ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Ministrul Tineretului și Sportului - B., a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului la plata de penalități de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, pe perioada cuprinsă între data de 09.04.2016 și data executării obligației stabilite prin Sentința civilă nr. 1557/03.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, precum și aplicarea pârâtului Ministrul Tineretului și Sportului - B. la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, pentru aceeași perioadă.

În drept, reclamantul a invocat art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanțe

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.11.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și ministrul tineretului și sportului - B., ca rămasă fără obiect, obligând totodată pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul-reclamant a formulat întâmpinări intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului, prin reprezentantul său legal - Ministrul Tineretului și Sportului domnul C., întâmpinări ce au considerații identice pe fondul cauzei.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinările intimatului-pârât Ministerul Tineretului și Sportului, în cuprinsul căruia expune situația de fapt, solicitând deopotrivă și suspendarea prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016.

Cererea de renunțare la judecata recursului

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.12.2018, recurentul-reclamant A. a solicitat instanței a lua act de renunțarea la judecata ce-i vizează pe ambii intimați.

Soluția instanței de recurs

Cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant a fost comunicată intimaților-pârâți Ministerul Tineretului și Sportului și fostului ministru al tineretului și sportului - B., în data de 11.02.2019, cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală cu privire la manifestarea de voință a recurentului-reclamant; lipsa unui răspuns considerându-se acord tacit la renunțare, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

Intimații-pârâți nu au comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În cauză, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata căii de atac, instanța de control judiciar va avea în vedere deopotrivă dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum și dispozițiile art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, ce reglementează "Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată, sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV