ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2020

Ședința publică din data de 8 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și fostul ministru al Tineretului și Sportului B.:

- obligarea pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului să emită Ordinul ministerial prin care să recunoască practicarea oficială în România a ramurii de sport arte marțiale mixte/mixed martial arts/MMA, conform art. 27 alin. (5) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de daune morale, cauzate reclamantei prin întârzierea nejustificata în finalizarea procedurii de recunoaștere a ramurii de sport arte marțiale mixte/mixed martial arts/MMA;

- plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1907 din 23 mai 2017, Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și fostul ministru al Tineretului și Sportului B., a obligat pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului să emită ordinul de recunoaștere oficială a ramurii de sport - arte marțiale mixte - conform art. 27 alin. (5) din H.G. nr. 884/2001, a obligat pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului să plătească reclamantului suma de 40.000 RON, daune morale și suma de 650 RON, parte din cheltuielile de judecată, a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei B.-fostul ministru al Ministerul Tineretului și Sportului și a respins restul cererilor reclamantului.

Împotriva sentinței civile nr. 1907 din 23 mai 2017, pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul arată că, prin decizia civilă nr. 1557/03.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul x/2014, a fost obligat să parcurgă procedura în vederea soluționării cererii A. din 15.10.2013 în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a sentinței.

Comisia constituită astfel, potrivit art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 884/2001, a emis Raportul nr. x/18.05.2016, pe care 1-a supus spre aprobare conducerii instituției prin raportare la dispozițiile din Cap. II, art. 2, alin. (16) din Anexa nr. 1 la Ordinului M.T.S. nr. 812/18.11.2014.

Totodată, Comisia a comunicat intimatului, prin adresa înregistrată sub nr. x/13.06.2016, faptul că a fost "... înaintat spre aprobare conducerii ministerului raportul final nr. 2547/18.05.2016"

Prin Nota de Obiecțiuni nr. x/05.07.2016, direcțiile de specialitate din cadrul instituției, s-au sesizat cu privire la unele aspecte de nelegalitate, motiv pentru care au propus retransmiterea Raportului către Comisie pentru completări și clarificări.

Comisia, analizând obiecțiunile, așa cum au fost acestea motivate de către direcțiile de specialitate, prin Raportul înregistrat sub nr. x/17.08.2016 propune respingerea cererii formulate de intimat.

Referitor la primul motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. învederează instanței de recurs faptul că în mod netemeinic instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 3165/25.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, respectiv decizia civilă nr. 119/20.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015.

Astfel, la fondul cauzei a fost invocat faptul că, prin decizia civilă nr. 3165/25.11.2015 s-a statuat, pe cale de excepție, modificarea actelor constitutive ale Federației Române de Kempo, respectiv a fost menținut ca legal Avizul nr. x/29.07.2014, emis de către Ministerul Tineretului și Sportului, în temeiul art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 cu privire la Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Kempo din data de 19.04.2014, instanța reținând că, actul care naște, modifică sau stinge raporturi juridice este reprezentat de încheierea prin care se admite modificarea actelor constitutive și a statutului, respectiv sentința civilă 13FED/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014.

În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei, extras din Registrul asociațiilor și fundațiilor cu privire la modificarea punctului 8 - scopul federației române de kempo - în temeiul sentinței civile 13fed/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014 definitivă prin decizia civilă nr. 190a/13.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, modificări care sunt opozabile terților prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000.

Totodată, s-a invocat la fond faptul că prin decizia civilă nr. 119/20.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 s-a statuat, pe bază de excepție, modificarea Statutului Federației Române de Kempo prin menținerea ca legal a Avizului nr. x/30.03.2015 privind modificarea Statutului de organizare și funcționare aprobată prin Hotărârea Adunării Generale din data de 28.02.2015 a Federației Române de Kempo în contradictoriu cu A..

Mai mult decât atât prin Nota de Obiecțiuni nr. x/05.07.2016 direcțiile de specialitate au sesizat faptul că "... MMA, cu acceptul Ministerului Tineretului și Sportului, se regăsește si în obiectul de activitate al FR Kempo, acest fapt fiind demonstrat de contractele de finanțare din anii 2012,2013, 2014,2015 si de Avizul nr. x/30.03.2015 care, prin decizia civilă nr. 119/20.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 a fost menținut ca legal.

Cu toate acestea, instanța de fond a cenzurat în mod netemeinic autoritatea de lucru judecat, prin raportare la dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., care viza modificarea statutului Federației Române de Kempo prin emiterea avizelor mai sus-menționate, pe considerentul potrivit căruia "totodată, artele marțiale mixte/MMA nu se regăsesc in Statutul FRK, ca disciplina sportiva sau ca activitate sportiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .premiză logico-juridică care intră în contradicție expresă cu Avizul nr. x/30.03.2015 emis de Ministerul Tineretului și Sportului menținut ca legal prin decizia civilă nr. 119/20.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015.

De asemenea, în contradictoriu cu autoritatea de lucru judecată mai sus-enunțată instanța de fond reține faptul că "Nici faptul că Ministerul Tineretului și Sportului a dat Avizul nr. x/29.07.2014 cu privire la Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Kempo din dala de 19.04.2014, aviz a cărui anulare care a format obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București, și respectiv Avizului nr. x/30.03.2015 privind modificarea Statutului de organizare și funcționare aprobată prin Hotărârea Adunării Generale din data de 28.02.2015 a Federației Române de Kempo care a format obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București, avize emise de Ministerul Tineretului și Sportului în temeiul art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, reprezentând autorizații prealabile emise ulterior modificărilor Statutului Federației Române de Kempo, nu constituie impedimente în recunoașterea ramurii de sport, întrucât legea aplicabilă pentru recunoașterea unei ramuri de sport nu prevede nici o condiționare în acest sens . . . . . . . . . ." motivare care, în opinia recurentului, este în contradicție cu dispozițiile art. 36 alin. (2) și (5) și art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, raportat la dispozițiile art. 27 alin. (6) din H.G. nr. 884/2001, motivat de faptul că atâta timp cât Federația Română de Kempo are în statutul său disciplina arte marțiale mixte/MMA nu se poate înființa o Federație Română de Arte Marțiale Mixte.

În acest context, reiterează concluzia finală din Raportul nr. x/17.08.2016 emis de Comisia de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere a practicării ramurilor de sport în România prin care a fost respinsă cererea intimatului de recunoaștere a practicării ramurii de sport Arte Marțiale Mixte - MMA, "...deoarece existența aceleiași denumiri pentru două forme de practicare a artelor marțiale este incompatibilă cu recunoașterea acestei activități ca ramură de sport."

În concluzie, în opinia sa, nu poate fi admisibilă o cerere de recunoaștere a practicării Artelor Marțiale Mixte/MMA de către Comisie atât timp cât acesta disciplină a fost recunoscută și finanțată sub aceeași denumire de către Ministerul Tineretului și Sportului, în competițiile organizate de către Federația Română de Kempo, fiind evident faptul că nu poți recunoaște ceea ce deja ai recunoscut și finanțat.

În acest context, atât timp cât prin hotărâri judecătorești a fost statuat pe cale de excepție, modificările actului constitutiv și a Statutului Federației Române de Kempo, aceste hotărâri au autoritate de lucru judecat asupra chestiunilor tranșate.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul arată că, prin sentința atacată, instanța a admis capătul de cerere privind obligarea Ministerului Tineretului și Sportului să emită "...ordinul ministerial prin care să recunoască practicarea oficială în România a ramurii de sport arte marțiale mixte/mixed marțial art/MMA conform art. 27 alin. (5) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000", formulat prin cererea introductivă de instanță motivat de faptul că "...reclamantul a făcut dovada refuzului nejustificat al MTS de a proceda la soluționarea favorabilă a cererii sale. Apreciază că, concluzia instanței de fond este nelegală prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 prin care legiuitorul a stabilit faptul că pentru a fi recunoscută practicarea oficială a unei ramuri de sport în România, Comisia emite un raportul favorabil care conține cumulativ: concluzii privind caracteristicile sportului respectiv, valențele sale sociale și instructiv-educative, precum și necesitatea recunoașterii oficiale.

Relevant nu este faptul că cererea intimatului privind recunoașterea unei noi ramuri de sport ar îndeplini sau nu cerințele legale, așa cu reține instanța de fond în motivația dispozitivului, cât faptul că potrivit competenței administrative cu care Comisia este investită aceasta se pronunță și cu privire la "... necesitatea recunoașterii oficiale" a ramurii de sport în contextul în care aceasta este deja recunoscută și finanțată în România.

Dincolo de analiza comparativă efectuată de către instanța de fond a Raportului nr. x/18.05.2016 cât și a Raportului nr. x/17.08.2016 privind îndeplinirea criteriilor de recunoaștere a practicării ramurilor de sport prevăzute de Cap I al Ordinului M.T.S. nr. 812/18.11.2014, instanța de fond cenzurează concluzia raportului motivând că " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .desfășurarea de astfel de activități sportive și de către alte cluburi justifică în opinia instanței recunoașterea ramurii de sport, noțiune care presupune ansamblul exercițiilor fizice sportive și/sau probelor sportive, validate în timp, care se realizează în concurs după reguli prestabilite și în condiții proprii, fapt care rezultă indubitabil și din prevederile art. 27 alin. (6) din H.G. nr. 884/2001, potrivit cărora". În baza recunoașterii oficiale practicanții ramurii de sport se pot constitui în asociații județene și a municipiului București, pe ramuri de sport, cluburi sportive, federație sportivă națională, și pot participa la întreceri demonstrative și competiții, potrivit legii", concluzie logico-juridică care intră în contradicție cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 care dispune expres "Pentru o ramură de sport se poate constitui, în condițiile legii, o singură federație sportivă națională", atâta timp cât în obiectul de activitate al Federației Române de Kempo sub aceeași denumire prevăzută la art. 2.1 din Statut se regăsește Arte Marțiale Mixte-MMA.

În acest context, se face trimitere la dispozițiile art. 36 alin. (5) potrivit căruia "federațiile sportive naționale se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu statutele federațiilor internaționale corespondente.", respectiv faptul că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000 federațiile sportive naționale "organizează, conduc, controlează și supraveghează activitățile și competițiile sportive oficiale la nivel național, în baza statutelor și regulamentelor adoptate;"

Totodată, precizează faptul că, simpla îndeplinire a unor condiții minime a cererii pentru recunoașterea practicării oficiale în România a unei ramuri de sport nu conduce automat la un raport favorabil, pentru că în acest context rolul Comisiei numita în acest scop de către legiuitor a fi pur formală.

Mai mult decât atât, legiuitorul a stabilit în mod expres faptul că Comisia numită în acest sens, este abilitată să se pronunțe cu privire la necesitatea recunoașterii practicării oficiale a unei ramuri de sport, iar atât timp cât raportul este nefavorabil, nu se poate reține în sarcina Ministerului Tineretului și Sportului ca un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, așa cum în mod netemeinic a concluzionat instanța de fond.

Comisia a fost sesizată cu o cerere pentru recunoașterea practicării oficiale a unei ramuri de sport în România, sub aceeași denumire sub care era deja practicată și finanțată oficial în România, situație catalogată ca fiind incompatibilă.

Totodată referitor la autosesizarea Comisiei cu privire la Certificatul de înregistrare a mărcii nr. x/16.05.2014, acordat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, prin care denumirea de MMA - Arte Marțiale Mixte este marcă înregistrată de către F.R. Kempo, dincolo de protecția oferită intereselor economice ale Federației Române de Kempo prevăzute de dispozițiile art. 71, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, prin autosesizare, Comisia a constatat faptul că există o identitate a denumirii între ramura de sport propusă spre a fi recunoscută oficial în România de către intimat și marca înregistrată de către Federația Română de Kempo.

În concluzie solicită instanței de recurs să constate faptul că în mod nefondat instanța de fond a reținut refuzul nejustificat al Ministerului Tineretului și Sportului "de a soluționa favorabil" cererea de recunoaștere a practicării unei ramuri de sport, în contextul în care aceasta era deja recunoscută și finanțată de către Ministerul Tineretului și Sportului, așa cum reiese din probele administrate la dosarul cauzei.

Un alt aspect de nelegalitate invocat de recurent este reprezentat de faptul că deși A. a solicitat instanței anularea unor acte emise de către Ministerul Tineretului și Sportului, instanța de fond cercetându-le le-a menținut ca fiind legale sens în care precizează faptul că, atât timp cât instanța de fond reține faptul că Nota de Obiecțiuni nr. x/05.07.2016 este legală își auto-cenzurează concluzia de admitere a cererii introductive de instanță formulată de intimat.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - încălcarea autorității de lucru judecat, consideră că, din examinarea celor doua decizii civile rezultă faptul ca acestea nu fac altceva decât sa respingă ca inadmisibile acțiunile prin care au fost atacate Avize emise de MTS cu privire la modificările actelor constitutive ale FRK. Este drept, aceste Avize au rămas în ființă, ca urmare a deciziilor civile indicate, însă aceste Avize ale MTS nu au ca efect modificarea actelor constitutive ale FRK si introducerea in obiectul de activitate a artelor martiale mixte/MMA. Potrivit art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii. "Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor si fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul asociația". În plus, este de remarcat că motivul pentru care aceste avize au rămas în ființă este acela că, ele nefiind acte administrative, în înțelesul legii contenciosului, acțiunea în justiție împotriva lor este inadmisibilă.

Rezultă că deciziile civile nr. 3165/2015 si 119/2016 nu au consfințit nicio modificare a actelor constitutive ale FRK, ci doar au respins acțiuni în instanță împotriva unor Avize - prealabile eventualelor demersuri judecătorești de înscriere a oricăror modificări în Registre speciale - emise de MTS. În sprijinul acestei afirmații, se anexează un extras de dată recentă, din Registrul federațiilor si fundațiilor de pe lângă Tribunalul București, referitor la FRK, unde nu apare nici o mențiune cu privire la arte marțiale mixte/MMA.

Intimata mai arată că, cele două avize invocate de MTS nu au produs față de terți niciun efect întrucât, modificările pentru care au fost ele emise nu au fost consacrate de justiție nici până in prezent.

Totodată, semnalează faptul ca recurentul invocă, ca si argument al introducerii artelor marțiale mixte/MMA în obiectul de activitate al FRK sentința civila a Tribunalului București nr. 13FED/12.06.2014 si decizia civila a Curții de Apel București nr. 190A/13.03.2016. Ambele soluții din aceste hotărâri se găsesc la dosarul prezentei cauze, și solicită a se observa că sentința civilă nr. 13FED/12.06.2014 a admis doar modificarea organelor de conducere ale FRK, iar decizia civila a nr. 190A/13.03.2016 a respins apelul declarat de FRK ca netimbrat. Nici vorba, deci, de vreo modificare privind obiectul de activitate al FRK.

Consideră că în mod legal instanța de fond a reținut că Avizele nu împiedică recunoașterea in favoarea sa a practicării ramurii de sport arte marțiale mixte/MMA. Este evident că, în opinia sa, nu reprezintă impedimente, din moment ce Avizele sunt operațiuni administrative prealabile înscrierii modificărilor, pe cale judecătorească, în Registrul federațiilor. Reamintește faptul că această înscriere a pretinselor modificări nu a avut loc niciodată. Așadar, indiferent de existența acelor Avize, modificările nu și-au produs efectele.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, intimata arată că, recurentul MTS invocă în sprijinul acestui argument art. 27 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001, cu referire la necesitatea recunoașterii oficiale a practicării ramurii de sport. Mai exact, consideră recurentul că instanța de fond nu a luat in calcul, la emiterea soluției pronunțate, și dacă recunoașterea artelor marțiale mixte/MMA este sau nu necesară.

Din acest punct de vedere, consideră ca legală hotărârea pronunțată întrucât, Comisia de recunoaștere a practicării ramurilor de sport a emis, cu privire la artele marțiale mixte/MMA Raportul x/18.05.2016 - care constata îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare si suficiente pentru recunoaștere, semnat de către toți membrii comisiei - și Raportul x/17.08.2016 - practic o revenire asupra raportului anterior, si de aceasta data nefavorabil recunoașterii, semnat doar de către 3 dintre cei 5 membrii ai comisiei.

Apreciază că nicio dispoziție legală nu dă dreptul conducerii MTS să revină asupra Raportului Comisiei de recunoaștere. Astfel, art. 27 alin. (5) din H.G. nr. 884/2001 arata că, în baza raportului favorabil al comisiei Ministerul Tineretului si Sportului recunoaște oficial, prin ordin al ministrului, practicarea ramurii de sport respective în România". Textul de lege este imperativ și obligă MTS ca, prin ministru, să emită ordin de recunoaștere, dacă raportul Comisiei este unul favorabil.

De asemeni, trebuie avut in vedere si art. 2 alin. (16) din Ordinul MTS nr. 812/18.11.2014, care arată că "Raportul final al Comisiei, de propunere sau respingere a recunoașterii practicării unei noi ramuri de sport, va fi înaintat spre aprobare conducerii ministerului. În cazul in care sunt întrunite toate elementele legale în vigoare se va propune emiterea Ordinului de recunoaștere a practicării in România a unei noi ramuri de sport, iar răspunsul va fi comunicat solicitantului în termen legal". Este, deci, dincolo de orice îndoiala că Raportul x/18.05.2016 trebuia urmat de Ordinul ministerial de recunoaștere a practicării respectivei ramuri de sport si nu de către un alt raport așa cum s-a întâmplat.

Cele două rapoarte au un conținut aproape identic, deși concluziile lor sunt diametral opuse. Singurele argumente prin care MTS si-a justificat refuzul recunoașterii este acela potrivit cărora, artele marțiale mixte/MMA ar exista deja în obiectul de activitate al FRK, în actele constitutive ale acesteia. Acest argument a fost contracarat cu înscrisuri care nu lasă loc nici unei interpretări iar FRK nu are in obiectul sau de activitate arte marțiale mixte/MMA, indiferent de ce Avize a emis MTS in acest sens. De remarcat faptul că toate aceste avize au fost emise după 2013, când a fost formulată si înregistrată cererea sa de recunoaștere a ramurii de sport. Se poate observa faptul că emiterea - ulterior cererii de recunoaștere si cu ignorarea priorității la care aceasta cerere le da dreptul - unor avize care sunt folosite în acest moment ca argumente pentru a susține respingerea ramurii de sport este o dovadă in plus a relei credințe și a atitudinii discriminatorii a MTS.

Legiuitorul a stabilit cadrul legal pentru recunoașterea oficiala a practicării unei ramuri de sport prin intermediul legii. Singura forma de recunoaștere oficială a unei ramuri de sport este descrisă in art. 27 din H.G. nr. 884/2001. Nu exista nicio altă alternativa de a recunoaște o ramură de sport decât respectând criteriile si procedura obligatorie descrisă în amintitul articol.

Un alt argument al recurentului îl constituie acela potrivit căruia, FRK ar fi înregistrat la OSIM marca individuala combinata "Campionatul National MMA Arte Martiale Mixte", fapt ce ar constitui un impediment pentru recunoașterea practicării ramurii de sport arte marțiale mixte/MMA. Cu privire la acest argument, intimata arată că a depus la dosarul cauzei o adresă oficială din partea OSIM, prin care respectiva instituție confirmă teza conform căreia înregistrarea unei mărci (proprie in mod esențial activităților comerciale) nu are nicio legătură cu recunoașterea practicării unei ramuri de sport (procedura ce ține, evident, de dreptul sportiv si nu de activități comerciale). Și acest demers al FRK a fost inițiat după data când cererea ei de recunoaștere a fost depusă, prioritate pe care MTS alege sa o ignore, in detrimentul intimatei.

Prin urmare, în opinia intimatei, aceste argumente contrare recunoașterii din Raportul x/17.08.2016 sunt neîntemeiate și nelegale.

Cu privire la finanțările acordate de MTS către FRK, pentru arte marțiale mixte/MMA, în contextul în care aceasta formă de exprimare sportivă nu se regăsește în actele constitutive ale respectivei federații, intimata consideră MTS a finanțat niște activități inexistente, împrejurări care exced sferei dosarului de față, dar totodată ele nici nu pot fi folosite ca argumente în sprijinul refuzului recunoașterii.

Referitor la Nota de obiecțiuni nr. x/05.07.2016, a cărei anulare a solicitat-o, MTS susține că, admițând că aceasta Nota este legală, instanța de fond "își autocenzureaza" soluția pronunțată. Consideră soluția Curții de Apel București, cu privire la această Notă legală întrucât, instanța de fond a admis că Nota de obiecțiuni este legală, dar acest fapt nu o face si întemeiată. Mai exact, legalitatea si temeinicia sunt două noțiuni cu conținut diferit. Un act administrativ/operațiune administrativă poate fi legal, dar in același timp poate fi neîntemeiat, în sensul in care argumentele pe care le conține să nu aibă legătură cu situația concretă sau chiar cu realitatea.

Astfel, în opinia intimatei, nici cel de-al doilea motiv de casare nu trebuie reținut, pentru că instanța de fond nici nu a încălcat si nici nu a aplicat greșit legea.

Excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant A., a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 februarie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Se reține astfel că, la data de 15.10.2013 sub nr. 9571, intimata reclamantă a înregistrat la recurent cererea de recunoaștere oficială a practicării ramurii de sport arte marțiale mixte/mixed martial arts/MMA în Romania.

Tergiversând soluționarea cererii, prin sentința nr. 1557/03.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014, recurentul pârât a fost obligat să parcurgă procedura în vederea soluționării cererii de mai sus.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., respectiv, încălcarea autorității de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 3165/25.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 și sentința civilă nr. 119/20.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte reține:

Cu referire la cele două hotărâri judecătorești (sentințe și nu decizii cum le numește recurentul), se constată că obiectul acestora l-a constituit anularea avizelor nr. x/29.07.2014 cu privire la Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Kempo din 19.04.2014 și nr. 5/30.03.2015 privind modificarea Statutului de organizare și funcționare aprobată prin Hotărârea Adunării Generale din 28.02.2015, avize care reprezintă autorizații prealabile modificărilor Statutului Federației Române de Kempo. Ambele acțiuni promovate de intimata reclamantă din acest dosar au fost respinse ca inadmisibile, pe considerentul că aceste avize nu reprezintă acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, nestatuându-se în vreun fel, contrar susținerilor recurentului, pe cale principală sau pe cale de excepție, asupra modificărilor actelor constitutive ale Federației.

Faptul că prin aceste avize recurentul pârât din prezenta cauză își dădea acordul pentru modificarea Statutului de organizare și funcționare a Federației Române de Kempo, nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze. Într-adevăr, modificările preconizate prin Hotărâri ale Adunării Generale, aveau în vedere și introducerea practicării MMA/Mixed Martial Arts în cadrul Kempo însă ele nu au fost operate în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Tribunalul București, cererile în acest sens formulate de Federația Română de Kempo fiind, fie respinsă (în dosarul nr. x/2014), fie s-a luat act de renunțarea Federației la cererea sa (dosarul nr. x/2015), așa cum rezultă din extrasele de pe portalul Tribunalului București, modificările nefiind astfel opozabile terților.

De precizat că, potrivit art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obținut avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului. Așa cum rezultă de altfel din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești invocate de recurent, avizul emis în baza dispozițiilor legale de mai sus, nu produce efecte juridice de sine stătătoare, fiind doar o operațiune prealabilă și necesară oricăror modificări ale statutului unei federații sportive, modificări care în speță, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au mai concretizat și la nivelul Registrului Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Tribunalul București conform art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

Trimiterile pe care recurentul le face la sentința civilă nr. 13 FED/12.06.2014 a Tribunalului București nu au nici ele relevanță în cauză întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul ei, au fost admise doar modificări ale Statutului în ceea ce privește organele de conducere ale Federației Române de Kempo și nu și modificări ale obiectului de activitate.

De altfel, din modul în care recurentul și-a construit argumentația acestui motiv de casare, ar rezulta că acesta se raportează, prin invocarea autorității de lucru judecat, la cele două avize pe care le-a emis pentru modificarea Statutului Federației Române de Kempo, ceea ce contravine prevederilor art. 430 C. proc. civ.

Așadar, față de dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care arată că, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, sentințele civile invocate de recurent nu au legătură cu fondul prezentei cauze.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici faptul că anterior, respectiv, în anii 2012, 2013, 2014 și 2015 recurentul a încheiat contracte de finanțare pentru acțiuni sportive sub denumirea de MMA întrucât, dacă s-ar lua în considerare momentul emiterii avizului nr. x/30.03.2014 (invocat de altfel de recurent), înseamnă că acesta a finanțat o acțiune sportivă nerecunoscută legal în anii 2012 și 2013.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere adresa din 24.05.2014 a Federației Române de Kempo, prin care, răspunzând Comisiei de Analiză și Verificare a Cererilor de Recunoaștere Oficială a Practicării Ramurilor de Sport în România, aceasta arată că nu se opune cererii de recunoaștere a practicării ramurii de sport MMA-amatori Arte Marțiale Mixte, întrucât, această ramură de sport este organizată și se desfășoară în alte condiții de regulament și suprafață de concurs decât proba asemănătoare din cadrul federației.

Mai mult, chiar în cuprinsul Raportului nr. x/17.08.2016 prin care s-a respins cererea intimatei reclamante se arată că între proba sportivă cu aceeași denumire practicată în cadrul Federației Române de Kempo și ramura de sport propusă pentru recunoaștere există deosebiri semnificative, iar singurul considerent pentru care cererea a fost respinsă îl reprezintă existența Certificatului de înregistrare a mărcii nr. x/16.05.2014 emis pe numele federației de mai sus.

Înalta Curte remarcă totodată faptul că emiterea celor două avize de legalitatea cărora se prevalează recurentul, a avut loc cu mult după înregistrarea cererii intimatei reclamante, recurentul tergiversând începerea procedurii de recunoaștere așa cum este ea prevăzută de H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000 și Ordinul MTS nr. 812/2014. Această tergiversare a permis Federației Române de Kempo să demareze procedurile de modificare a Statutului precum și înregistrarea pe numele său a mărcii "Campionatul Național MMA Arte Marțiale Mixte". Practic, prin modul în care recurentul își justifică respingerea cererii intimatei reclamante, acesta își invocă propria culpă, începând de altfel procedura de recunoaștere doar după ce a fost obligat prin hotărâre judecătorească și notificat în baza acesteia (nerespectând nici măcar termenul prevăzut în această hotărâre), abia după 3 ani și jumătate de la înregistrarea cererii.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1 din Regulamentului de aplicare a Legii nr. 69/2000 aprobat prin H.G. nr. 884/2001 care fac distincție clară între noțiunile de probă sportivă, ramură de sport și disciplină sportivă, ceea ce presupune faptul că, și în situația în care în Statul Federației Române de Kempo ar fi fost prevăzută această probă sportivă, ea nu ar putea duce la nerecunoașterea unei ramuri de sport cu aceeași denumire.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căreia, concluzia instanței de fond este nelegală prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 prin care legiuitorul a stabilit faptul că pentru a fi recunoscută practicarea oficială a unei ramuri de sport în România, Comisia emite un raportul favorabil care conține cumulativ: concluzii privind caracteristicile sportului respectiv, valențele sale sociale și instructiv-educative, precum și necesitatea recunoașterii oficiale, Înalta Curte îl apreciază, de asemenea nefondat.

Din conținutul Raportului nr. x/17.08.2016 rezultă că acesta conține toate elementele de mai sus, iar singurul considerent pentru care cererea a fost respinsă îl reprezintă Certificatul de înregistrare a mărcii nr. x/16.05.2014 emis pe numele Federației Române de Kempo pentru "Campionatul Național MMA Arte Marțiale Mixte", așa cum s-a arătat mai sus, marcă care însă, în opinia Înaltei Curți, nu are legătură cu ramura de sport MMA Arte Marțiale Mixte decât, eventual, prin prisma unor chestiuni comerciale care exced prevederilor art. 27 din H.G. nr. 884/2001.

Înalta Curte își însușește pe deplin considerentele pentru care instanța de fond a respins acest motiv de respingere a cererii intimate reclamante.

În plus, se mai reține că în calea de atac recurentul critică hotărârea instanței de fond prin faptul că, concluzia acesteia intră în contradicție cu prevederile art. 36 alin. (2) și 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, făcând doar considerații generale, fără elemente concrete care să schimbe construcția logico-juridică a judecătorului fondului.

Cât privește trimiterea pe care recurentul o face la Nota de obiecțiuni nr. x/05.07.2016, în sensul că instanța a considerat-o legală pentru ca apoi să admită cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că recurentul se află într-o profundă eroare. Astfel, Nota de obiecțiuni nr. x/05.07.2016 a fost emisă la Raportul x/18.05.2016, raport prin care se propunea admiterea cererii intimate reclamante, și prin ea se solicita Comisiei completări și clarificări iar Comisia s-a conformat în cuprinsul Raportului nr. x/17.08.2016. De altfel aceste completări și clarificări nu au de-a face cu motivul pentru care, prin raport, s-a propus respingerea cererii de recunoaștere a ramurii de sport în cauză.

Înalta Curte constată că prin calea de atac promovată nu au fost aduse critici în ceea ce privește acordarea daunelor morale, sentința atacată fiind definitivă sub acest aspect.

Față de aceste considerente, recursul de față urmează a fi respins, în baza art. 496 C. proc. civ., nefiind demonstrată în cauză incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 1907 din 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2020.