Decizia nr. 3480/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 194/2017 a Curții de Apel Ga

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 20.03.2017, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice, în temeiul art. 7 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anularea Deciziei nr. 87578/16.09.2016 și a Informării privind controlul nr. 39642/15.07.2016; suspendarea executării actului administrativ menționat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes și excepția tardivității formulării cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin încheierea pronunțată în cauză la data de 09.06.2017 a fost respinsă ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 194/2017 din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin întâmpinare, ca nefondată; a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Recursul Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin hotărârea atacată, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ, fără a motiva în fapt și drept motivele de respingere. Instanța de fond, analizând superficial argumentele invocate, a reținut în pronunțare doar aspectul că în cauză nu poate fi reținută existența unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, omitând în totalitate să se pronunțe asupra argumentelor dezvoltate pe larg în acțiunea promovată referitoare la condiția pagubei iminente. Absența motivării din cuprinsul unei hotărâri judecătorești asupra acestui capăt de cerere are semnificația necercetării fondului cauzei și atrage după sine casarea hotărârii cu reținere spre rejudecare. In ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Manualului de Identitate Vizuală, rezumându-se să preia în decizia pronunțată argumentele din procesul-verbal întocmit de organul de control. Referitor la anularea Informării ca urmare a lipsei obiectului juridic, se arată că acesta se bazează pe prevederile "Control Manual - Procedure for Projects and Technical Assîstance verificalion financed by ENPI, issued by the Ministry of Regional Development and Public Administration", procedură de lucru ce ar reglementa motivele de fapt și temeiul de drept, ce stau la baza emiterii titlului de creanță stabilit prin actul administrativ. Or, documentul de referință la care face trimitere Direcția Generală Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice nu există pe site-ul indicat, iar în condițiile în care constatările fac trimitere la un document inexistent, sancțiunea nu poate fi decât lipsa de obiect juridic. Recurenta a arătat că asupra acestor aspecte instanța de fond nu s-a pronunțat, ci a reținut la modul general că raportul de control conține motivarea constatărilor pe care le cuprinde într-o măsură suficientă, raportat la natura actului și la contextul juridic în care intervine, motivare care permite atât informarea corectă și completă a beneficiarului cu privire la circumstanțele care au determinat constatarea ca neeligibile a sumelor, cât și controlul judecătoresc asupra elementelor de fapt și de drept care au generat actul administrativ. Recurenta a susținut în continuare că procedura de achiziție directă de "Materiale publicitare în cadrul proiectului x", conform invitației nr. 36303 din data de 13.10.2015, a respectat în totalitate prevederile Ordonanței de urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, motiv pentru care singurul element pe baza căruia s-a fundamentat raportul a fost posibila nerespectare de către beneficiar a prevederilor Manualului de identitate vizuală. În condițiile în care persoana ce are în atribuții în implementarea în condiții optime a Visual Identity Manual, a certificat conformitatea materialelor cu Manualul de Identitate Vizuală, constatările Direcției Generale Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice nu au caracter fondat. Totodată, aceeași concluzie rezidă și prin prisma argumentului conform căruia, la vizita de monitorizare desfășurată în perioada 20 aprilie 2016, de către domnul Project Manager JTS, A., nu s-a constatat nicio nerespectare a cadrului juridic incident în ceea ce privește implementarea Proiectului. Nu în ultimul rând, respectarea Manualului în ceea ce privește implementarea proiectului poate fi certificată de cei peste 150 de participanți la conferință, aspect probat prin lista de prezență. Potrivit art. 4.11 din Manualul de identitate vizuală, "în cazul achiziției de echipamente, autocolantele vor fi aplicate într-un loc vizibil, acestea vor conține următoarele elemente informative obligatorii: logo-ul programului, Iogo-ul Uniunii Europene, logo-ul proiectului." Potrivit art. 4.14 din Manualul de identitate vizuală, "articolele promoționale trebuie identificate în mod clar cu logo-ul programului, logo-ul Uniunii Europene, logo-ul proiectului." De observat că din aceste dispoziții nu se desprinde obligația instituției de a aplica stikere prin imprimare nu prin lipire, așa cum în mod total eronat a reținut instanța de judecată prin considerentele deciziei atacate, enumerând cele constatate de organul de control, fără a verifica legalitatea declarării acestor cheltuieli ca neeligibile. In ceea ce privește capătul de cerere privind posibila neregulă aferentă cheltuielilor salariale, concluziile Direcției Generale Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice sunt vădit nefondate, deoarece aceștia raportează cheltuielile efectuate la prevederile Notificării nr. 6, aferentă contractului de finanțare, act administrativ transmis sub numărul x/08.12.2015. Or, a raporta cheltuieli efectuate în anul 2014 la prevederile Notificării nr. 6. act administrativ transmis sub numărul x/08.12.2015, aduce atingere principiului neretroactivității; cheltuielile salariale trebuie raportate Ia Notificarea în vigoare de la momentul plăților și nu la Notificarea nr.

Având în vedere că prin concluziile Direcției Generale Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice se aduce atingere principiului neretroactivității legii, se impune sancționarea Informării cu nulitatea absolută. In ceea ce privește capătul de cerere privind "equipment and supplies", în bugetul din contractul de finanțare, platforma proiectului este conținută în 5 linii distincte. Particularitățile tehnice au impus achiziționarea coroborată, pe un caiet de sarcini, care să asigure funcționarea integrată a componentelor definite în cele 5 linii bugetare. După cum se poate observa în caietul de sarcini, serverul de aplicație și serverul baza de date au conținut licența asociata, respectând legislația în vigoare, iar câștigătorul licitației și-a adjudecat achizițiile cu un preț mult sub limita aprobată prin contractul de finanțare. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului și anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: In ceea ce privește excepția nulității recursului, intimatula arătat că recurenta a reluat motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze, fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă. Astfel, recursul este conceput ca o cale de atac a cărei judecată intră de regulă în competența înaltei Curți de Casație si Justiție și care se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate. Faptul că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate rezultă și din structura art. 488 din C. proc. civ. care prevede, în mod expres și limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt. Cât timp recurenta s-a limitat la a reitera motivele prezentate odată cu judecata în fond a cauzei, simpla nemulțumire a recurentei față de soluția instanței de fond nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului, motiv pentru care se solicită să se constate nulitatea prezentului recurs pentru nemotivare. Privitor la pretinsa lipsă de obiect juridic a Informării, pe care recurenta o motivează prin faptul că unul dintre documentele folosite în susținerea informării nu se regăsește pe site, intimatula arătat că actul administrativ în sine nu conține în detalierea procedurilor de verificare aplicate nici măcar o menționare a Control Manual; procedura aplicată la emiterea Raportului de control este reglementată prin Anexa VII la Contractul de finanțare, care face parte integranta din Contractul și are putere de lege pentru părți, stabilind dreptul Direcției Control Prim Nivel de a efectua verificarea cheltuielilor raportate de beneficiar împreună cu regulile după care se desfășoară aceste verificări. Documentul invocat de către recurentă este menționat în secțiunea introductivă a Raportului de control, care nu constituie motivare a acestuia, find indicat exclusiv ca document care stabilește criteriile de etică pe care le respectă personalul implicat în efectuarea activităților de control. Privitor la cheltuielile cu materialele promotionale, intimatula arătat că explicația detaliată a declarării ca neeligibile a acestor sume se găsește in Anexa 3 A "Report for an Expenditure Verification" 3.1 Eligibility of Costs (Anexa 7). Referitor la materialele promotionale raportate în cadrul liniei bugetare 5.7.5. Conference for presentins updated results, acestea au fost considerate neeligibile întrucât modalitate de aplicare a elementelor de identitate vizuală (stickerelor personalizate) nu este în concordanță cu prevederile manualului de identitate vizuală, deoarece pot fi deteriorate, înlăturate ușor și nu servesc scopului pentru care au fost aplicate. În concret, mapele, rucsacurile și blocnotesurile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire, și nu prin imprimare, așa cum recurenta s-a obligat prin semnarea contractului de finanțare. De asemenea, memory stick-urile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire pe ambalaj, și nu direct pe materialul promotional. În acest sens, comisia de soluționare a contestațiilor a solicitat punct de vedere la Autoritatea Comună de Management prin adresa nr. x/31.08.2016 în legătură modalitatea de aprobare a materialelor promotionale din punctul de vedere al respect Manualului de vizibilitate al Programului, la care s-a primit răspuns prin adresa x/07.09.2016. Prin răspunsul primit, cu privire la presupusa aprobare a materialelor promoționale din punctul de vedere al respectării Manualului de Vizibilitate al Programului, s-a precizat că aprobarea ofițerului de comunicare al Autorității Comune de Management Marea Neagra 2007-2013 transmisă prin e-mail in data de 7 ianuarie 2014 se referă doar la grafica si la prezența elementelor de vizibilitate obligatorii (ex. steagul UE. sloganul Programului, etc.) și ca a fost făcută doar la nivel de consultare, așa cum este recomandat în introducerea Materialului de Identitate Vizual pentru Programul Bazinul Marii Negre 2007-2013; calitatea obiectelor și a inscripționării poate fi evaluată doar de beneficiar la recepția comenzii. Răspunsul primit înlătură argumentele folosite de recurentă, conform cărora a primit aprobarea Autorității Comune de Management cu privire la materialele promoționale folosite, având în vedere că prin răspuns se precizează ca aprobarea vizează exclusiv grafica etichetelor, și nu produsele finite, deoarece nu s-au analizat echipamentele și materia folosite. Conform Manualului de Identitate Vizuală, document obligatoriu pentru contestatar conform art. 6 din Anexa II la Contractul de finanțare, beneficiarii/partenerii Programului sunt responsabili pentru promovarea faptului că proiectele selectate în cadrul Programului sunt finanțate de Uniunea Europeana și cofinanțate de țările participante. În plus, în manual se face o distincție clară între echipamente și materiale promoționale. La capitolul 4.11 din Manual se face referire la stickere, care se impun a fi aplicate pe fiecare echipament în parte, și nu pe ambalajul echipamentului, așa cum se constată la echipamentele folosite de recurentă. Capitolul 4.14 face referire la materiale promoționale. Astfel, după cum se poate observa din modelele din manual (Anexa 11), inscripția materialelor promoționale este parte integrantă din obiecte, astfel că obiectele nu au stickere aplicate prin lipire, care permită îndepărtarea lor ulterioară, așa cum se constata la materialele folosite recurentă. Astfel, modul de aplicare a elementelor de identitate vizuală trebuie sa fie în conformitate cu prevederile Manualului de Identitate Vizuală. Or, în speța de față, stickerele sunt aplicate prin lipire, și nu prin imprimare, conform obligației stipulate la art. 4.14, în cazul materialelor promoționale, modalitate de aplicare care permite deteriorarea, înlăturarea ușoară și care nu are îndeplinește scopul pentru care este reglementata in Manual, iar în cazul echipamentelor, se constată ca stickerele au fost aplicate pe ambalaje, și nu pe fiecare echipament în parte, conform obligației stipulate la art. 4

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile salariale, se arată că întreaga argumentație a recurentei se referă la constatările din Raportul de control nr. x/15.07.2016, act administrativ revocat de emitentul său, care nu a produs efecte juridice. Raportul de verificare a cheltuielilor în baza contractului de finanțare comunicat sub nr. x/15.07.2016 a fost revocat de emitent în urma admiterii în parte a contestației formulate de recurentă prin Adresa x din 18.08.2016, în concret prin Decizia nr. 87578/16.09.2016, prin care a fost admisă contestația și s-a statuat că, pentru perioada de raportare 10.04.2014 - 19.12.2015, Direcția Control Prim Nivel să emită un nou Raport de control revizuit, prin care să se valideze suma de 5,741.40 euro. Astfel, a fost realizată reverificarea cheltuielilor salariale aferente proiectului, prin raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților. În vederea asigurării unei aplicări coerente și predictibile în timp a prevederilor contractuale, inclusiv a bugetului proiectului, a fost admis argumentul invocat prin contestație și s-a emis un Raport de control revizuit care a cuprins constatările bazate pe raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților. În urma verificărilor efectuate care au avut în vedere argumentul recurentei, raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților, au fost identificate cheltuieli neeligibile în valoare de 3,226.20 euro reprezentând depășirea valorii unitare bugetată, depășirea numărului de unități bugetate și calculul eronat al salariului net și al contribuțiilor aferente, nebazându-se pe orele efectiv lucrate și justificate prin timesheet, față de suma de 8,258.42 euro constată neeligibilă prin primul raport de control. Astfel, singurul Raport de control care a produs efecte cu privire la cheltuielile, efectuate de recurentă în perioada de raportare 10.04.2014-19.12.2015 este raportul revizuit înregistrat sub nr. x/23.09.2016, iar raportat la Raportul de control revizuit, susținerile recurentei sunt ramase fără obiect pentru motivele prezentate anterior. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile ce au ca obiect platforma proiectului, sunt aplicabile aceleași argumente. Astfel, prin Raportul de control revizuit înregistrat sub nr. x/23.09.2016 au fost declarate eligibile în integralitate cheltuielile efectuate pentru achiziționarea echipamentelor hardware împreuna cu softul de utilizare, care a presupus și achiziționarea de licențe. În drept, au fost invocate prev. art. 205 coroborat cu art. 490 C. proc. civ. 5. Răspunsul la întâmpinare Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimat ca nefondată și a tuturor argumentelor din întâmpinare. În motivarea celor solicitate, s-a arătat că intimatul dă o interpretare eronată dispozițiilor privitoare la recurs, întrucât prin însăși cererea de recurs a solicitat casarea sentinței pronunțate cu invocarea și dezvoltarea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar din această cauză, în motivarea recursului, pe lângă motivele de casare, a reiterat și argumentele din acțiunea promovată în fond. Din analiza cererii de recurs rezultă în mod indubitabil că s-a conformat exigențelor cerute de dispozițiile C. proc. civ., a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. și a formulat critici care sa permită încadrarea lor în condiția prevăzută de lege. Astfel, după cum lesne se poate observa, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în fond, se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Pe fond, a reiterat aspectele invocate prin cererea de recurs, solicitând respingerea apărărilor intimatului. 6. Procedura de soluționare a recursurilor 6.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al ICCJ nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 28 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. 6.2. Intervenirea suspendării de drept a cauzei Ca urmare dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția celor de urgență deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, și corelației acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție completat și consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgență deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 28 aprilie 2020. In raport de dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 14 iulie 2020. 6.3. Alte aspecte procesuale La termenul de azi, 14 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondată excepția nulității recursului formulat de recurenta-reclamantă, excepție invocată de intimatul-pârât, pentru motivarea cuprinsă în practicaua prezentei decizii. 7. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 7.1. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță Prin adresa nr. x/15.07.2016, intitulată "Informare privind controlul", pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Control Prim Nivel a comunicat reclamantei Universitatea Dunărea de Jos Galați faptul că, drept urmare a verificării documentelor justificative atașate solicitării de efectuare a controlului și emitere a raportului individual final (anexa VII - 3A) pentru proiectul "Innovative Instruments for Environmental Analysis in North western Black Sea basin (Black Sea e-Eye), înregistrată la MDRAP cu nr. 39642/19.04.2016, suma propusă ca eligibilă de către control este de 104,814.18 euro, iar valoarea excepțiilor (cheltuieli neeligibile) este de 21,335.89 euro, menționându-se că explicația detaliată a excepțiilor se regăsește în anexa 3A. Ca urmare a formulării plângerii prealabile de către reclamantă, prin Decizia nr. 87578/16.09.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene Direcția Control Prim Nivel, a fost admisă parțial contestația formulată de Universitatea "Dunărea de Jos" Galați împotriva Informării mai sus menționate, dispunându-se ca, pentru perioada de raportare 11.04.2014 -19.12.2015, Direcția Control Prim Nivel să emită un nou Raport de control, revizuit, prin care să se valideze suma de 5,741.40 euro, inițial declarată neeligibilă prin raportul de control nr. x/15.07.2016. În cuprinsul deciziei, s-a menționat că restul sumelor constatate inițial ca neeligibile rămân nemodificate. S-a mai menționat că sumele validate prin Raportul de control revizuit reprezintă decizia finală a controlului de prim nivel din România, iar valoarea finală a sumelor rambursate urmează să fie stabilită de către Autoritatea Comună de Management. 7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă Recurenta a arătat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Manualului de identitate vizuală, rezumându-se să preia în decizia pronunțată argumentele din procesul-verbal întocmit de organul de control. În ceea ce privește susținerea în sensul că documentul de referință la care face trimitere pârâta prin actul de control, nu există pe site-ul indicat, ceea ce ar duce la lipsa de obiect juridic a Informării, dincolo de apărările justificate ale pârâtului (în sensul că procedura aplicată la emiterea Raportului de control este reglementată prin Anexa VII la Contractul de finanțare, care face parte integranta din Contract, iar documentul invocat de către recurentă este menționat în secțiunea introductivă a Raportului de control exclusiv ca document care stabilește criteriile de etică ale comisiei de control), Înalta Curte reține că o astfel de susținere nu putea duce decât la analiza pe fond a actului atacat și eventual constatarea lipsei de temei legal a emiterii acestuia, iar nu la anularea lui pe considerente de formă. În ceea ce privește criticile legate de eligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoționale, explicația detaliată a declarării ca neeligibile a acestor sume se găsește in Anexa 3 A "Report for an Expenditure Verification" 3.1 Eligibility of Costs: - sub line: 5.7.5 (Rândul adiacent) 5.7.5 Conferința pentru prezentarea rezultatelor actualizate (cazare și transport pentru partenerii proiectului și pentru alte persoane interesate, materiale publicitare, închiriere de săli, catering) = 10,078.52 Euro - lipsesc elementele de identitate vizuală ale Programului pentru materialele promoționale (dosare, genți, bloc notes-uri, stick-uri de memorie USB 2.0, 32GB). Materialele promoționale raportate în cadrul liniei bugetare 5.7.5 au fost considerate neeligibile, întrucât modalitatea de aplicare a elementelor de identitate vizuală (stickerelor personalizate) nu este în concordanță cu prevederile manualului de identitate vizuală, deoarece, a reținut intimata, pot fi deteriorate, înlăturate ușor și nu servesc scopului pentru care sunt aplicate. În concret, este necontestat de ambele părți că mapele, rucsacurile și blocnotesurile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire, iar memory stick-urile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire pe ambalaj și nu direct pe materialul promotional. De asemenea, este necontestat de către părți faptul că manualul face o distincție clară între echipamente (4.11) și materiale promoționale (4.14). La capitolul 4.11 din Manual se face referire la stickere, care se impun a fi aplicate pe fiecare echipament în parte, și nu pe ambalajul echipamentului. La capitolul 4.14 face referire la materiale promoționale, fiind atașate fotografii în care inscripția materialelor promoționale este parte integrantă din obiecte. Obiectul actului administrativ contestat și al divergențelor dintre părți este reprezentat doar modul de inscripționare al materialelor promoționale, nu și al echipamentelor; deși intimatul face referire și la ambalajele memory stick-urilor, actul administrativ este motivat exclusiv cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoționale, astfel că argumentele referitoare la echipamente nu sunt relevante și utile soluționării cauzei; în plus, acestea au fost incluse în categoria materialelor promoționale, astfel cum reiese din documentație. Recurenta a invocat faptul că a respectat cerințele Manualului de Identitate Vizuală, in timp ce intimatul a considerat că aceste cerințe nu au fost respectate, cât timp obiectele promoționale au stickere aplicate prin lipire, care permit îndepărtarea lor ulterioară, pot fi deteriorate, înlăturate ușor și nu servesc scopului pentru care sunt aplicate. Înalta Curte constată, cu titlu de principiu, că recurenta era obligată să respecte toate cerințele din cuprinsul acestui Manual, dar că ceea ce i se impută de către intimat nu este prevăzut explicit ca și cerință a Manualului și reprezintă o dezvoltare a regulilor din acesta, neprevizibilă pentru recurentă. Astfel, la art. 4.14 nu există mențiunea expresă în sensul că elementele de identitate vizuală trebuiau aplicate prin imprimare (făcând corp comun cu materialele promoționale); din multitudinea de materiale promoționale avute în vedere de text (bloc notes, pixuri, mape, plicuri etc.), manualul conținea fotografii doar cu pixurile, astfel că nu se poate considera nici că recurenta trebuia să înțeleagă din conținutul grafic că această necesitate este implicită. Prin urmare, cerința considerată a fi neîndeplinită de către intimat nu era explicit impusă prin prevederile Manualului de Identitate Vizuală și nici nu putea fi dedusă din materialul grafic atașat acestuia. Pe de altă parte, motivarea intimatului în sensul că modalitatea de aplicare prin lipirea elementelor de identitate vizuală, iar nu prin imprimare, permite deteriorarea și înlăturarea ușoară și nu îndeplinește scopul pentru care este reglementata in Manual, este o speculație teoretică, fără suport în conținutul Manualului, speculație ce ar putea fi invocată și cu privire la pct. 4.11 privitor la echipamente, deopotrivă; cu alte cuvinte, nu există suport normativ în cuprinsul Manualului pentru a extrage o asemenea regulă care să fie impusă recurentei. Înalta Curte constată, în concluzie, că sunt fondate criticile recurentei-reclamante, reținând că nu se indică nicio prevedere explicită a Manualului de identitate vizuală, care să nu fi fost respectată. Față de acest argument se impune admiterea recursului pe acest capăt de cerere și anularea în parte a actului contestat, cât privește cheltuielile aferente materialelor promoționale. Nu sunt relevante în argumentație aspectele legate de punctul de vedere al Autorității Comune de Management, deoarece în mod evident aprobarea ofițerului de comunicare al Autorității Comune de Management Marea Neagra 2007-2013 transmisă prin e-mail in data de 7 ianuarie 2014 se referea doar la grafica si la prezența elementelor de vizibilitate obligatorii (ex. steagul UE. sloganul Programului, etc.) și avea valoare de consultare. În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la cheltuielile salariale declarate neeligibile prin actele contestate, critici cu privire la care recurenta a insistat în concluziile orale din fața instanței de recurs, Înalta Curte constată, pe fondul actului administrativ, contestatoarea a formulat critici cu privire la neeligibilitatea a trei categorii de cheltuieli: a. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare "Conference for presenting updated results (accomodation and transport for project partners and other stakeholders, publicity materials, room renting, catering) = 10,078,52 Euro - Missing the visual identity elements of the Programme, for the promotional materials (folders, bags, bloc notes, memory stick USB 2.0, 32GB)"; b. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniilor bugetare care cuprind cheltuielile salariale; c. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare "equipment and supplies". Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 87578/16.09.2016, comisia de soluționare a contestației a considerat ca fiind neîntemeiată contestația reclamantei în ceea ce privește cheltuielile cu materialele promoționale în sumă de 10,078,52 Euro, constatând însă ca fiind întemeiate criticile cu privire la cheltuielile cu achiziționarea platformei proiectului și argumentele privind verificarea greșită a cheltuielilor salariale prin raportare la ultima variantă de buget care reprezintă anexă la contractul de finanțare și nu la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților. În acest sens, prin decizia de soluționare a contestației s-a menționat că, în ceea ce privește cheltuielile cu achiziționarea platformei proiectului, comisia a constatat că motivele invocate în contestație sunt corecte și a considerat eligibile cheltuielile în sumă de 1,309.17 euro. Astfel, s-a constatat ca fiind valid argumentul conform căruia specificațiile tehnice au impus achiziționarea echipamentelor hardware împreuna cu softul de utilizare, care a presupus și achiziționarea de licențe, motiv pentru care întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1 -"Development and implementation of software solutions/tools". Prin reîncadrarea achiziției la această linie bugetară, nu s-a mai constatat o depășire bugetară, cheltuielile efectuate îndeplinind condițiile contractuale de eligibilitate. În ceea ce privește cheltuielile salariale, în decizia de soluționare a contestației s-a menționat că, în urma verificărilor efectuate de către comisia de soluționare a contestației, care au avut în vedere argumentul contestatoarei, prin raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților, au fost identificate cheltuieli neeligibile în valoare de 3,226.20 euro reprezentând depășirea valorii unitare bugetata, depășirea numărului de unități bugetate și calculul eronat al salariului net și al contribuțiilor aferente, nebazându-se pe orele efectiv lucrate și justificate prin timesheet, conform celor detaliate pe larg în decizie. În consecință, în decizia de soluționare a contestației s-a dispus în sensul că "în vederea asigurării unei aplicări coerente și predictibile în timp a prevederilor contractuale, inclusiv a bugetului proiectului, comisia admite al doilea capăt de cerere din cadrul Motivului III de contestație, urmând a se emite un Raport de control revizuit care să cuprindă constatările bazate pe raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților. În acest sens, comisia va considera că modificările produse prin Notificarea nr. x/08.12.2015, care rectifică varianta anterioară a bugetului prin care se depășea suma totală eligibilă stabilită prin art. 3.1 din contract cu 856.80 euro, conține la rândul său erori tehnice la calculul aferent liniilor bugetare aferente cheltuielilor salariale." Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, ulterior soluționării contestației, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Control prim nivel a emis un nou raport de control revizuit, care a fost comunicat reclamantei cu "Informarea privind controlul" nr. 91746/23.09.2016. Din Raportul privind controlul revizuit depus de pârât la dosar, în mod corect a reținut prima instanță că în acesta se regăsesc atât aspectele privind rezultatul verificărilor referitoare la cheltuielile salariale, cât și cele privind rezultatul verificării celorlalte cheltuieli. Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că sub acest aspect contestația reclamantei a fost admisă, pârâtul procedând la o reanalizare a eligibilității cheltuielilor prin raportare la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților, astfel că, în aceste limite, criticile apar ca fiind lipsite de obiect. În mod similar, criticile formulate de recurentă vizând categoria de cheltuieli "equipment and supplies" sunt lipsite de obiect, câtă vreme prin decizia de soluționare a contestației au fost admise criticile formulate de Universitatea "Dunărea de Jos" Galați împotriva raportului de control transmis reclamantei cu Informarea privind controlul nr. 39642/15.07.2016 și s-a reținut caracterul eligibil al cheltuielilor în sumă de 1309,17 euro și faptul că întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1. - "Development and implementation of software solutions/tools". În ceea ce privește criticile legate de modul de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, față de soluționarea la acest moment a cauzei în mod definitiv, se va dispune respingerea cererii ca rămasă fără obiect, astfel că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs și a apărărilor corespondente formulate de părți cu privire la acest capăt de cerere. 7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea; va anula în parte Decizia nr. 87578/16.09.2016 și Informarea nr. x/15.07.2016 în ceea ce privește suma de 10.078,52 Euro, aferentă materialelor promoționale; va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate; va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.