ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. România S.A., a formulat, la data de 18.10.2016, o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Institutul de Biologie București din cadrul Academiei Române, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006, respectiv anexa 17, poziția 28326, publicată în Monitorul Oficial al României nr. io2o bis din data de 21 decembrie 2006; având în vedere că H.G. nr. 1705/2006 a inventariat, în mod nelegal, drept imobil aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Institutului de Biologie, bunul aflat în proprietatea debitoarei reclamantei și ipotecat în favoarea acesteia în suprafață de 10 900,50 mp înscris în cartea funciară cu nr. x având număr cadastral x.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei.

La data de 29.11.2016, Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, în calitate de emitent al actului normativ H.G. nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare, a cărui anulare parțiala, în ceea ce privește imobilul având poziția 28326 - Anexa 17, se solicită prin cererea de chemare în judecată formulată de S.C. A. ROMÂNIA S.A.

Institutul de Biologie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității.

La 6.01.2017, reclamanta S.C. A. România a formulat cerere completatoare a acțiunii prin care a solicitat instanței să dispună și anularea Adresei nr. x din data de 04.11.2016 prin care Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a răspuns la plângerea prealabilă prin care A. România S.A. a solicitat revocarea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006.

La 6.02.2017, reclamanta S.C. A. România a formulat o a doua cerere completatoare a acțiunii, prin care a înțeles să extindă cadrul procesual și să introducă acțiunea și în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de inițiator al actului administrativ atacat.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare la prima cerere completatoare prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Curtea, prin încheierea din 27.03.2017, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că sunt îndeplinite prevăzute de lege. De asemenea, a respins cererea de introducere în cauză a aceleiași părți în calitate de pârât, în temeiul dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâte, și, în consecință:

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Institutul de Biologie București din cadrul Academiei Române și intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.

S-a admis cererea de intervenție în interesul Guvernului României.

Împotriva sentinței civile nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. ROMÂNIA S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, reclamanta a arătat că solicită următoarele:

- admiterea cererii de recurs formulate, casarea în totalitate, a sentinței civile nr. 3260 din data de 21.09.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016;

- respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Subscrisei, ca neîntemeiată;

- trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în vederea soluționării de către prima instanță a fondului cererii;

- obligarea intimaților Guvernul României, Institutul de Biologie București din cadrul Academiei Române și Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1) și art. 455 C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, aferente tuturor fazelor procesuale.

Recurenta mai arată că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 36 teza I C. proc. civ., prima instanță reținând, în mod vădit nefondat, pretinsa lipsă a calității procesuale active.

A arătat recurenta că nelegalitatea soluției pronunțate prezintă o gravitate deosebită, fiind refuzată însăși protecția juridică a dreptului de proprietate asupra creanței în valoare de 11.506.366,00 Euro și a dreptului de ipotecă constituit în favoarea acesteia, ignorându-se interesul evident în promovarea cererii formând obiectul prezentei cauze, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ vătămător și contrar drepturilor recurentei.

Recurenta beneficia de dreptul constituțional de a contesta în justiție legalitatea Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006, prin care un bun ipotecat în favoarea sa a fost inventariat, în mod nelegal, ca aparținând domeniului public al Statului Român, fiind scos din patrimoniul debitoarei B. S.R.L., cu consecința directă și imediată a imposibilității valorificării dreptului de ipotecă al recurentei.

Prin urmare, prin soluția pronunțată, prima instanță a procedat la o interpretare eronată a însăși substanței reglementărilor privind protecția dreptului de proprietate, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, având în vedere că recurenta, în calitate de persoană vătămată în ceea ce privește drepturile proprii prin actul administrativ nelegal al Guvernului României, a prezentat legitimare procesuală pentru a solicita instanței de contencios administrativ restabilirea legalității încălcate, devenind pe deplin incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanță a încălcat reguli de procedură fundamentale, reglementând însăși condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv cele prevăzute de art. art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, precum și de art. 36 teza I C. proc. civ., atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este succintă și lacunară, lipsind cu desăvârșire motivarea soluției pronunțate, față de absența unui examen judiciar concret a situației patrimoniului său ca urmare a emiterii actului administrativ nelegal dedus judecății, cu consecința incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările intimaților și procedura în fața instanței de recurs

Intimații-pârâți Institutul de Biologie București al Academiei Române (IBB), Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și Guvernul României, au formulat întâmpinare la cererea de recurs, au solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările invocate la instanța de fond.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările părților.

La termenul din 14.07.2020 a fost pusă în discuția părților cererea de schimbare a cadrului procesual, respectiv de introducere în cauză în calitate de recurent a C. S.A. în locul S.C. A. România S.A., în temeiul art. 38, 39 C. proc. civ.

Având în vedere înscrisurile doveditoare depuse de C. S.A., Înalta Curte constată că C. S.A. este succesorul de drept al recurentei S.C. A. România S.A..

Înalta Curte a avut în vedere următoarele:

- Contractul de credit nr. x încheiat la 22 septembrie 2006 ("contractul de credit"), precum și Contractul de facilitate de credit nr. x/2006, prin care A. a acordat B. un credit în sumă de 11.506.366 EUR, astfel cum aceste contracte au fost succesiv completate și modificate, prin acte adiționale.

- Prin Contractul de cesiune din data de 5 august 2009, A. ROMÂNIA S.A. a cesionat drepturile din Contractul de Credit către A. A.E.

- Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din 22 septembrie 2006 de notarul public D. prin care s-a garantat restituirea creditului în sumă de 11.506.366 EUR;

- Contractul de ipotecă autentificat sub numărul x din 22 septembrie 2006 de același notar public, prin care s-a garantat restituirea creditului în sumă de 11.506.366 EUR.

- La data de 4 ianuarie 2018, între C. și A. și A. A.E. (precum și alte părți) a intervenit Contractul cadru de Cesiune și alte drepturi accesorii, prin care C. a dobândit, ca urmare a cesiunii, toate drepturile deținute de A. A.E. în temeiul Contractului de Credit și Contractelor de Ipotecă.

- La data de 14 mai 2019, între A. AE și C. S.A. a intervenit actul de confirmare a cesiunii de creanțe cu privire la un portofoliu de contracte de credit autentificat sub nr. x din 14 mai 2018 de E..

Cesiunea creanței provenind din Contractul de Credit, precum și a drepturilor de garanție, inclusiv a drepturilor de ipotecă constituite prin Contractele de Ipotecă, au fost notificate B. (Notificările nr. x/14.05.2018 și nr. y/14.05.2018).

În ce privește opozabilitatea față de terți au fost îndeplinite și formalitățile de publicitate mobiliară și imobiliară, în conformitate cu dispozițiile art. 18-20 C. civ.

Înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, conform avizului x.

Notarea cesiunii drepturilor de ipotecă în cartea funciară, așa cum rezultă din extrasele din cărțile funciare nr. x București - Sector 6 (nr. x/13.01.2019 și nr. y București - Sector 6 (nr. y/13.01.2019).

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare:

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta nu a justificat calitatea procesuală activă, respectiv nu dovedește existența dreptului/interesului vătămat, direct, nemijlocit, legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ contestat și această presupusă vătămare (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta nu are legitimitate procesuală având în vedere obiectul reglementat prin H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

În conformitate cu art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. p) - interes legitim privat este posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

În cauza Plaumann c.Comisiei CEE Curtea a amintit că în temeiul art. 173 alin. (2), ulterior art. 230 alin. (4) din Tratatul CEE:

"orice persoană fizică sau juridică poate introduce o acțiune împotriva deciziilor care, chiar dacă aparent au fost adoptate sub forma unei decizii adresate altei persoane, o privesc direct și individual" și a constatat că textul nu precizează și nici nu limitează domeniul de aplicare, formularea și sensul gramatical al dispoziției menționate justificând interpretarea cea mai largă, pentru că dispozițiile din Tratat privind dreptul la acțiune al justițiabilului nu trebuie interpretate în mod restrictiv.

Totuși, alte persoane decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că decizia le privește în mod individual decât dacă aceasta le afectează prin anumite calități care le sunt specifice sau printr-o situație de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană, iar prin aceasta le individualizează la fel ca și pe destinatar".

Înalta Curte constată că având în vedere situația de fapt prezentată pe larg în cuprinsul acțiunii reclamantei, precum și din actele depuse de aceasta rezultă cu certitudine că interesul pretins vătămat decurge din terenurile care formează obiectul dreptului de ipotecă al reclamantei și care au căpătat un alt regim juridic, respectiv ca aparținând proprietății publice a Statului Român. Prin decizia penală nr. 760/2015 s-a prefigurat pentru reclamantă o vătămare a dreptului de creanță și o imposibilitate a valorificării dreptului său de ipotecă.

Consideră Înalta Curte că stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept sau unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ, analiză pe care instanța de fond nu a făcut-o (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

Temeiul legal al soluției

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că recursul este fondat cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecarea cauzei aceleiași instanțe, în conformitate cu prevederile art. 496 raportat la art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că C. S.A. este succesorul în drept al recurentei-reclamante A. ROMÂNIA S.A..

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2020.