ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea actului administrativ individual - Decizie de reziliere nr. x/28.03.2017 a Contractului de finanțare nr. x/11.07.2011 aferent domeniului major de intervenție 4.3 pentru proiectul cu nr. SMIS 24748 intitulat Dezvoltarea microîntreprinderii S.C. A. S.R.L. prin investiții în pensiunea turistică B. și, totodată, suspendarea executării acestui act până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 607 din 14 februarie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că prima instanță a respins în mod corect acțiunea, însă a recalificat cererea reconvențională formulată de minister ca fiind o apărare de fond în combaterea acțiunii, reținând greșit că actul atacat este suficient pentru a fi reținută obligația de plată a societății debitoare, așa încât nu s-ar mai impune formularea unei cereri reconvenționale.

Or, decizia contestată nu reprezintă titlu de creanță, ci este un act administrativ cu caracter individual, astfel, recuperarea sumelor în discuție nu poate fi realizată decât prin formularea unei acțiuni în instanță, având ca finalitate obținerea unui titlu executoriu (în baza căruia se poate proceda la executarea silită a debitoarei).

Prin urmare, prin intermediul cererii reconvenționale ministerul a solicitat obligarea societății reclamante la plata sumei reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza contractului de finanțare.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii reconvenționale formulate și obligarea reclamantei la plata sumelor în litigiu.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului față de lipsa motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestora, partea redând doar situația de fapt fără să combată dezlegarea juridică dată litigiului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei de reziliere nr. x/28.03.2017 a Contractului de finanțare nr. x/11.07.2011, solicitând, totodată, și suspendarea executării acestui act până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă, iar cererea reconvențională formulată de minister a fost recalificată, prin încheierea din data de 31 ianuarie 2018, ca fiind o apărare de fond în combaterea acțiunii, apreciind că, de fapt, sunt reiterate concluziile din întâmpinare, referitoare la menținerea actului administrativ contestat.

În cauză, se observă că în recursul exercitat de pârât se critică soluția de recalificare a cererii reconvenționale, însă calea de atac vizează sentința nr. 607 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost respins demersul judiciar formulat de reclamantă, și nu încheierea din data de 31 ianuarie 2018 prin care această instanță a recalificat cererea reconvențională formulată de minister, ca fiind o apărare de fond în combaterea acțiunii.

Prin urmare, întrucât recurentul critică soluția primei instanțe privind recalificarea cererii reconvenționale, cu privire la care susține că îl vatămă, însă nu atacă încheierea prin care s-a dispus astfel, în aceste condiții, calea de atac exercitată apare ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței nr. 607 din 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.