ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6170/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 06.12.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Cugir a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Rurale și Administrației Publice, -anularea Deciziei nr. 132/20.05.2016 privind soluționarea contestației formulate de UAT Orașul Cugir, înregistrată la MADR sub nr. x/22.04.2016 și sub nr. x/25.04.2016, -anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2016, cu consecința constatării eligibilității sumelor ce fac obiectul creanței bugetare, și -restituirea sumelor plătite prin OP nr. x/20.04.2016 (86.326 RON), OP nr. x/20.04.2016 (13.202,80 RON) și OP nr. x/20.04.2016 (23.374,40 RON) cu titlu de creanță bugetară stabilită prin titlul contestat. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1490 din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 132/20.05.2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2016 și a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele de 86.326 RON, 13.202,80 RON și 24.374,40 RON, plătite cu titlu de creanță bugetară stabilită prin procesul-verbal contestat. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor, a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de UAT Orașul Cugir, ca neîntemeiată. A apreciat recurentul-pârât că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 2 lit. b) din H.G. nr. 759/2007 și a interpretat greșit probele administrate. Obiectul contractului de servicii nr. x/28.06.2012/24.08.2009, încheiat între UAT Cugir și S.C. A. S.R.L., a constat în prestarea de servicii de promovare a trei ediții a "Festivalului național de dansuri și tradiții populare - Cugir", în conformitate cu activitățile prevăzute în caietul de sarcini, propunerea tehnică și obligațiile asumate în contract. Prin prisma art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007, scopul prezentării facturilor și documentelor contabile este în sensul ca respectivele cheltuieli să poată fi auditate și identificate și în urma acestor operațiuni să poată fi declarate ca eligibile. Însă, toate documentele justificative ale cheltuielilor solicitate prin cererea de rambursare poartă corecturi asupra datei întocmirii, corecturi ce au fost realizate cu ocazia solicitării de informații suplimentare de la beneficiar. Contrar celor reținute de prima instanță, în cauză este vorba despre un contract de prestări servicii, constând în promovarea unui eveniment cultural, iar dovedirea realizării activității este esențială pentru constatarea eligibilității cheltuielilor. Facturile emise, care atestă doar achiziția bunurilor nu și distribuția acestora, nu pot constitui exclusiv dovada activității. Astfel, în baza documentelor prezentate de intimata-reclamantă nu se poate stabili că s-au realizat activitățile de livrare și distribuire a obiectelor promoționale conform obligațiilor impuse prin caietul de sarcini.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă UAT Orașul Cugir a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute la pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. 4.1. La data de 29.12.2011, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de Organism Intermediar pentru Turism, și Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Cugir, în calitate de beneficiar, a fost semnat Contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AM POR, pentru implementarea Proiectului nr. 28377 intitulat "Festivalul național de dansuri și tradiții populare - Cugir". În vederea realizării obiectului contractului de finanțare, beneficiarul a organizat o procedură competitivă prin publicarea în SEAP a invitației de participare nr. x din 31.05.2012, activitate finalizată prin semnarea Contractului de servicii nr. x/28.06.2012 cu S.C. A. S.R.L., prin care prestatorul s-a obligat față de reclamantă să presteze serviciile de promovare a trei ediții a festivalului. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2016, s-a constat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare de către reclamanta UAT- Cugir prin cererea de rambursare nr. x, aferente facturilor nr. x/30.06.2014 și nr. y/31.07.2014 emise de S.C. A. S.R.L.. În esență, autoritatea contractantă a reținut că, în cadrul facturilor nr. x/30.06.2014 și nr. y/31.07.2014, incluse în Cererea de plată nr. x finală, au fost identificate anumite probleme, respectiv procesul-verbal de distribuție al S.C. A. S.R.L., de distribuire a materialelor în cadrul evenimentului desfășurat în perioada 21-24.08.2014, purta inițial data de 15.08.2014, fiind realizată, potrivit clarificării, o corectură semnată și ștampilată pentru conformitate, pe documentul original, înlocuindu-se cu data de 25.08.2014; centralizatorul distribuire materiale promoționale "Festivalul național de dansuri și tradiții Cugir" 21-24 august 2014" nu este datat și nu poartă număr de înregistrare; procesele-verbale de predare-primire nr. x și nr. 1537 datate inițial 18.07.2014 poartă o corectură semnată și ștampilată pentru conformitate pe documentele originale, înlocuindu-se cu data de 18.08.2014. Contestația administrativă formulată de UAT Orașul Cugir împotriva procesului-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 132/20.05.2016 iar, prin sentința recurată, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat decizia de soluționare a contestației și procesul-verbal contestate, obligând pârâtul să restituie sumele achitate cu titlu de creanță bugetară. 4.2. Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate. Textul legal impune ca eligibilitatea cheltuielilor să fie dovedită cu facturi sau cu alte documente contabile cu valoare probatorie. În cauză, aspect necontestat, intimata-reclamantă UAT Orașul Cugir a atașat facturile nr. x/30.06.2014 și nr. y/31.07.2014, care atestă cheltuielile efectuate în cadrul Contractului de servicii nr. x/28.06.2012 cu S.C. A. S.R.L., facturi a căror validitate nu a fost contestată de recurentul-pârât. Recurentul-pârât, atât prin apărările formulate în judecata pe fond, cât și prin recurs, aduce aceleași argumente, privind corecturile din documentele justificative depuse de UAT Orașul Cugir, care, în opinia sa, denotă anumite nereguli, neputând fi auditate și identificate cheltuielile. Aspectele referitoare la erorile materiale (care au fost corectat și asumate sub semnătură), după cum a reținut și prima instanță, nu sunt suficiente pentru a constata neeligibilitatea cheltuielilor, pentru că, interpretând textul legal, care folosește conjuncția sau, rezultă că este suficientă prezentarea unor facturi conforme legislației naționale și, corelativ (în lipsa facturilor), se pot prezenta alte documente cu valoare probatorie. Or, în cauză, valoarea probatorie a facturilor fiscale nu a fost în niciun mod răsturnată de autoritatea pârâtă. 4.3. Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentului, în sensul că facturile fiscale atestă doar achiziția bunurilor și nu distribuția acestora, de vreme ce obiectul Contractului de servicii nr. x/28.06.2012 încheiat de UAT Orașul Cugir cu S.C. A. S.R.L. (prin care prestatorul s-a obligat față de reclamantă să presteze serviciile de promovare a trei ediții a festivalului) consta în promovarea festivalului organizat conform Caietului de sarcini, respectiv concepție grafică, producție și livrare, distribuire materiale promoționale. Prin contractul de servicii s-a stipulat prețul contractului și faptul că plata serviciilor prestate se va efectua în trei tranșe. Nu s-a prevăzut că serviciul de distribuire materiale promoționale se va factura separat. De asemenea, deși recurentul-pârât invocă ne/dovedirea realizării activității contractului, nu aduce niciun argument în sensul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către prestatorul S.C. A. S.R.L. sau al neplății sumelor menționate în facturile fiscale. 4.4. Pe lângă aceste argumente, Înalta Curte mai reține că, la dosarul de fond, în cadrul probei cu înscrisuri, a fost depus și Raportul nr. x/26.11.2014 întocmit de B. S.R.L. Alba Iulia (membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, autorizația nr. x/22.12.2003) privind constatările factuale cu privire la verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul unui Contract de finanțare finanțat prin POR, având ca obiectiv verificarea cheltuielilor efectuate în perioada 01.11.2013-30.11.2014 în cadrul Contractului de finanțare nr. x/29.12.2011, cod SMIS 28377, semnat de UAT Orașul Cugir în calitate de Beneficiar și de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional 2007-2013. Scopul raportului a fost de a evalua dacă cheltuielile solicitate de Beneficiar în cererea de rambursare au fost realizate efectiv, sunt exacte și eligibile, iar concluzia a fost că, în urma verificărilor, nu s-au descoperit cheltuieli neeligibile solicitate la rambursare în Cererea de rambursare finală (nr. 3). Raportul a fost depus la dosar și nu a fost combătut de recurentul-pârât, nici în fața instanței de fond și nici prin recurs. 4.

Având în vedere că prin soluția preconizată a se da recursului se face dovada deplină a culpei procesuale a recurentului-pârât, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va fi obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată apreciate ca necesare, dovedite și rezonabile în raport cu complexitatea cauzei și prestația apărătorului ales. 4.

Pentru considerentele arătate, reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.