ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 04.04.2017 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate:

- anularea în parte a Deciziei Ministerului Fondurilor Europene - DGPC nr. 81968/05.10.2016, referitoare la contestația Consiliul Județean Constanța înregistrată la Ministerul Fondurilor Europene sub nr. x din 19.08.2016, cu privire la Decizia AMPOSCCE de aplicare a corecției financiare de 10% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x/22.01.2015, din cadrul proiectului având codul SMIS 48583, transmisă prin Notificarea nr. x/06.07.2016, privind cererea de rambursare nr. x/21.12.2015, prin care s-a admis în parte contestația și s-a redus corecția financiară de la 10% la 5 % din valoarea eligibilă a contractului nr. x/22.01.2015, în sensul anulării în tot a deciziei de aplicare a corecției financiare transmise prin Notificarea nr. x/06.07.2016;

- anularea Notificării nr. x/06.07.2016 privind situația cererii de rambursare nr. x/21.12.2015;

- plata la bugetul Județului Constanța a sumei de 63.010,87 RON, reprezentând 5% din suma respinsă la plată, conform notificării anterior arătate.

Prin sentința civilă nr. 197/CA din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene; a anulat Decizia nr. 81968/5.10.2016; a anulat, în parte, Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/21.12.2015, numai în ceea ce privește aplicarea corecției financiare; a dispus restituirea la bugetul județului Constanța a sumei de 63.010,87 RON, achitate cu titlu de corecție financiară și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, proporțional cu cererea admisă).

Împotriva sentinței civile nr. 197/CA din 25 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Fondurilor Europene, care a solicitat casarea acesteia și, în urma judecării cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că sentința atacată este nemotivată, întrucât instanța de fond s-a limitat să menționeze doar criticile de nelegalitate formulate de intimat cu privire la actele administrative contestate în cauză, fără să arate care sunt textele normative în baza cărora comportamentul intimatului este legal, deși cadrul normativ aplicabil în speță a fost menționat în actul de control. Or, motivarea soluției impune ca instanța să facă o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, cu examinarea argumentelor părților, ceea ce va determina într-un final formarea propriei convingeri a judecătorului cauzei.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, faptul că sentința contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că este nejustificată argumentația instanței de fond cu privire la faptul că, la momentul constatării unor nereguli determinate de abaterile prevăzute în H.G. nr. 519/2014, trebuiau aplicate dispozițiile art. 20, art. 21 și art. 27 din actul normativ anterior indicat.

În cazul analizat, la data constatării neregulii de către structura de verificare a achizițiilor din cadrul DGPC, la nivelul AM POS CCE se afla în proces de verificare cererea de rambursare nr. x/21.12.2015, astfel încât suma respinsă la plată a putut fi reținută din această cerere de rambursare, nefiind necesară întocmirea unui titlu de creanță. Or, procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare se emite doar în situația în care cererea de rambursare ar fi fost plătită, iar suma stabilită drept corecție nu ar fi fost reținută din suma solicitată la rambursare.

Intimații Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea recursului, pentru motivele prezentate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin acțiunea dedusă judecății, intimații Județul Constanța și Consiliul Județean Constanța au solicitat:

- anularea în parte a Deciziei Ministerului Fondurilor Europene - DGPC nr. 81968/05.10.2016, prin care s-a admis în parte contestația administrativă și s-a redus corecția financiară aplicată de la 10% la 5% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x/22.01.2015, în sensul anulării în tot a deciziei de aplicare a corecției financiare transmise prin Notificarea nr. x/06.07.2016;

- anularea Notificării nr. x/06.07.2016 privind situația cererii de rambursare nr. x/21.12.2015;

- plata la bugetul Județului Constanța a sumei de 63.010,87 RON, reprezentând 5% din suma respinsă la plată, conform notificării anterior arătate.

Prima instanță a admis acțiunea reclamanților, a anulat actele administrative contestate și a dispus restituirea la bugetul Județului Constanța a sumei de 63.010,87 RON, achitați cu titlul de corecție financiară.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că autoritatea pârâtă nu a respectat procedura reglementată de dispozițiile art. 20, art. 21 și art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu a încheiat un proces-verbal de control sau o notă de constatare a neregulilor și nici nu a dat posibilitatea structurii verificate de a-și exprima punctul de vedere.

Înalta Curte nu poate împărtăși soluția instanței de fond.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține faptul că intimatul Consiliul Județean Constanța a depus spre finanțare, în cadrul Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" 2007-2009 (POS CEE), Axa prioritară 3 "Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele public și privat", Domeniul major de intervenție 2 "Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice", Operațiunea 3.2.1 "Susținerea implementării de soluții de e-guvernare și asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar", Cererea de finanțare nr. x/07.06.2013.

La data de 03.12.2013, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/3.12.2013, între Ministerul pentru Societatea Informațională, în calitate de Organism Intermediar (OIPSI), în numele si pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POSCCE) și Consiliul Județean Constanța, în calitate de Beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Soluții informatice integrate în administrația publică locală - Registrul Agricol - Parteneriat 1", SMIS 48383.

În implementarea Proiectului, intimatul Consiliul Județean Constanța, în calitate de autoritate contractantă a lansat în SEAP/JOUE o serie de proceduri de achiziție printre care și cea pentru atribuirea contractului "Achiziție de echipamente și dotări, aplicații informatice și licențe, servicii de conectare la infrastructura broadband și realizarea rețelei LAN, servicii de instruire a personalului care va utiliza produsele software și va asigura mentenanța soluției."

În urma derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție, autoritatea contractantă a încheiat Contractul de furnizare-cumpărare nr. x/22.01.2015/x/02.02.2015 cu Asocierea S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în calitate de furnizor.

În conformitate cu prevederile Contractului de finanțare, beneficiarul a depus la AM POSCCE Cererea de rambursare nr. x din 21.12.2015 în care a solicitat valoarea nerambursabilă a cheltuielilor realizate în implementarea Proiectului, inclusiv cheltuielile aferente achizițiilor anterior arătate.

În urma verificărilor realizate de către AM POSCCE asupra CR nr. 4/21.12.2015, a fost acordat "bun de plata" pentru suma de 1.264.853,57 RON, (din care: FEDR: 1.042.109,68 RON și BS: 217.998,76 RON) și pentru TVA: 4.745,13 RON, fiind respinsă la plată suma de 126.021,73 RON, (din care: FEDR: 103.809,93 RON și BS: 21.715,98 RON, TVA: 495,82 RON), reprezentând reducere procentuală de 10% aplicată în cadrul Contractului nr. x/22.01.2015, având în vedere utilizarea de specificații tehnice discriminatorii de către intimat.

Ulterior, a fost comunicată beneficiarului Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x din 21.12.2015.

Prin Decizia Ministerului Fondurilor Europene - DGPC nr. 81968/05.10.2016 a fost admisă în parte contestația administrativă formulată de beneficiar împotriva Notificării anterior nominalizate și fost redusă corecția financiară aplicată de la 10% la 5% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x/22.01.2015.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (…)

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată cel puțin una din abaterile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, în raport cu: a) reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice (...)".

În temeiul art. 9 alin. (1) din același act normativ:

"Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21."

În același sens, prin art. 7 alin. (23) din Contractul de finanțare nr. x/03.12.2013 încheiat de părți se prevede că: "AM/OI are dreptul de efectua corecții financiare din cheltuielile (sumele) aferente cererilor de rambursare transmise de Beneficiar constând din excluderea de la finanțare parțial sau în totalitate a cheltuielilor, în cazul constatării unor cheltuieli neeligibile și/sau în cazul nerespectării/încălcării prevederilor contractuale și/sau legale naționale și/sau comunitare, aplicabile, și/sau instrucțiunilor AM. Corecțiile se vor comunica Beneficiarilor odată cu rezultatul verificării cererilor de rambursare, sunt definitive și operate direct asupra sumelor aferente cererii de rambursare."

Din interpretarea dispozițiilor normative anterior citate, precum și a prevederii contractuale mai sus arătate rezultă că nu se impunea parcurgerea procedurii de constatare a neregulii prevăzută la art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, după cum în mod eronat a reținut prima instanță.

În atare situație, Înalta Curte apreciază că vătămarea procesuală cauzată recurentului nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru analizarea celorlalte motive de nelegalitate a actelor administrative contestate, precum și pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În raport cu această soluție, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de către instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Fondurilor Europene, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Fondurilor Europene, împotriva sentinței civile nr. 197/CA din 25 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2020.