ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5105/2019

Ședința publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Deva la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanțiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligații fiscale de 9.860.120 RON.

Prin încheierea din 06 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei nr. 296/33/2017 aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 225/16.07.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Această decizie nu este definitivă recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de fond a reținut și că reclamanta a arătat că măsurile asigurătorii au încetat de drept în temeiul art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală respectiv pentru că titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii.

Instanța de fond a reținut că deși reclamanta face referire și la obligația organelor fiscale de a ridica din oficiu măsurile asigurătorii și la încetarea procesului penal desfășurat împotriva sa, acțiunea formulată este una întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care are ca premisă existența unui act administrativ nelegal.

Deosebit de important este faptul că reclamanta a și justificat competența curții de apel prin raportare la valoarea pentru care s-a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, valoare mai mare decât pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Concluzia care se impune este aceea că în soluționarea prezentei cauze nu se poate ignora problema existenței unui act nelegal.

Or, caracterul nelegal al actului a fost stabilit doar cu titlu nedefinitiv în dosarul nr. x/2017, sentința civilă nr. 225/16.07.2017 pronunțată în respectivul dosar fiind atacată cu recurs.

În consecință, instanța de fond a apreciat că este necesară suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a respectivei cauze.

Împotriva încheierii din 06 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii recurate și în rejudecare să se respingă cererea de suspendare cu consecința repunerii cauzei pe rol și a judecării cauzei.

În motivarea cererii de recurs, recurenta apreciază că în prezenta speță, se mențin premisele care au determinat pronunțarea sentinței civile nr. 225 din data de 16.07.2017 în dosarul nr. x/2017, privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurători.

În prezenta speță au devenit incidente și dispozițiile art. 213 alin. (7) și alin. (8) Codul de procedură fiscală.

Potrivit alin. (7) în situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cei mult două zile de ia împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanția. În speță, titlul de creanță nu a fost emis și comunicat societății A. S.R.L. în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii, de altfel, organele abilitate nu au mai emis niciun titlu de creanța față de societatea A. S.R.L..

Astfel, recurenta apreciază că la data de 21.09.2017 a intervenit încetarea de drept a măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia menționată anterior. Astfel, DRAF 5 Deva, în calitate de organ competent, avea obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite împotriva societății în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de șase luni sau un an.

Termenul de șase luni în interiorul căruia organul competent avea posibilitatea să procedeze la emiterea și comunicarea titlului de creanță s-a împlinit la 21.09.2017. Nefiind incident niciun caz excepțional, acest termen nu a fost prelungit. Mai mult, organul competent avea obligația ca din oficiu să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii în cel mult două zile de la data împlinirii termenului de șase luni.

Recurenta-reclamantă mai arată că prin încheierea penală nr. 532 din data de 24.08.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva ordonanței emisă la data de 14.05.2018 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 5 alin. (1) C. pen., de societatea A. S.R.L.. încheierea penală nr. 532 din data de 24.08.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 este definitivă. În aceste condiții, în speță nu se confirmă existența excepției prevăzute de art. 213 alin. (8) Codul de procedură fiscală pentru întârzierea ridicării măsurilor asigurătorii.

Aceasta susține și că pârâtele au procedat la ridicarea măsurilor asigurătorii, prin Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii nr. x din data de 17.10.2017, iar scrisoarea de garanție bancară a fost restituită, aspecte pe care pârâtele le-au recunoscut prin întâmpinarea și notele scrise depuse în fața Curții de Apel Cluj. În aceste condiții, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 ar prelungi nejustificat soluționarea acestei cauze.

Pentru aceste motive apreciază că încheierea din data de 6.05.2019 a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative de procedură statuate de dispozițiile art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât, așa cum am arătat, soluția care se va pronunța în dosarul de referință nu depinde de soluția care se va dispune în dosarul nr. x/2017, având în vedere incidența dispozițiilor art. 213 alin. (7) și (8) Codul de procedură fiscală și a Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii nr. x din data de 17.10.2017.

În raport de argumentele expuse, recurenta solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să constate că încheierea civilă din data de 6.05.2019 de Curtea de Apel Cluj este lovită de nulitate fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În drept, recurenta-reclamantă și-a motivat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, trecând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă constată că acesta este neîntemeiat.

În speță, în ceea ce privește suspendarea soluționării cauzei, Curtea de Apel Cluj a reținut că acțiunea formulată de reclamantă vizează obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanțiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligații fiscale de 9.860.120 RON.

În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, prin sentința civilă nr. 225/16.07.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Această decizie nu este definitivă, împotriva sa formulându-se recurs, care la data pronunțării încheierii din 06 mai 2019 era înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și nesoluționat.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;"

În condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată privește obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanțiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligații fiscale de 9.860.120 RON, iar litigiul ce formează obiectul cererii de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu este soluționat definitiv, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a suspendat în mod corect cauza, până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul x/2017

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, instanța de fond făcând corect aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2019.