ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.06.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând în temeiul O.G. nr. 27/2002 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns oficial, punctual și întemeiat la petiția nr. 614/19.01.2017; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 4736 din 5 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat reclamanta A., aceasta criticând pentru nelegalitate doar soluția pronunțată asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, s-a arătat faptul că deși instanța de fond a luat act, în mod legal, de emiterea răspunsului solicitat după data introducerii acțiunii în justiție, aceasta a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cu motivarea că "nu există nicio dovadă în acest sens".

Recurenta a depus, de asemena, practică judiciară într-o cauză similară - sentința nr. 4869/11.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017.

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pretinsul refuz nejustificat de soluționare a petiției nr. 614/19.01.2017 adresată pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului.

Față de împrejurarea că după sesizarea instanței și comunicarea cererii de chemare în judecată, autoritatea pârâtă a emis adresa nr. x/28.07.2017, comunicând informațiile solicitate prin petiția nr. 614/19.01.2017, prima instanță a apreciat că demersul judiciar al reclamantei a rămas fără obiect, iar solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, la dosar neexistând vreo dovadă a efectuării unor astfel de cheltuieli.

Întrucât prezenta cale de atac este formulată doar în privința soluției pronunțate asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere situația de fapt rezultată în urma propriului demers de analiză a probelor administrate în cauză, instanța de control judiciar constată legalitatea soluției recurate și apreciază că aceasta nu este rezultatul unei interpretări eronate a normelor de drept material.

Date fiind dispozițiile art. 452 C. proc. civ., conform cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", Înalta Curte reține că, pentru acțiunea promovată, în sarcina reclamantei nu a fost stabilită nicio obligație de achitare a vreunei taxe judiciare de timbru, la fel cum aceasta nu a depus nici dovada efectuării altor cheltuieli ocazionate de proces (onorariu avocat, cheltuieli de transport, taxe poștale etc.)

În acest context, nu pot fi primite suținerile recurentei referitoare la obligația instanței de a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât, în absența unor dovezi în sensul celor solicitate, judecătorul fondului nu putea păși la analizarea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., respectiv a eventualei culpe procesuale a părții chemate în judecată.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiile art. 496 din același cod Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4736 din 5 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.