ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2020

Ședința publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare Județul Mehedinți, la data de 4 octombrie 2016, sub nr. x/2016, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 10273/8.09.2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x, încheiat la 15.03.2016.

Prin sentința civilă nr. 137 din 2 februarie 2017, Judecătoria Vânju Mare Județul Mehedinți a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat apel petentul A..

Prin decizia civilă nr. 404 din 13 iunie 2017, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 2 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menționate la pct. I.3 a formulat recurs petentul A..

Prin decizia civilă nr. 6517 din 19 octombrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 404 din 13 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mehedinți, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți - Postul de Poliția Vânju Mare, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei civile menționate la pct. I.3 petentul A. a formulat din nou recurs și care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 decembrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând să fie respins ca atare, întrucât recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, este definitivă.

II. Soluția Înaltei Curți

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casației și Justiție, invocată din oficiu, se constată că aceasta este întemeiată.

Conform art. 97 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

De asemenea, conform art. 96 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă: (...) 3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege; 4. Orice alte cereri date prin lege în competența lor."

Se observă că cererea de recurs dedusă judecății nu a fost formulată împotriva unei hotărâri a curții de apel, situație în care Înalta Curte ar fi fost competentă să o soluționeze, potrivit art. 97 C. proc. civ., anterior menționat.

În cauză, petentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 404 din 13 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, astfel încât, raportat la dispozițiile procedurale menționate la art. 96 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de recurs declarată în cauză revine Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, căreia va fi declinată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii de recurs formulate de petentul A. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 404 din 13 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2020.