ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4046/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, solicitând instanței:

- anularea în parte a deciziei nr. 146/16.06.2016 de soluționare a contestației înregistrate sub nr. x/24.02.2014 și reînregistrată sub nr. A-SLP 196/29.01.2016 în ce privește punctul 2;

- anularea în tot a deciziei de impunere nr. x/20.12.2013 și a raportului de inspecție fiscală cu nr. x/20.12.2013;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3640 din data de 18.11.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, și Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamantul A., iar pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs incident.

3.1 Recursul reclamantului A.:

Sub un prim aspect, recurentul a criticat soluția instanței de fond în privința avizului de inspecție fiscală.

In opinia sa, raționamentul instanței este numai in parte corect. Susține că Avizul de inspecție fiscala este o operațiune prealabila, succeptibila de atac odată cu un act administrativ prealabil. Insa, aceasta calificare nu se poate asocia cu Decizia nr. 214/09.07.2015 a DGSC, intrucat acest act nu a dat naștere, nu a modificat si nici nu a stins drepturi si obligații de drept administrativ-fiscal (in sensul in care nu a fost antamat fondul contestației sale), ci doar a suspendat procedura de soluționare a unei cai grațioase de atac. O asemenea cerința a fost îndeplinita abia, prin Decizia de impunere nr. x/2013 si prin Decizia de soluționare a contestației nr. 146/2016, criticate in prezenta procedura.

Nu in ultimul rând, este de subliniat ca nici DGSC nu a avut in vedere posibilitatea de contestare a Avizului de inspecție fiscala odată cu Decizia de suspendare nr. 214/09.07.2015, din moment ce criticile aduse Deciziei de impunere si RIF-ului nu se regăsesc oglindite printr-o soluție propriu-zisă in dispozitivul Deciziei de suspendare anterior indicata.

În opinia recurentului, legalitatea unui aviz de inspecție fiscala se supune analizei instanței de judecata numai odată cu Decizia de soluționare a contestației. Orice demers in instanța, anterior emiterii Deciziei de soluționare a contestației, este inadmisibil. In concluzie, este neleqal refuzul DGSC de a analiza valabilitatea Deciziei de impunere, a RIF-ului si a Deciziei de soluționare a contestației din perspectiva nelegalitatii Avizului de inspecție fiscala, acest argument ce tine de însăși demararea inspecției fiind prioritar în raport de orice altă analiză de fond, căci dacă ar fi admis, ar face inutilă aprofundarea analizei.

Mai apreciază că nici statuările primei instanțe în sensul lipsei vătămării nu pot fi primite, întrucât în condițiile constatării nulității avizului de inspecție fiscală, intervine nulitatea întregii inspecții fiscale, astfel că vătămarea este dovedită.

În continuare, recurentul a reluat argumentele menționate în acțiune referitoare la nelegalitatea avizului de inspecție fiscală.

O altă critică menționată în recurs, se referă la ilegala determinare a naturii juridice a operațiunilor de vânzare a loturilor de teren situate în Aleea x, susținându-se că aceste operațiuni nu intrau în sfera TVA.

Pe de altă parte, combate teza insuficienței înscrisurilor prezentate pentru terenul situat în București, Aleea x, arătând că procesul-verbal contravențional si facturile emise de furnizorii de apa menajera si energie electrica fac dovada de netăgăduit a folosinței terenului în interes personal.

În plus, susține că sunt nelegale constatările DGSC in sensul ca pentru terenul situat in București, str. x nu ar fi făcut dovada caracterului arabil cu acte cadastrale. Sub acest aspect invocă adresa nr. x/23.02.2016, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. A-SLP 453/01.03.2016, prin care Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București - Serviciul Publicitate Imobiliară, prin care s-a comunicat că "în urma verificărilor efectuate la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București, pentru imobilul situat in București, Drumu' Gura Solcii nr. 4-18, cu nr. cadastral x, dezmembrat ulterior in 2 loturi, s-a constatat că la nivelul anului 2004, cât și la nivelul anului 2007 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare x/19.10.2007, ambele loturi au fost cuprinde in categoria teren intravilan arabil". Deci, operațiunile cu aceste terenuri erau operațiuni scutite de TVA, in sensul disp. Art. 241 alin. (2) lit. f) Codul fiscal.

În final s-a criticat lipsa reunoașterii dreptului de deducerii a TVA, în condițiile lipsei unui control fiscal din partea AS3FP, aspect ce, în opinia recurentului încalcă principiile statuate de CJUE în cauza C-183/14 Salomie și Oltean.

3.2 Recursul incident formulat de Agentia Naționala de Administrare Fiscala:

Prin calea de atac exercitată, recurenta pârâtă a susținut că în mod cu totul eronat, prima instanța a respins excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului.

În opinia recurentei, reclamantul nu justifica un interes in promovarea unei acțiuni impotriva obligațiilor fiscale in suma de 7.945.507 RON care au fost desființate prin Decizia nr. 146/16.06.2016. Se arată că reclamantul nu justifica vătămarea produsa prin actul administrativ atacat, intrucat obligațiile fiscale prevăzute la pct. 2 din decizia de soluționare au fost desființate și, în consecință, aceste obligații nu mai constituie creanțe în sarcina contribuabilului.

Dispoziția din decizia de soluționare referitoare la o noua verificare cade in sarcina organelor fiscale și se va desfășura in baza legii si potrivit competentelor specifice, măsura nefiind de natura sa producă reclamantului o vătămare.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului reclamantului ca nefondat.

Recurentul-reclamant, a formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinarea pârâtei solicitând în esență, respingerea recursului pârâtei și respingerea apărărilor formulate de aceasta.

II. Soluția instanței de recurs

Prin decizia nr. 146/16.06.2016 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, contestată în prezenta cauză, a fost admisă în parte contestația formulată de persoana fizică A. împotriva deciziei de impunere nr. x/20.12.2013 emisă de Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/20.12.2013 în ceea ce privește suma de 588.427 RON reprezentând - taxă pe valoarea adăugată în sumă de 355.716 RON și obligații fiscale accesorii în sumă de 232.711 RON, fiind dispusă anularea în parte a actului administrativ fiscal contestat pentru această sumă și a fost desființată parțial decizia de impunere nr. x/20.12.2013 emisă de Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/20.12.2013 în ceea ce privește suma de 7.945.507 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată în sumă de 3.464.184 RON și obligații fiscale accesorii în sumă de 4.481.323 RON, urmând ca organele de inspecție fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată, să procedeze la o nouă verificare a acelorași operațiuni, pentru aceeași perioadă și același tip de obligație fiscală, ținând cont de prevederile legale aplicabile, precum și de cele precizate în decizie.

Pe parcursul soluționării cauzei în faza procesuală a recursului, a intervenit un eveniment juridic nou, de natură să modifice situația procesuală a recurentului reclamant.

Astfel, DGSC din cadrul ANAF a emis Decizia de soluționare a contestației cu nr. 130/19.03.2018 din care rezulta admiterea contestației împotriva Deciziei de impunere cu nr. 2154 din 09.06.2017 (act emis de ANAF ca urmare a refacerii inspecției fiscale conform exigentelor punctului 2 al Deciziei contestate în prezenta procedură), cu consecința anularii integrale a întregii creanțe fiscale.

Din această perspectivă, recurentul reclamant a învederat instanței, în întâmpinarea formulată la recursul incident, că demersul său, materializat în prezentul recurs, a rămas fără interes, întrucât a obținut rezultatul dorit și anume anularea întregii creanțe fiscale stabilite prin actul de control.

În aceste condiții, Înalta Curte, observând că interesul de a susține prezenta cale de atac nu mai subzistă, datorită unor evenimente ulterioare promovării ei, va dispune respingerea recursului ca lipsit de interes.

Drept consecință, în temeiul disp. art. 472 alin. (2) rap. la art. 491 C. proc. civ. și recursul incident va fi constatat ca neavenit.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului lipsit de interes și, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., se va dispune respingerea acestuia, cu consecința constatării ca neavenit a recursului incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3640 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Constată neavenit recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare, împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.