ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Decizia nr. 412 din 12 septembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 465 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 462 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010.

A fost desființată decizia penală atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, fixându-se termen la data de 24 octombrie 2019, cu citarea părților.

Pentru a dispune astfel, analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

S-a constatat că, prin Hotărârea din 24 aprilie 2018, pronunțată în cauza A. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 42 din data de 16 ianuarie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că a fost încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenție, considerându-se că, în speță, condamnarea reclamantului de către instanța de recurs, pronunțată în lipsa unei noi audieri a martorilor, în timp ce instanța inferioară considerase că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii respective, este contrară cerințelor unui proces echitabil.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că cererea a fost formulată de revizuentul A. în termenul prevăzut de art. 465 alin. (4) C. proc. pen., respectiv în termen de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, fiind incidente prevederile art. 465 alin. (1) C. proc. pen., întrucât consecințele încălcării dreptului la un proces echitabil nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului.

B. Rejudecând recursul declarat de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a respins cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. în concurs de infracțiuni de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 325 C. pen. reținută în sarcina inculpatului A. în infracțiunea prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de răspândire de materiale obscene în formă continuată prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2010 din 8 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen.

Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A. pentru comiterea infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 C. pen. și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numitul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. și instigare la vătămare corporală prev. de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A., în luna aprilie 2010, a introdus în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, fotografii cu caracter pornografic în care se observă cum B. întreține acte sexuale cu un bărbat, precum și că, la datele de 27 mai 2010 și 31 mai 2010 a expediat prin e-mail fotografiile cu caracter obscen la SC C. SRL, iar la data de 31 mai 2010 a expediat, prin e-mail, aceleași fotografii la SC D. SRL.

S-a arătat prin rechizitoriu că, în ziua de 27 mai 2010, partea vătămată B. a sesizat că A., fostul ei iubit, a răspândit fotografii cu caracter pornografic, relația dintre ei având o durată de 2 - 3 luni, în anul 2009. În timpul relației, prietenul a realizat fotografii cu ei doi în timp ce întrețineau acte sexuale, care conform înțelegerii, urmau să fie șterse de pe orice suport. După ce a început o relație cu E., în luna februarie 2010, pe care l-a cunoscut prin intermediul inculpatului (toți făcând parte din același grup de persoane pasionate de motociclism), E., a primit, la data de 02 aprilie 2010, pe adresa de e-mail, fotografii ce o înfățișează pe partea vătămată cum întreține un act sexual oral cu inculpatul, însoțită de o scrisoare despre care partea vătămată afirmă că "este plină de sarcasm, sfidătoare, pentru a mă compromite". Mai arătă că aceleași fotografii au fost expediate la adresa lui F., mama lui E., de asemenea, însoțită de o scrisoare defăimătoare, iar în data de 14 aprilie 2010, inculpatul a introdus fotografii în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, bl. O în care locuiește F.

După momentul sesizării organelor judiciare, partea vătămată a făcut o completare în care a precizat că A. a expediat fotografiile obscene și la adresele de e-mail ale SC C. SRL, societate la care în acea perioadă lucra ea, precum și la SC D. SRL, societate la care lucra E.

Faptele au fost reținute pe baza plângerilor și declarațiilor părții vătămate B., extrase privind corespondența electronică, fotografiile cu caracter pornografic și textele ce le-au însoțit, capturi privind afișarea de fotografii pe facebook, proces-verbal privind accesarea paginilor de internet ale SC C. SRL și SC D. SRL, răspunsuri ale SC C. SRL și SC D. SRL, precum și acte transmise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu privire la cele două societăți comerciale, proces-verbal cu privire la imobilul din București, Calea x, bl. O și indicarea de către martorul G. a unor aspecte relevante, precum și planșele foto întocmite, procese-verbale întocmite cu privire la recunoașterea personală de pe planșă foto și fotografiile judiciare întocmite, declarațiile martorilor G., H., F., I., E., J., K., L., M., raportul de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal întocmit cu privire la informațiile obținute relativ la posesorul și utilizatorul postului telefonic folosit de inculpat, tabelul atașat la procesul-verbal și harta ce include o zonă din Municipiul București și declarațiile inculpatului.

Potrivit informațiilor comunicate de Uniunea Notarilor Publici din România, inculpatul A. a fost numit notar public, începând cu data de 1 decembrie 2000, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1686/C din 26 iulie 2000, fiind notar public în funcție .

Prin Rezoluția nr. 79 din 6 septembrie 2010 ora 11:00, în temeiul art. 228 C. proc. pen., s-a dispus începerea urmăririi penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale cu caracter obscen prev. de art. 325 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală la data de 19 noiembrie 2010 sub nr. x/2010.

Analizând ansamblul materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că:

Infracțiunea de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. reprezintă o infracțiune momentană care se consumă (în varianta normativă avută în vedere în prezenta speță) când s-a răspândit materialul obscen. Potrivit doctrinei, oricare ar fi acțiunea prin care a fost realizat elementul material al infracțiunii, aceasta poate prezenta o prelungire a activității infracționale, după atingerea momentului consumativ și deci, poate avea un moment al epuizării. Prelungirea în timp se produce atunci când activitatea infracțională, prin voința făptuitorului sau prin însăși natura acțiunii săvârșite, se repetă sau durează și după consumare.

În cazul răspândirii, este posibilă repetarea acestei acțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale, repetare care conferă infracțiunii forma continuată și atrage aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Momentul epuizării coincide, în acest caz, cu acela al săvârșirii ultimei repetări, iar numărul repetărilor poate fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Prin rechizitoriu s-a reținut, în sarcina inculpatului A., că acesta a comis infracțiunea în modalitatea răspândirii de materiale cu caracter obscen, elementul material al infracțiunii fiind alcătuit din mai multe acte materiale, respectiv cele din luna aprilie 2010 (când ar fi introdus fotografiile cu caracter obscen în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, sector 1), din 27 mai 2010 (când ar fi expediat fotografii cu caracter obscen prin e-mail la SC C. SRL) și de la data de 31 mai 2010 (când ar fi expediat fotografii cu caracter obscen prin e-mail la SC C. SRL și SC D. SRL).

Având în vedere că, prin actul de sesizare a instanței, inculpatul a fost acuzat că, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit acte care fiecare în parte prezintă conținutul aceleiași infracțiuni, Curtea a constatat că faptele, așa cum sunt descrise în rechizitoriu nu formează o unitate naturală de infracțiune, ci unitatea legală reglementată de art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 325 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a considerat că faptele nu constituie un concurs real sau ideal de infracțiuni, așa cum este prev. de art. 33 C. pen., nefiind întemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. în concurs de infracțiuni de răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.

Modalitatea faptică diferită de răspândire a fotografiilor cu caracter obscen, invocată de inculpat, prin avocat, respectiv prin distribuirea acestora, în cutiile poștale ale imobilului, sub forma unor coli tip A4 și prin distribuire în format electronic, la adresele de e-mail al celor două societăți comerciale, nu poate constitui temei pentru a se considera că faptele expuse în rechizitoriu formează un concurs de infracțiuni.

Din această perspectivă, pentru a exista infracțiune continuată, legiuitorul nu a prevăzut ca actele materiale care compun o astfel de infracțiune să fie identice în ceea ce privește exteriorizarea în realitatea obiectivă, ci doar a impus condiția ca fiecare acțiune sau inacțiune să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni.

S-a considerat că, în cauză, răspândirea fotografiilor cu caracter obscen s-a realizat în condiții prin care s-a adus atingere relațiilor normale de conviețuire socială privind sentimentul pudorii și decenței legat de intimitățile vieții sexuale, ținând seama că numeroase persoane au luat cunoștință de fotografiile care o reprezintă pe partea vătămată întreținând relații sexuale, acestea fiind distribuite la cutiile poștale ale apartamentelor imobilului din Calea x, precum și prin poșta electronică la adresele de email ale celor două societăți comerciale.

Fotografiile care au fost răspândite în cutiile poștale, cât și cele trimise pe adresele de email au caracter obscen, dovadă fiind înscrisurile constând în fotografiile, depuse la dosar, care o reprezintă pe partea vătămată în timpul actului sexual, declarațiile martorilor locatari ai imobilului unde au fost distribuite, înscrisurile constând în capturi ecran emailuri cu textul mesajului trimis societăților comerciale și adresele emise de aceste persoane juridice care menționează că fotografiile care o înfățișează pe partea vătămată B. sunt pornografice.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de răspândire de materiale obscene, contrar celor susținute de inculpat.

Instanța de fond a reținut, în fapt, că, în luna aprilie 2009, în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, au fost introduse fotografii obscene care ilustrează cum partea vătămată B. întreține acte sexuale cu un bărbat.

Martorii audiați, locatari ai imobilului respectiv, au declarat toți și în mod constant, în esență, că au găsit în cutia lor poștală și au văzut răspândită în celelalte cutii poștale și pe jos, în scara blocului, în zona cutiilor poștale, aceeași fotografie.

Martorii I., K., J., G., H. au indicat, dintre fotografiile cu caracter obscen aflate în dosarul de urmărire penală, pe cea pe care au găsit-o, existând identitate de imagine și text scris între fotografiile arătate de aceștia .

De asemenea, răspândirea fotografiilor obscene în cutiile poștale din scara blocului este confirmată de martorii N., F., E. și O., ultimii trei aflând indirect despre acest act material.

Cât privește faptul că inculpatul este persoana care, în mod nemijlocit, în calitate de autor, a răspândit acele fotografii, în luna aprilie 2010, în cutiile poștale din scara blocului O din Calea x, instanța de fond a apreciat, din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, că există un serios dubiu care profită acestuia.

Astfel, martorul E. a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești că, înainte cu o zi de a pleca la concursul de motociclism din Grecia, și anume în data de 14 aprilie 2010, l-a văzut pe inculpatul A., în jurul prânzului, în apropierea blocului unde locuiesc părinții săi, din Calea x, trecând unul pe lângă celălalt, fără a discuta, relațiile dintre ei fiind tensionate.

Afirmația acestui martor, referitoare la prezența inculpatului în apropierea blocului unde au fost răspândite fotografiile obscene, a fost confirmată în faza urmăririi penale de martorul G., locatar al acelui imobil, care a declarat că în data de 14 aprilie 2010, în jurul prânzului, când a intrat în blocul unde locuiește, a permis accesul unui tânăr care s-a oprit lângă ușa scării blocului, în interior, în apropiere de un panou cu cutii poștale, iar la scurt timp după ce s-a întors din apartament, a găsit în cutia poștală a apartamentului său, o fotografie printată pe o coală A4 ce înfățișa o femeie dezbrăcată care întreținea un act sexual cu un bărbat.

Spre deosebire de această declarație, în fața instanței, martorul G. a învederat că nu îl recunoaște pe inculpatul A., ca fiind persoana la care s-a referit în declarațiile sale anterioare și căruia i-ar fi permis să pătrundă în scara blocului. A menționat că, la urmărire penală, atunci când l-a recunoscut pe inculpat din fotografie, s-a luat "după tunsoare, fiind tuns foarte scurt", precizând că, la acel moment, i s-a părut că este persoana care a intrat în bloc.

Observându-l pe inculpat, prezent în sala de judecată, martorul G. a susținut că individul care a intrat în scara imobilului era mult mai înalt, de aproximativ 1,80 m și cu o constituție atletică, nefiind cu siguranță inculpatul.

Cât privește Procesul-verbal din 25 septembrie 2010, întocmit de organele de urmărire penală, din acesta rezultă că martorul G. l-a recunoscut și l-a indicat, fără nici o ezitare, pe inculpatul A. ca fiind persoana de sex masculin care în ziua de 14 aprilie 2010, a răspândit materialele cu caracter obscen, prin introducerea de imagini foto în cutiile poștale ale locatarilor din imobilul situat la adresa din București, Calea x, sector 1 .

Așa cum reiese din acest proces-verbal, precum și din cel aflat la dosarul de urmărire penală, la recunoașterea inculpatului după fotografie nu a participat niciun martor, asistent întrucât ziua de 25 septembrie 2010 a fost o zi nelucrătoare, iar la ora 9:30, când s-a efectuat activitatea de urmărire penală, nu a fost găsită și identificată nicio persoană care să participe în această calitate procesuală.

Instanța de fond a reținut că, într-adevăr, dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care reglementează cuprinsul și forma procesului-verbal, nu impun prezența obligatorie a martorilor asistenți, având în vedere că legiuitorul a folosit sintagma "când există" martori.

S-a constatat că, prin lipsa martorilor asistenți la momentul recunoașterii inculpatului A., după fotografie, în ziua de 25 septembrie 2010, de către martorul G., s-a adus inculpatului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea Procesului-verbal din 25 septembrie 2010.

S-a avut în vedere că, la data de 25 septembrie 2010, era începută urmărirea penală față A., acesta dobândind calitatea de învinuit prin rezoluția nr. 79 din 06 septembrie 2010 .

Respectarea dreptului la apărare al învinuitului, impunea, în opinia Curții, fie garantarea acestui drept prin prezența unor persoane care să participe în calitate de martori la recunoașterea inculpatului după fotografie și să semneze procesul-verbal pe fiecare pagină, așa cum cere art. 91 alin. (2) C. proc. pen., fie înștiințarea avocatului învinuitului cu privire la dreptul său de a asista la efectuarea actului de urmărire penală în discuție, conform art. 172 alin. (1) C. proc. pen., această măsură fiind justificată cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală dețineau informația că martorului G. i se prezentase, anterior datei de 25 septembrie 2010, o fotografie a inculpatului de către martorul E.

Astfel, martorul E. declarase la data de 1 iulie 2010 că "i-am prezentat vecinului G. o fotografie cu A., acesta recunoscându-l ca fiind cel căruia i-a permis accesul în bloc". În timpul cercetării judecătorești, martorul E. nu a revenit asupra acestei afirmații, spunând că având o discuție cu vecinul G. "despre suspiciunea noastră că este posibil să fie A., i-am prezentat acestuia o fotografie, iar vecinul a spus că este posibil să fie cel care a pus pozele în cutiile poștale" .

Pentru cele expuse, instanța de fond nu a ținut seama de Procesul-verbal din 25 septembrie 2010 de recunoaștere a inculpatului după fotografie de către martorul G., fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., întrucât au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează procesul-verbal ca mijloc de probă prevăzute de art. 90 și 91 C. proc. pen.

S-a arătat că, deși data de 14 aprilie 2010 este menționată de mai mulți martori, în declarațiile sau sesizările făcute în faza de urmărire penală, ca fiind ziua în care au fost răspândite fotografiile cu caracter obscen în cutiile poștale, în fața instanței nici unul dintre acești martori nu a mai indicat această zi, ca fiind cea în care s-a comis fapta.

Potrivit martorilor J., H., I., K., G. și N., audiați în instanță, în condiții de publicitate și de contradictorialitate, răspândirea fotografiilor obscene a avut loc, în principiu, la jumătatea lunii aprilie 2010 sau spre sfârșitul acestei luni.

Martora F. a declarat, de asemenea, că "nu poate data cu exactitate când au fost introduse în cutiile poștale ale vecinilor fotografiile cu partea vătămată" și că dacă ar fi știut, atunci când a formulat plângere la poliție, că și vecinii săi au primit fotografii de aceeași natură, ar fi reclamat și acest aspect, nu doar pe cel referitor la plicul al cărei destinatar a fost, primit la 15 aprilie 2010 .

S-a constatat că plângerea formulată la poliție de martora F. poartă data de 16 aprilie 2010 .

Afirmația martorului I., care a precizat că a sunat la serviciul de urgență 112 pentru a reclama răspândirea de materiale cu caracter obscen, nu este susținută de relațiile Serviciului de Telecomunicații Speciale care a comunicat, prin Adresa x din 28 februarie 2011, că în perioada aprilie - mai 2010, nu au fost identificate apeluri prin care să fie semnalat evenimentul din Calea x, Sector 1.

De asemenea, prin Adresa x din 3 martie 2011, Sectorul 1 Poliție București, secția 4 Poliție a arătat că în perioada aprilie-mai 2010, numitul I. nu a formulat sesizări, situație în care nu se confirmă precizarea făcută în faza de urmărire penală, că distribuirea de fotografii cu caracter obscen, în cutiile poștale din holul scării blocului, s-a realizat la 14 aprilie 2010.

Importantă sub aspectul vinovăției inculpatului este și împrejurarea că, la data de 15 aprilie 2010, a plecat în Grecia la un concurs de motociclism, unde a suferit un accident și a primit îngrijiri medicale, așa cum arată actele medicale traduse din limba greacă - o fractură la baza falangei 1 a degetului 5 al piciorului drept - luxație, legătură elastică .

Potrivit martorilor M. și O., după revenirea în țară de la respectiva competiție și până a plecat la locuința sa din Bacău, la 20 aprilie 2010, unde a fost condus cu mașina de martorul M., inculpatul s-a deplasat cu ajutorul unor cârje. Aceste mijloace de probă demonstrează imposibilitatea fizică a inculpatului de a se deplasa personal la imobilul unde au fost răspândite fotografiile cu caracter obscen, după data de 18 aprilie 2010, când s-a întors din Grecia.

Diferit de declarațiile date la urmărire penală, cu ocazia audierii în timpul cercetării judecătorești, partea vătămată B. a precizat că este posibil ca fotografiile să fi fost trimise de o altă persoană decât inculpatul întrucât după ce s-a despărțit de acesta, a avut o "revenire asupra unei alte relații" cu o persoană numită M., fiind posibil ca acela să fi văzut fotografiile pe telefonul său mobil.

Tot partea vătămată a mai declarat că, de pe telefonul său mobil cu nr. x, după ce s-a despărțit de inculpat, la sfârșitul anului 2009, i-a transmis acestuia, o singură dată, fotografii pe care le-au realizat împreună în timpul actului sexual, la adresa de e-mail ssss7722@gmail.com, care aparține inculpatului .

Această susținere a părții vătămate se coroborează cu înscrisurile depuse de inculpat, în instanță, constând în capturi de ecran privind fotografii trimise, la data de 26 octombrie 2009, de partea vătămată, la adresa de e-mail ssss7722@gmail.com, de la numărul de telefon mobil indicat de aceasta .

Instanța de fond a mai reținut că, în vederea clarificării situației de fapt, organele de urmărire penală au solicitat, în format electronic, Serviciului Român de Informații - UM X. București date privind identificarea abonatului ce folosește postul telefonic x și listing telefon, IMEI terminal mobil și listing celule pentru zilele de 13 aprilie 2010 și 14 aprilie 2010 ale acestui post de telefon.

Din procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală, la data de 6 octombrie 2010, și Tabelul anexă la acesta, rezultă că din analiza documentelor primite de la Serviciul Român de Informații - UM X., titularul numărului de apel x, în zilele de 13 aprilie 2010 și 14 aprilie 2010, era abonatul Biroul notar A., având ca utilizator pe inculpat, iar în ziua de 14 aprilie 2010 au fost identificate apeluri efectuate și recepționate de pe terminalul mobil cu nr. de telefon în cauză, prin mai multe celule GSM, dintre care prin celula GSM localizată în bd. x, Sector 1 - Ministerul Transporturilor s-a efectuat un apel telefonic la ora 2:18 PM.

Temeiul de drept al acestei solicitări l-au constituit dispozițiile art. 96 și 97 din C. proc. pen.

Prin Adresa x/2010 din 24 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat instanței că informațiile primite de la operatorii de telefonie mobilă au fost obținute prin accesarea aplicației instalată la sediul acestei unități de Parchet, prin care sunt solicitate și furnizate, în format electronic, date privind listing convorbiri telefonice, listing celule și identificare abonat .

Instanța de fond nu a putut primi apărarea inculpatului, în sensul că pentru obținerea acestor date era necesară emiterea unei autorizații de către instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 298/2008.

Legea nr. 298 din 18 noiembrie 2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Cum, în termenul de 45 de zile prevăzut de Constituție, nu s-au pus de acord dispozițiile Legii nr. 298/18 noiembrie 2008 cu dispozițiile Constituției, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție, mai sus enunțate, Legea nr. 298 din 18 noiembrie 2008 și-a încetat efectele juridice, nu mai este în vigoare.

O altă interpretare dată Deciziei nr. 1258 din 8 octombrie 2009 ar echivala cu atribuirea Curții Constituționale a competenței de legislator pozitiv, drept care nu îi este conferit nici de Constituție și nici de propria lege organică.

Ca urmare, instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și nu a exclus, din analiza materialului probator, Procesul-verbal întocmit de procuror la data de 6 octombrie 2010 și filele anexă ale acestuia.

De asemenea, nu s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. pentru a interveni nulitatea absolută a Procesului-verbal din data de 6 octombrie 2010 (cazurile de nulitate absolută fiind expres și limitativ prevăzute de lege), iar o ordonanță datată 10 septembrie 2010 (la care s-a făcut referire în apărare), prin care s-ar fi dispus ridicarea/predarea înscrisurilor emise de SRI, vizând datele generate și reținute de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, nu s-a emis în cauză, așa cum rezultă din actele dosarului și răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin Adresa x/2010 din 24 martie 2011. Cu privire la aspectul supus analizei, procurorul a întocmit Referatul din 10 septembrie 2010 aflat la fila x d.u.p.

În consecință, din Procesul-verbal din 6 octombrie 2010 și Tabelul anexă rezultă localizarea releului în a cărui rază teritorială inculpatul a purtat discuția telefonică la data de 14 aprilie 2010, de la ora 14:28, situat pe sediul Ministerului Transporturilor, în apropiere de locul situării imobilului din Calea x sector 1, așa cum reiese din harta obținută prin accesarea paginei de internet http://maps.google.ro/maps, de unde s-a listat o hartă cu o parte a orașului, cu cele două locații .

Aceste informații relevă împrejurarea că la data de 14 aprilie 2010, inculpatul s-a aflat în București, contrar susținerilor sale inițiale, fapt dovedit de altfel prin declarațiile martorilor M. și O., precum și prin declarația dată în instanță de inculpat, prin care a revenit asupra primelor afirmații.

S-a considerat însă că, simpla prezență a inculpatului în municipiul București și dovada că a vorbit la telefon dintr-o zonă apropiată celei în care au fost răspândite materiale obscene, nu sunt de natură a crea convingerea că inculpatul a fost cel care a distribuit acele fotografiile obscene la adresa avută în vedere.

Dimpotrivă, acestea creează doar o presupunere care, nefiind susținută cu alte probe, nu poate conduce la condamnarea inculpatului sub aspectul acuzației aduse.

În plus, instanța de fond a reținut că, potrivit SC P. SA, locația din Calea x, sector 1 este cel mai probabil deservită de celulele 11211 și 31211 de la adresa din Calea x, aflate la o distanță de 85 de metri, chiar dacă este posibil ca locația să poată fi deservită la un moment dat, din punct de vedere tehnic, și de alte celule, în funcție de gradul de solicitare a rețelei la acel moment .

Cât privește actele materiale din 27 mai 2010 când la SC C. SRL au fost trimise, prin e-mail, fotografii cu caracter obscen și actele materiale din 31 mai 2010 când la aceeași societate comercială, precum și la SC D. SRL au fost trimise, de asemenea, prin e-mail, fotografii cu caracter obscen, instanța de fond a constatat că mijloacele de probă nu îl indică pe inculpat ca fiind cel care a comis aceste fapte.

Astfel, potrivit înscrisurilor constând în capturi de ecran emailuri trimise către SC C. SRL și SC D. SRL, precum și relațiilor comunicate de SC D. SRL prin Adresa x din 23 septembrie 2010 și de SC C. SRL prin adresa x/28 septembrie 2010, adresa de e-mail de la care au fost expediate textul scris și fotografiile obscene este x@x.com.

Prin Adresa din 30 septembrie 2010, Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0894 București a comunicat că adresa de email x@x.com, de la care au fost transmise mesajele cu caracter obscen este constituită și găzduită pe un server din străinătate, motiv pentru care nu pot furniza informații referitoare la identitatea utilizatorului acesteia. S-a mai arătat că există posibilitatea interceptării transmisiilor de date efectuate/recepționate de la adresa în cauză, numai dacă se identifică operatorul de comunicații electronice și adresa poștală unde este instalată conexiunea la internet. S-a menționat că sunt interceptate doar transmisiile de date efectuate de la adresa poștală pentru care a fost identificat operatorul .

Ca urmare, nu s-a putut stabili retroactiv expeditorul de mesaje email de la adresa x@x.com, adresa fizica a acestui expeditor și locul unde a fost creată acea adresă.

Instanța de fond a mai reținut că împrejurarea că martorul E. a primit, la 2 aprilie 2010, pe adresa sa de email mirci03@yahoo.com, fotografii reprezentând-o pe partea vătămată în timpul unui act sexual, de la adresa de email ssss7722@gmail.com care aparține inculpatului, iar ulterior, la 29 mai 2010, a primit pe aceeași adresa de email, un mesaj, de la adresa x@x.com, nu poate conduce, în sine, la concluzia că această din urmă adresă de email a fost creată și folosită tot de inculpat, ca și ssss7722@gmail.com.

Apoi, fotografiile care au însoțit textul transmis celor două societăți comerciale pe adresele lor de email, de la adresa de email x@x.com, nu au fost prezentate pentru a fi comparate cu cele primite de martorul E. la 2 aprilie 2010, prin email, și de martora F., prin poșta obișnuită, la data de 15 aprilie 2010, și a se constata, eventual, că toate aceste fotografii sunt identice, situație în care ar fi putut fi putut interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, instanța de fond a considerat că nu există certitudinea că inculpatul este persoana care a creat și utilizat adresa de email x@x.com, și nici că inculpatul personal a transmis către adresele de email, ale celor două societăți comerciale, textele și fotografiile cu caracter obscen.

Este adevărat că unele formulări din conținutul textelor primite pe adresele de e-mail ale societăților comerciale sunt asemănătoare cu textul care a însoțit fotografiile trimise de inculpat martorei F., dar această situație constituie numai o prezumție că autorul acestor fapte nu poate fi decât aceeași persoană, respectiv inculpatul.

S-a mai reținut că vinovăția inculpatului sub aspectul actelor materiale reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu rezultă indubitabil din împrejurarea că inculpatul a trimis un e-mail martorului E., la 2 aprilie 2010, și a determinat trimiterea unui plic martorei F., la 14 aprilie 2010, de la Oficiul Poștal 35 București, de către martorul M., conținând fotografii cu caracter obscen, care o înfățișau pe partea vătămată în timpul unui act sexual. Este adevărat că implicarea inculpatului în aceste două situații rezultă din declarațiile martorilor E., M., raportul de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului și înscrisurile depuse la dosar. Dar aceste fapte nu creează decât o supoziție că, răspândirea ulterioară de fotografii, cu caracter obscen, a fost realizată, în calitate de autor, de către inculpatul A.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că probele administrate nu demonstrează fără niciun dubiu că inculpatul este persoana care, în calitate de autor, a răspândit fotografiile cu caracter obscen în cutiile poștale ale blocului O din Calea x, București și la adresele de email ale SC C. SRL și SC D. SRL. Cum prezumția de nevinovăție a inculpatului A. nu a fost răsturnată, instanța de fond a considerat că aceste acte materiale nu au fost comise de acesta.

Împotriva Sentinței penale nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru netemeinicie, având în vedere greșita achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 325 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, condamnarea inculpatului cu aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, aplicarea unei pedepse accesorii și, în baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., suspendarea pedepsei accesorii.

Prin Decizia penală nr. 462 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, cu majoritate, s-a decis astfel:

S-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A.

S-a casat, în parte, Sentința penală nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește achitarea inculpatului A. și, în rejudecare:

În baza 325 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în recurs, pentru inculpatul A., în sumă de 100 RON până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat intimatul inculpat A. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu judecarea cauzei la instanța de fond.

III. Respectând, pe de o parte, dispozițiile care reglementau calea de atac a recursului prevăzute în C. proc. pen. anterior, cât și Hotărârea din 24 aprilie 2018, dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la administrarea directă și nemijlocită de probe.

Astfel, în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de recurs au fost audiați martorii E., F., J., H., I., K., G., L., O. și N., inculpatul A. și partea vătămată B.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 207 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Materialul probator administrat în cauză conduce la concluzia certă că inculpatul este cel care, la data de 14 aprilie 2010, a introdus în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, fotografii cu caracter obscen în care partea vătămată B. întreține relații sexuale cu un bărbat, iar la datele de 27 mai 2010 și 31 mai 2010 a expediat aceleași fotografii prin e-mail la SC C. SRL și SC D. SRL

Referitor la actul material din 14 aprilie 2010 privind introducerea de fotografii cu caracter în cutiile poștale ale imobilului din București, Calea x, Înalta Curte reține următoarele:

Prezența inculpatului în București, la data de 14 aprilie 2010, în apropierea imobilului în care s-au răspândit materialele obscene este confirmată de informațiile primite de la furnizorul de servicii de telefonie mobilă, din care rezultă că la data de 14 aprilie 2010, posesorul postului telefonic, al cărui titular este inculpatul, s-a deplasat din Bacău spre București, la ora 12:57 s-a purtat o discuție telefonică în raza unui releu de la intrarea în București dinspre Urziceni, iar la ora 14:28 s-a purtat o discuție în raza releului din Bd. x nr. 38 aflat pe sediul Ministerului Transportului, în apropiere de Calea x

Prezența inculpatului în apropierea acestui imobil rezultă și din declarația martorului E., dată în cursul urmăririi penale și menținută în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, care menționează că "în ziua de 14 aprilie 2010, în jurul prânzului, fiind în trecere prin zona blocului în care locuiesc împreună cu familia mea, l-am văzut pe inculpatul A., pe care-l cunoșteam de aproximativ 2 - 3 ani, cum se deplasa către scara acestui bloc, iar în momentul în care l-am văzut, a încercat să evite întâlnirea și contactul vizual cu mine, aplecând capul către pământ.

A., era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni blue-jeans, o geacă de culoare roșie, având pe umăr o geantă marca x de culoare roșie".

Declarația martorului E. se coroborează cu declarația dată de martora O., în fața instanței de fond și menținută în fața instanței de recurs, din care rezultă că a fost vizitată de inculpat în ziua dinaintea plecării la concurs, în Grecia. Aceasta a declarat că l-a întrebat pe inculpat dacă a fost pe la domiciliul mamei lui E. deoarece fusese sunată de către acesta și îi spusese că l-a văzut în zonă.

Declarația martorului E. se coroborează și cu declarația dată în cursul urmăririi penale de către martorul G., locatar al imobilului, care a arătat că în data de 14 aprilie 2010, în jurul prânzului, când a intrat în scara blocului, a observat o persoană de sex masculin, în vârstă de circa 30 de ani, cu constituție atletică, tuns scurt, ten alb, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni jeans, o geacă de culoare roșie și care purta o geantă pe umăr, care dorea să intre în scara blocului.

Același martor a mai relatat că, după ce a permis accesul în scara blocului, a urcat în apartament, iar la scurt timp când a revenit în scara blocului și a verificat cutia poștală, a observat că pe lângă corespondența personală se afla și o fotografie printată pe o coală jumătate din formatul A4, înfățișând o persoană de sex feminin, dezbrăcată, în timp ce întreținea raporturi sexuale.

Pe fotografie se afla înserat un text cu numele vecinului său, E.

În continuare, martorul a precizat că "azi data prezentei declarații, organele de cercetare penală, mi-au prezentat o planșă fotografică, conținând 6 (șase) fotografii ale unor persoane de sex masculin, cu semnalmentele apropiate, ocazie cu care după ce am privit cu atenție această planșă, fără nicio ezitare, am recunoscut și indicat la poziția nr. 4, pe cel care la data de 14 aprilie 2010, cu permisiunea mea a intrat în scara blocului și care a introdus în cutiile poștale ale scării, respectiv ale locatarilor, fotografiile cu caracter obscen.

Menționez că, am recunoscut această persoană după semnalmente și fizionomie și nu am niciun dubiu asupra acestei persoane".

Instanța de fond a înlăturat declarația dată de martorul G. în cursul urmăririi penale întrucât acesta, audiat în ședință publică a arătat că nu-l mai recunoaște pe inculpat ca fiind persoana care a intrat în scara blocului, deoarece acela era mult mai înalt, cam de 1,80 m.

Și în declarația dată în fața instanței de recurs, martorul G. a arătat că nu îl mai recunoaște pe inculpat după înălțime, apreciind că persoana pe care a văzut-o în scara blocului era mai înaltă, precizând însă că:

"La momentul recunoașterii inculpatului din fotografii, polițiștii mi-au arătat mai multe fotografii, aceștia nu mi-au sugerat să recunosc o persoană anume, însă l-am indicat pe inculpatul A. ca fiind acea persoană care a intrat în scara blocului, întrucât l-am ales dintre pozele care mi s-a părut mai apropiată de persoana care intrase în bloc la data respectivă."

Înalta Curte reține că singura deosebire dintre declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale și cele date în fața instanței de fond și a instanței de recurs se referă la faptul că, nu-l mai recunoaște pe inculpat, întrucât cel care a intrat în scara blocului era mult mai înalt.

Această singură deosebire nu justifică înlăturarea declarațiilor date de martor în faza urmăririi penale la scurt timp după săvârșirea faptei, respectiv la data de 25 mai 2010 și ulterior la data de 25 septembrie 2010, când percepția asupra împrejurărilor săvârșirii faptei, asupra fizionomiei persoanei întâlnite în scara blocului, asupra înălțimii, staturii, obiectelor de îmbrăcăminte purtate era apropiată în timp și deci, mai veridică în raport cu cele date ulterior.

Aprecierea asupra înălțimii este pur subiectivă putând fi influențată de mai mulți factori, de poziția, distanța, planul de referință, percepția și memoria putând suferi modificări după trecerea unui interval de timp mai lung.

Înalta Curte constată că, în mod greșit prima instanță a înlăturat ca mijloc de probă procesul-verbal din data de 25 septembrie 2010, de recunoaștere a inculpatului după fotografie de către martorul G., considerând că s-au încălcat dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., având în vedere lipsa martorilor asistenți.

Conform dispozițiilor art. 90 și art. 91 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. anterior, în vigoare la acea dată, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă și trebuie să cuprindă numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți, când există.

În cauză, lipsa martorilor asistenți la recunoașterea din planșa fotografică de către martorul G., s-a datorat unor motive obiective, întrucât era o zi nelucrătoare și datorită orei (9,30) nu au putut fi identificate persoane care să asiste la efectuarea actului.

În ceea ce privește incertitudinea datei de 14 aprilie 2010 ca fiind data exactă a răspândirii materialelor obscene în cutiile poștale, se reține că, deși martorii audiați atât în fața instanței de fond și a celei de recurs nu au putut preciza data exactă a răspândirii materialelor cu caracter obscen în cutiile poștale din scara blocului unde locuiesc, în majoritate au afirmat că acest eveniment s-a produs pe la mijlocul lunii aprilie, iar în cursul urmăririi penale martorii Q., I., G. au indicat data de 14 aprilie 2010 ca fiind cea în care s-au răspândit aceste fotografii în cutii poștale.

Față de datele formulării plângerilor, respectiv, 18 mai 2010 (martorul R.), 17 mai 2010 (martorul I.) și 25 mai 2010 (martorul G.), apropiate în timp de cea la care s-a săvârșit fapta, se apreciază data menționată în plângeri exprimă realitatea, neexistând îndoieli cu privire la aceasta.

Înalta Curte are în vedere și identitatea între una dintre fotografiile expediate de către inculpat, prin intermediul martorului M., de la Oficiul Poștal 35 București, prin scrisoare, martorei F. (faptă recunoscută de acesta) - în care este menționat textul:

"B., iubita lui E., după care urmează o expresie cu caracter obscen și se încheie cu "ha, ha, ha" - și cele care au fost introduse în cutiile poștale în data de 14 aprilie 2010.

Astfel, toți martorii audiați în cursul urmăririi penale și la instanța de fond au arătat că fotografiile care le-au fost prezentate sunt identice cu cele găsite în cutiile poștale și că erau însoțite de un text în care se menționa că bărbatul cu care întreține relații sexuale partea vătămată nu este E. și se finalizau cu HA HA HA.

Cum expedierea fotografiilor pe adresa martorei F. a fost făcută pe data de 14 aprilie 2010, aceasta fiind o dată certă, întrucât este data poștei menționată pe plic, rezultă că aceasta este și data distribuirii materialelor în cutiile poștale, când, s-a dovedit că inculpatul se afla în Municipiul București.

De altfel, din cuprinsul scrisorii adresată mamei martorului E., martora F., rezultă că inculpatul urmărea să facă cunoscute aceste aspecte referitoare la viața intimă a persoanei vătămate și altor persoane, având în vedere că în această scrisoare menționează că:

"suntem de asemenea convinși că imaginile primite de dumneavoastră vor atrage considerația tuturor prietenilor și cunoștințelor dumneavoastră, cărora le vom trimite aceleași imagini".

Prin urmare, fiind vorba de aceeași fotografie cu cea expediată de inculpat martorei F., de la Oficiul Poștal 35 București, prin intermediul martorului M., se reține că distribuirea fotografiilor în cutiile poștale este făcută de către aceeași persoană, respectiv inculpatul.

În legătură cu expedierea fotografiilor cu caracter obscen, către SC C. SRL în datele de 27 mai 2010 și 31 mai 2010 și către SC D. SRL, în data 31 mai 2010, Înalta Curte reține că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv extrase de pe paginile de e-mail ale celor două societăți rezultă că de la adresa de e-mail x@com au fost expediate aceleași fotografii care și cele introduse în cutiile poștale.

În textul la care au fost atașate fotografiile cu caracter pornografic expediate la adresa de e-mail x@x.com menționată pe pagina de internet a SC D. SRL, se arăta "ne face o deosebită plăcere să vă prezentăm niște imagini uimitoare despre colegul dumneavoastră E. Din nefericire imaginile sunt cu iubita lui actuală". Se mai afirma că din acele fotografii rezultă că aceasta întreține acte sexuale orale cu un alt bărbat decât E.

Au fost expediate aceleași fotografii cu cele introduse în cutiile poștale, cu cele expediate prin scrisoare martorei F. și cu cele trimise de la adresa de poștă electronică ssss7722@gmail.com la adresa de e-mail mirci03@yahoo.com, ce aparține lui E.

Inculpatul A. a precizat că folosește adresa de e-mail ssss7722@gmail.com și a recunoscut că a trimis fotografiile cu caracter pornografic lui E., la adresa de poștă electronică mirci03@yahoo.com, la data de 02 aprilie 2010, cu 12 zile anterior introducerii acelor fotografii în cutiile poștale.

La data de 31 mai 2010 fotografiile au fost trimise la adresele de poștă electronică ale celor două societăți comerciale.

Fotografiile au fost trimise de la adresa de e-mail x@x.com către toate căsuțele de poștă electronică menționate pe pagina de internet a SC C. SRL, la rubrica contact.

Aceste fotografii au fost atașate la un text în care este ironizată partea vătămată și partenerul ei, făcându-se precizarea, ca de altfel la toate fotografiile însoțite de text, că bărbatul cu care B. întreține act sexual oral nu este E. și că partea vătămată a determinat despărțirea acestuia de fosta soție și copilul lor ce are câteva luni.

Având în vedere că aceleași fotografii au fost expediate de inculpat de la o adresă de e-mail recunoscută ca fiind a lui, anterior răspândirii de materiale obscene și analizând conținutul textelor ce au însoțit aceste fotografii (cu formulări diferite, de fiecare dată se mențin ironiile față de partea vătămată și prietenul ei, se evidențiază că bărbatul cu care B. întreține act sexual oral nu este E. și se reproșează părții vătămate că a determinat despărțirea acestuia de fosta soție și de copilul lor), indiferent că au fost expediate societății la care lucrează partea vătămată, actualul ei prieten sau mamei acestuia, rezultă fără dubiu că expeditorul a fost aceeași persoană.

De asemenea, dovada indirectă că fotografiile au fost expediate prin e-mail către SC C. SRL și SC D. SRL, de inculpat de la adresa de e-mail x@com rezultă și din faptul că s-a dovedit că acesta a introdus aceleași fotografii în cutiile poștale montate în holul de la intrarea în blocul în care locuiește martora F.

Chiar dacă fotografiile expediate pe adresele celor două societăți nu au fost depuse la dosar pentru a fi comparate cu cele primite de martorul E. la data de 2 aprilie 2010 și de martora F., prin poștă obișnuită, la data de 15 aprilie 2010, acest fapt nu poate determina concluzia că ele nu sunt identice, întrucât atât partea vătămată cât și martorul E. au arătat că acestea sunt identice cu cele primite în cutiile poștale.

Un alt aspect relevant ce demonstrează că inculpatul a expediat aceste fotografii, rezultă din faptul că, de la adresa de e-mail x@x.com (de la care s-au trimis materialele cu caracter obsc