurire pe TS1 cu suprafața de 59,6 ha și pe TS3 cu suprafața de 1,9 ha, ținând seama de evoluția speciilor forestiere plantate în decursul celor 3 ani de la înființarea culturii și de procesul-verbal nr. x/27.05.2014 emis de ITRSV Suceava ca urmare a controlului anual al regenerărilor din 27.05.2014. Corespunzător acestor formule de împădurire, a fost emisă dispoziția de șantier în baza căreia au fost întocmite note de renunțare și note de comandă suplimentară pentru puieți și noile devize de lucrări pentru TS1,

Administrația Fondului pentru Mediu nu a dat curs solicitărilor transmise de pârât prin adresa menționată, apreciind că modificările cerute spre aprobare nu respectă art. 10 alin. (1) pct. g) din Ordinul Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare al Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, prin utilizarea unei formule de împădurire ce are în componentă paltinul de munte - PAM, specie forestieră eligibilă pentru zona de deal și munte și nu pentru cea de câmpie, în care se încadrează perimetrul de ameliorare Sărata din Comuna Mihălășeni, în acest sens fiind transmisă către pârât adresa nr. x/18.08.2014.

Prin adresa înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu la nr. 543/CAB/27.03.2015, Primăria Comunei Mihălășeni a informat cu privire la finalizarea lucrărilor de înlocuire integrală a puieților de paltin de munte cu puieți de stejar, tei și frasin.

Prin Nota nr. x/20.07.2015, Administrația Fondului pentru Mediu a constatat faptul că pârâtul nu a înlocuit puieții de paltin de munte (specie neeligibilă), iar în ședința Comitetului Director din data de 26.08.2015 a hotărât rezilierea unilaterală a contractului de finanțare, cu recuperarea sumelor decontate și dobânda legală aferentă. Reclamanta a trimis pârâtei Notificarea nr. x/14.10.2015 privind decizia Comitetului Director, punându-i în vedere să restituie suma de 1.861.972,46 RON:1.579.297,27 RON valoare decontată la cererile de tragere nr. x/13.07.2010, nr. y/15.11.2010, nr. z/15.04.2011 și nr. 4/15.11.2011; 282.675,19 RON valoare aferentă dobânzii legale.

Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța de fond a reținut faptul că, deși în contractul de finanțare există clauza potrivit căreia sumele constatate a fi neeligibile urmează a fi recuperate prin procedura aplicabilă creanțelor bugetare, o astfel de posibilitate este apreciată de instanță ca prevăzută numai în favoarea creditorului, a reclamantei-pârâte, iar nu și împotriva acesteia, având posibilitatea de a apela și la formularea unei acțiuni directe în vederea recuperării acestor sume ca urmare a rezilierii contractului de finanțare.

Motivele de recurs invocate de recurenta chemată în garanție sunt fondate.

Prin cererea soluționată prin sentința recurată, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtului Județul Botoșani la plata daunelor interese echivalente cu valoarea finanțării nerambursabile acordată acestuia prin Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 185/N/10.12.2009, ca urmare a faptului că în ședința Comitetului Director din data de 26.08.2015 Administrația Fondului pentru Mediu a hotărât rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor decontate și dobânda legală aferentă, a apreciat că beneficiarul acestei finanțări nu ar fi respectat dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g) din Ordinul MM nr. 1090/2009, comunicând pârâtei Notificarea nr. x/14.10.2015 privind decizia Comitetului Director, prin care i-a pus vedere să restituie suma de 1.861.972,46 RON, întrucât a fost utilizată o formulă de împădurire ce ar avea în componență paltinul de munte, specie forestieră eligibilă pentru zona de munte și deal, iar nu și pentru cea de câmpie în care se încadrează perimetrul care a beneficiat de această finanțare.

Deși instanța de fond a reținut corect faptul că în contractul de finanțare există clauza potrivit căreia sumele constatate a fi neeligibile urmează a fi recuperate prin procedura aplicabilă creanțelor bugetare, a apreciat greșit posibilitatea formulării unei acțiuni directe. Contrar susținerilor instanței de fond, în condițiile în care raporturile juridice dintre părți sunt reglementate de o lege specială, nu există un drept de opțiune între aceste norme și cele cu caracter general, prin formularea unei acțiuni directe.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (9) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în vigoare la data încheierii contractului, contractele de finanțare, împreună cu actele prin care se constituie garanții ale rambursării finanțării, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. De asemenea, potrivit prevederilor contractului de finanțare, încheiat conform Ordinului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, emis de Ministerul Mediului, art. 13.1, contractul constituie titlu executoriu.

Sumele încasate din rambursarea finanțărilor acordate, dobânzile și penalitățile de întârziere constituie venit la bugetul fondului pentru mediu, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în vigoare atât la data rezilierii contractului, cât și la data încheierii contractului.

Potrivit art. 11 alin. (5) din O.U.G. nr. 196/2005, la data rezilierii, deciziile privind stabilirea creanțelor la bugetul Fondului pentru mediu constituie titlu de creanță și devin executorii la data scadenței, iar conform art. 12, "(1) Contribuțiile, taxele, penalitățile și alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (2) Administrarea contribuțiilor, taxelor, penalităților și a altor sume ce constituie venituri ale Fondului pentru mediu, inclusiv declararea, stabilirea, verificarea, colectarea, soluționarea contestațiilor, precum și îndeplinirea măsurilor asigurătorii și procedura de executare silită se realizează de Administrația Fondului în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător. (3

Rezultă că sumele încasate din restituirea finanțărilor acordate și accesoriile acestora constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, urmând regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, administrarea, inclusiv stabilirea, colectarea, soluționarea contestațiilor, realizându-se de Administrația Fondului pentru Mediu în conformitate cu dispozițiile acestuia.

În același sens au fost prevăzute și clauzele contractului de finanțare, conform Ordinului nr. 1090/2009 emis de Ministerul Mediului. Dispozițiile art. 6.3. lit. b) prevăd că Administrația Fondului pentru Mediu va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă și, în cazul în care deficiențele menționate în notificare nu sunt înlăturate în maximum 30 de zile de la data notificării, are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă: sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către beneficiar, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În continuare, dispozițiile art. 7.2 prevăd încetarea prin reziliere, la inițiativa Administrației Fondului pentru Mediu, în condițiile în care beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, în situația intervenirii unuia dintre cazurile de culpă, iar cele ale art. 7.3. prevăd faptul că, în caz de reziliere, beneficiarul este obligat la plata de daune-interese, în cuantum egal cu suma trasă din finanțare, la care se adaugă foloase nerealizate la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României.

Potrivit tuturor acestor prevederi, recuperarea, ca urmare a rezilierii contractelor de finanțare, a sumelor virate către beneficiar, care urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se realizează potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Pe cale de consecință, Administrația Fondului pentru Mediu trebuie să urmeze procedura fiscală în vederea recuperării sumelor acordate beneficiarului în baza contractului de finanțare, acesta având la dispozițiile mijloacele de contestare prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că recursul formulat de chemata în garanție este fondat, în mod greșit fiind respinsă excepția inadmisibilității acțiuni, cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 196/2005 care reglementează recuperarea, ca urmare a rezilierii contractelor de finanțare, a sumelor virate către beneficiar, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. care conduce la admiterea acestui recurs și determină și admiterea recursului formulat de pârât, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea excepției de inadmisibilitate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere raportul de interdependență între soluționarea acțiunii principale și cererile de chemare în garanție, pe cale de consecință respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de Județul Botoșani în contradictoriu cu Comuna Mihălășeni și S.C. A. S.R.L. Brașov ca rămase fără obiect. Având în vedere că sunt fondate motivele de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii, nu se mai impune analiza celorlalte motive, care privesc fondul acțiunii și cererii de chemare în garanție, și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care privesc cererea reconvențională.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârât și chemata în garanție Comuna Mihălășeni, va casa sentința atacată și în rejudecare va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea ca inadmisibilă, va respinge ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate, va menține în rest dispozițiile sentinței.