ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea în parte a Deciziei de soluționare a contestației nr. 48853/30.12.2015; anularea și suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/4.11.2015, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 268 din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut că în mod netemeinic și nefondat instanța de fond a reținut că au fost încălcate prevederile art. 3 și 13 alin. (2) din Anexa 1-Prevederi generale la contractul de finanțare.

A arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că organele de control ale intimatei-pârâte au realizat controlul în interiorul perioadei de valabilite și monitorizare a contractului, întrucât ultima plată a fost realizată de către autoritatea contractantă la 01.11.2010, astfel că durata de monitorizare a contractului de finanțare, conform prevederilor modificate ale art. 2 din contractul de finanțare, a expirat la data de 01.11.2012, iar durata de valabilitate a expirat la data de 24.06.2014.

Recurenta a criticat și faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa 1, potrivit cărora beneficiarul trebuie să notifice autoritatea contractantă cu privire la apariția oricărei modificări survenite în derularea proiectului.

S-a arătat că reprezentantul recurentului a lămurit situația utilajului, arătându-se că a fost parțial înlocuit în urma unui accident, în fapt fiind vorba de o reparație prin contopire, întrucât a fost achiziționat un alt utilaj second hand ce a fost folosit împreună cu utilajul deteriorat în scopul creării unui utilaj funcțional.

Recurenta a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că au fost încălcate prevederile art. 3 din Anexa 1, întrucât instanța de fond nu a analizat în concret situația de fapt cu privire la utilajul- nivelator pentru tractor, care se afla la momentul controlului la furnizor pentru reparații, fiind depuse la dosar dovezi în acest sens.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă și, ca atare, va menține hotărârea instanței de fond ca legală având în vedere cele ce urmează.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar decizia pârâtei dată în soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/4.11.2015, fiind contestată numai în parte această decizie.

Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată reținând faptul că prin decizia nr. 48853/29.12.2015 Comisia de soluționare a contestației a admis în parte contestația reclamantei împotriva procesului-verbal nr. x/4.11.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a fost redus debitul inițial în valoare de 216.628,48 RON la suma de 72.421,25 RON, constatându-se că din cele 4 utilaje au rămas neeligibile mașina de cusut saci și nivelatorul pentru tractor.

A reținut instanța de fond că în ceea ce privește mașina de cusut saci, reclamanta a încălcat prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa I- Prevederi generale la contractul de finanțare, întrucât indiferent dacă mașina de cusut saci a fost furată sau deteriorată, beneficiarul avea obligația contractuală de a notifica autoritatea contractantă cu privire la înlocuirea utilajului, obligație pe care nu a respectat-o.

Cu privire la nivelatorul pentru tractor, instanța de fond a reținut că reclamanta a încălcat prevederile art. 3 din Anexa I-Prevederi generale la contractul de finanțare, întrucât cu ocazia verificării pe teren echipa de control nu a identificat nivelatorul pentru tractor, nefiind dovedite susținerile reclamantei în sensul că acest utilaj se află la furnizorul din Spania pentru reparații.

Prin cererea de recurs reclamanta critică faptul că în mod greșit instanța de fond a constatat că organele de control ale intimatei-pârâte au realizat controlul în interiorul perioadei de valabilite și monitorizare a contractului, Înalta Curte reținând că această critică nu a fost formulată cu ocazia contestării pe cale administrativă a procesului-verbal de constatare a neregulilor și nici nu a făcut obiectul dezbaterilor pe fondul cauzei la instanța de primă jurisdicție. Astfel, instanța de control judiciar constată că aceste susțineri nu pot fi primite și nici nu pot face obiectul recursului, neputând astfel a fi analizate pentru prima dată în calea de atac a recursului.

Cu privire la criticile aduse în legătură cu greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3 și art. 13 alin. (2) din Anexa 1-Prevederi generale la contractul de finanțare, Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile formulate și vor fi respinse ca atare.

Instanța de control judiciar reține faptul că folosirea unui alt utilaj decât cel pentru care s-a primit finanțare reprezintă o modificare în derularea proiectului, astfel cum a fost stabilit între părți prin încheierea contractului de finanțare, neputând fi admis astfel niciun alt argument în afara dispozițiilor din contract.

Înalta Curte reține că în mod corect a constatat instanța de fond că societatea recurentă putea notifica autoritatea contractantă cu privire la înlocuirea utilajului respectiv, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a respectat-o și pe care nici nu a contestat-o, ci invocă în apărare aspecte care nu au legătură cu clauzele din contractul încheiat.

De asemenea, Înalta Curte constată că, după cum în mod corect a arătat instanța de fond, recurenta nu a putut demonstra cu înscrisuri faptul că, la data vizitei pe teren, utilajul -nivelator pentru tractor se afla în Spania pentru reparații, nefiind contestat faptul că utilajul nu a fost găsit la spațiul de implementare a proiectului.

Ca atare, constatând că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale în raport cu starea de fapt a cauzei și constatând că nu sunt identificate motive de casare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va menține soluția instanței de primă jurisdicție.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 268 din 2 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.