ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2426/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.11.2017, întocmit de aceasta.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 57 din 19 aprilie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportul de evaluare nr. x/22.11.2017.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și prevederile art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Astfel, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al mun. Râmnicu Vâlcea, intimatul a participat la deliberarea și adoptarea (a votat pentru) HCL nr. 189/12.07.2012 privind constituirea comisiilor de evaluare în vederea efectuării propunerilor pentru funcția de membru în consiliile de administrație la societățile comerciale la care mun. Râmnicu Vâlcea este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul, fiind desemnat membru în comisiile de evaluare/selecție a consiliilor de administrație ale S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A..

În baza acestei hotărâri s-au încheiat Contractele nr. x/01.08.2012 și nr. y/30.08.2012 între intimat și cele două societăți comerciale, activitate pentru care intimatul a fost remunerat.

Instanța de fond a considerat în mod greșit că participarea la vot, în deplină cunoștință de cauză din partea consilierilor locali, este o expresie a obligației de a participa la execrcitarea funcțiilor în cadrul autorităților administrației publice locale din care fac parte.

Deși avea un interes personal, patrimonial în problema supusă dezbaterilor întrucât avea posibilitatea să anticipeze că ar putea beneficia de pe urma adoptării hotărârii, intimatul-reclamant nu a anunțat la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema respectivă, nu s-a abținut de la vot, a luat parte la deliberarea și adoptarea hotărârii.

Alesul local se află în conflict de interese nu doar atunci când în exercitarea funcției se produce un beneficiu, de natură patrimonială sau de natură personală, ci și atunci când participă la luarea unei decizii ce ar putea influența sau pare să influențeze un avantaj sau dezavantaj pentru sine, pentru orice persoană cu care are o relație, indiferent de natura acesteia sau pentru o asociație.

Constatarea interesului personal de ordin administrativ nu este condiționată de existența unui beneficiu, a unui folos, ci sancțiunea intervine chiar și pentru simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității.

Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale incidente deoarece nu a reținut că, în cadrul ședințelor Consiliului Local intimatul avea obligația de a anunța la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii și de a se abține de la deliberarea și adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Intimatul-reclamant nu și-a îndeplinit niciuna dintre cele două obligații, iar interesul personal, susține recurenta-pârâtă este raportat de legiuitor exclusiv la legătura acesteia cu problema supusă dezbaterii în consiliul local, iar nu prin legătura cu eventualul rezultat al votului.

Legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură, tocmai pentru că rațiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuțiilor și competențelor legale de către aleșii locali.

Existența interesului patrimonial în legătură cu situația alesului local este o cauză de imparțialitate și lipsă de obiectivitate, care generează și conflictul de interese analizat, fiind suficient ca acesta să poată fi stabilit prin relație exclusivă cu problema supusă dezbaterilor consiliului local, iar nu prin raportare la alte elemente, cum eronat a susținut intimatul-reclamant, cum ar fi rezultatul efectiv al votului în legătură cu problema supusă dezbaterii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Prima instanță a considerat că la momentul desemnării consilierilor locali ca membrii în comisiile de selecție nu au existent elemente din care să rezulte că această activitate va fi remunerată, iar O.U.G. nr. 109/2011, în temeiul căreia s-au constituit comisiile nu conține prevederi explicite cu privire la remunerarea consilierilor locali, ci numai cu privire la remunerarea specialităților în resurse umane.

Instanța de fond a reținut că intimatul-reclamant nu s-a abținut de la vot, însă în acel moment nu existau elemente care să conducă la ideea unui beneficiu ca urmare a desemnării în comisie și că doar ulterior adoptării HCL s-au încheiat două contracte prin care și consilierul local a fost remunerat pentru activitatea sa.

Instanța de fond a ajuns astfel la concluzia că reclamantul a respectat dispozițiile legale incidente, că nu s-a aflat în conflict de interese, iar suma primită nu este disproporționată față de contraprestația la care s-a obligat.

Înalta Curte, observând prevederile legale ce conțin reglementările în situația conflictului de interese, constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă.

Art. 70 din Legea nr. 161/2003 definește conflictul de interese ca fiind acea situație în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit Constituției și altor acte normative.

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, conform disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Conflictele de interese pentru consilierii locali sunt prevăzute în Legea nr. 215/2001, astfel cum prevede art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 reglementează conflictul de interese pentru consilierii locali, arătând că aceștia nu pot lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor dacă fie personal, fie prin soț, soție, afini până la gradul al patrulea inclusiv, aceștia au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

De asemenea, Legea nr. 393/2004 prin art. 75 și 77 alin. (1) stipulează faptul că aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru persoanele anume indicate în text, că aceștia nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, iar în atare situații există obligația să anunțe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl au, care se consemnează în procesul-verbal al ședinței.

În speță, intimatul-reclamant a luat parte la deliberările ce au avut loc în cadrul ședinței consiliului local prin care a fost desemnat ca membru în comisiile de evaluare/selecție a membrilor consiliilor de administrație ale S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A. și a votat în favoarea adoptării hotărârii.

Textele legale sus-menționate obligă consilierul local să se abțină de la deliberarea și adoptarea unei hotărâri și să anunțe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl au într-o anumită problemă.

Dacă există posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorități publice din care fac parte consilierii locali ar putea prezenta un beneficiu/dezavantaj pentru sine sau pentru persoanele expres menționate, atunci consilierul local se află în conflict de interese.

Conflictul de interese presupune întotdeauna un interes personal de natură patrimonială, fără să fie necesar ca beneficiul să se și materializeze.

În cauza pendinte, intimatul-reclamant, după adaptarea HCL nr. 189/12.07.2012 la care a participat și a votat favorabil în favoarea sa, a încheiat contractul civil (colaborare) nr. 3041/01.08.2012, având ca obiect activități de selecție/evaluare a membrilor consiliului de administrație S.C. B. S.A. și contractul de prestări servicii - convenție civilă nr. 10994/30.08.2002, având ca obiect activități specifice comisiei de evaluare/selecție pentru funcția de membru în consiliul de administrație al S.C. C. S.A..

Chestiunea ce conduce la dezlegarea pricinii este aceea dacă, în momentul adoptării HCL nr. 189/2012 intimatul-reclamant avea posibilitatea să anticipeze că decizia prezintă pentru sine un beneficiu, de natura unei remunerații.

Anticiparea obținerii unui beneficiu care se referă inclusiv și la o posibilitate, nu numai la o certitudine, trebuie demonstrată în fiecare caz, dar această dovadă nu rezultă din analizarea de către instanța de judecată a proceselor psihice/psihologice prin care trece persoana, ci din anumite acte sau fapte ce se petrec anterior, concomitent sau ulterior adoptării hotărârii.

Astfel, din actele dosarului, reiese că intimatul-reclamant a fost de acord să fie remunerat pentru numirea sa ca membru în cele două comisii de selecție/evaluare, prin încheierea a două contracte, la câteva săptămâni de la adoptarea HCL nr. 189/12.07.2012, încasând remunerația.

În sens contrar, în lipsa unui interes de natură patrimonială, intimatul-reclamant ar fi trebuit să refuze încheierea contractelor.

Invocarea de către prima instanță a dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, din conținutul căreia rezultă că membrii comisiei specialiști în resurse umane sunt remunerați, este în defavoarea intimatului-reclamant, care, dacă ar fi avut în vedere aceste prevederi legale în momentul adoptării hotărârii, s-ar fi opus încheierii contractelor civile.

În plus, actul normativ exemplificat de instanța de fond nu interzice remunerarea altor persoane membre în comisii, astfel că, indicarea acestuia este nerelevantă în speță.

Față de acestea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite în privința intimatului-reclamant condițiile impuse de lege pentru a se putea concluziona că acesta s-a aflat în conflict de interese la adoptarea HCL nr. 189/12.07.2012, soluția instanței de fond fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor de drept material enunțate în cuprinsul considerentelor prezentei decizii.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 57 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.