ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5615/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea pârâtului la anularea prorogării cuprinse în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 și la emiterea dispozițiilor legale prin care reclamantului să-i fie recuperat prejudiciul material lunar de 1655 RON, începând cu luna ianuarie a anului 2016, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 390 din 8 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în principiu, cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanțelor Publice, afost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului și a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința pronunțată de instanța de fond. a arătat că instanța a reținut eronat obiectul cererii introductive, precizând că a solicitat să se constate că a fost lezat într-un drept personal și anume faptul că beneficiază de indemnizația de revoluționar în baza Legii nr. 341/2004 iar recurentul a fost prejudiciat cu sume care i se cuvin din 2010.

A arătat că a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată de Guvernul României s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte reține că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea nu este semnată în original, cerință a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde:

"semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar dispozițiile alin. (3) prevăd că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul a depus cererea de recurs prin e-mail, recursul purtând semnătura acestuia, care, datorită modalității de depunere, se regăsește în forma imprimată.

Înalta Curte reține că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a recurentului, desi prin citația comunicată acestuia s-a consemnat existența neregularității cererii de recurs, ce nu a fost îndreptată până la data prezentei examinări.

Având în vedere aspectele menționate, confirmată de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prin lipsa semnăturii în original a părții care figurează ca titular al căii de atac exercitate în cauză.

Instanța de control judiciar are în vedere și soluția de principiu adoptată de Plenul Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 ianuarie 2018, în sensul că, "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs".

Ca urmare a nerespectării cerinței de formă prevăzute la alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recursul nu cuprinde semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanța de recurs, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 390 din 8 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.