ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 172/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de Judecătoria Districtuală din Debrecen pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Ungaria, cu respectarea regulii specialității și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 11.02.2021 la 12.03.2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 28.01.2021, ora 08:20 și arestată provizoriu în vederea predării de la 28.01.2021 la 11.02.2021.

Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a constat că, din examinarea mandatului european de arestare se reține că:

I. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că în 3 decembrie 2019, între orele 3:40 pm și 3:52 pm, pârâtul B. împreună cu un complice necunoscut și-a însușit ilegal mai multe parfumuri de la magazinul C. din Ungaria, - în valoare totală de 441, 340 HUF. Ei au luat parfumurile de pe rafturi, le-au ascuns în buzunarele de la haine și au părăsit magazinul fără să plătească.

II. În 7 ian 2020, între 12:09 pm și 10:22 pm pârâtul B. împreună cu un complice necunoscut și-a însușit ilegal mai multe parfumuri de la magazinul C. în Ungaria - în valoare totală de 439, 690 HUF. Ei au luat parfumurile de pe rafturi, le-au ascuns în buzunarele de la haine și au părăsit magazinul fără să plătească.

III. În 7 ian 2020, la ora 7:14, pârâtul B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acționat ca coautori cu bună știință în ceea ce privește activitatea celuilalt și-a însușit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 1 572 500 HUF. In timpul furtului ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

IV. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 8 ian 2020, între orele 5:17 pm și 5:32 pm, pârâtul, împreună cu complicele său A. și-a însușit ilegal mai multe parfumuri, care aveau antivol din magazinul C. din Ungaria). Întâi le puneau în coș acoperite de alte produse, iar mai apoi le ascundeau sub haine cu intenția de a le fura, după ce au dezactivat porțile electronice ale echipamentului electronic de supraveghere, părăsind magazinul fără să le plătească.

Prejudiciul total cauzat de furt a fost de 372 730 HUF, care nu a fost recuperat.

V. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei privind faptul că, în 8 ian 2020, între orele 6:24 pm, B. s-a dus la C. din Miskolc (Pesti utca 19) Ungaria, de unde, împreună cu complicele sau A. cu care a acționat ca coautori cu bună știință, în ceea ce privește activitatea celuilalt, și-au însușit ilegal mai multe parfumuri în valoare totală de 297 170 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VI. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020, la ora 1:56 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acționat, ca coautori cu bună știință, în ceea ce privește activitatea celuilalt, și-a însușit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 312 500 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VII. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că în 9 ian 2020 la ora 3:537 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde împreună cu complicele A. cu care a acționat ca coautori cu bună știință în ceea ce privește activitatea celuilalt și-a însușit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 816 890 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat securitatea electronică de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

VIII. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020 la ora 4:39 pm B. s-a dus la o drogherie C. din Ungaria, de unde, împreună cu complicele A. cu care a acționat ca, coautori, cu bună știință în ceea ce privește activitatea celuilalt, și-a însușit parfumuri în mod ilegal, în valoare totală de 1 253 390 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat securitatea electronică de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

IX. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 9 ian 2020, la ora 7:30 pm - 7:36 pm pârâtul, împreună cu A. și-au însușit ilegal mai multe parfumuri pentru femei dintr-un magazin C. din Ungaria care aveau antivol. Întâi le puneau în coș acoperite de alte produse, iar, mai apoi, le ascundeau sub haine cu intenția de a le fura, dupa ce au dezactivat porțile electronice, părăsind magazinul fără să le plătească.

Prejudiciul total cauzat de furt a fost de 611 180 HUF, care nu a fost recuperat.

X. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 23 ian 2020, la ora 01:45 pm B. s-a dus la C. din Ungaria, de unde, și-a însușit ilegal mai multe parfumuri: în valoare totală de 414, 300 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

XI. Suspiciunea rezonabilă a apărut în timpul anchetei, privind faptul că, în 23 ian 2020 la ora 03:36 pm B., s-a dus la C. din Kaposvar Ungaria, de unde, și-a însușit ilegal mai multe parfumuri: - în valoare totală de 272 200 HUF. În timpul furtului, ei au dezactivat mecanismul electronic de securitate de pe produse într-un mod rămas necunoscut.

XII. În 23 ian 2020, la aproximativ ora 5 pm, pârâtul s-a dus la C. din Ungaria, de unde, cu scopul de a-și însuși ilegal mai multe articole, având la el un mecanism care dezactivă securitatea electronică de pe produse care era activ în magazin. Angajații din magazin l-au recunoscut pe pârât pe camerele de supraveghere care înregistraseră anterior imagini cu el, cu ocazia furtului din 9 ian 2020. Aceștia l-au reținut până la sosirea poliției.

În drept, s-a reținut o faptă de furt de o valoare substanțială comisă ca faptă cumulativă, în asociere infracțională cu complici, la nivel comercial, folosind forța, faptă aflată sub incidența art. 370 alin. (1) raportat la 2b), ba), bb) și bc) și art. 370 alin. (5) b) din Legea C din 2012 din C. pen. din Ungaria, care se pedepsește cu închisoarea între 2 și 8 ani.

S-a menționat că infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate de autoritățile maghiare își găsește corespondentul în legislația penală română (art. 228- art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, în raport cu situația de fapt expusă în semnalare), regăsindu-se, de altfel, în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, s-a menționat că sunt îndeplinite în cauză exigențele art. 97 din Legea nr. 302/2004, respectiv art. 2 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI.

Curtea a constatat, de asemenea, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

S-a menționat că, mandatul de arestare intern este emis de polițist, confirmat de procuror, iar mandatul european de arestare este emis de judecător.

Această procedură a mai făcut obiectul analizei și în altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, secția a II- a Penală.

Astfel, prin considerentele sentinței penale nr. 12/F din data de 23 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II- a Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin retragerea contestației, s-au reținut următoarele:

"Cu titlu prealabil, examinând sesizarea sub aspectul legalității, Curtea a apreciat faptul că mandatul de arestare intern ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare răspunde exigențelor instituite prin dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI și celor statuate jurisprudențial- Hotărârea pronunțată de C.J.U.E. la 09.10.2019, în cauza C489/19 PPU, paragraful 36.

Astfel, coroborând mențiunile din cuprinsul mandatului european de arestare- inițial și astfel cum a fost completat - cu relațiile comunicate de Ministerul Justiției din Ungaria a rezultat că, deși mandatul național de arestare este emis de poliție și avizat de procuror, este supus unui control efectuat de judecător cu ocazia emiterii mandatului european de arestare, control cu ocazia căruia judecătorul național verifică dacă mandatul național corespunde reglementărilor legale naționale, în caz contrar refuzând emiterea mandatului european de arestare.

Prin urmare, Curtea a apreciat că este satisfăcută în cauză condiția de legalitate privind dubla garanție a controlului jurisdicțional în procedura de emitere a mandatului european de arestare prezentat instanței române."

În consecință, conform acestor informații de ordin general ce privesc procedura de emitere, în Ungaria, a mandatului european de arestare- mai exact, relații privind controlul exercitat de judecător în cadrul acestei proceduri- sunt îndeplinite, prin controlul exercitat de judecător, la momentul emiterii mandatului european de arestare, atât asupra mandatului intern, cât și asupra celui european, condițiile de legalitate privind dubla garanție a controlului jurisdicțional în procedura de emitere a mandatului european de arestare prezentat instanței române.

De altfel, conform documentului "Updated Questionnaire and Compilation on the Requirements for Issuing and Executing Judicial Authorities in EAW Proceedings pursuant to the CJEU’s Case-Law" procurorii maghiari sunt independenți față de puterea executivă.

Cu privire la fondul cauzei s-a reținut faptul că persoana solicitată s-a opus predării, invocând incidența art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004- împrejurări familiale, sens în care au și fost depuse înscrisuri la dosar.

Conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "Dispozițiile cap. I și II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligațiilor rezultate din aderarea la Convenția privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995 și Convenția privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996."

Conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. În caz de refuz al extrădării, prevederile art. 23 alin. (1) se aplică în mod corespunzător".

Prin urmare, motivele familiale invocate nu intră sub incidența art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, putând cel mult pune în discuție o eventuală amânare a predării în condițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (instituție a cărei aplicare nu a fost solicitată).

Apărările privind condițiile de detenție nu pot fi primite.

Astfel, prin Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 05.04.2016, în cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU, s-au stabilit următoarele:

"Articolul 1 alin. (3), articolul 5 și articolul 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe, fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis, în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menționat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informații suplimentare autorității judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să își amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obținerea informațiilor suplimentare care îi permit să înlăture existența unui asemenea risc. În cazul în care existența acestui risc nu poate fi înlăturată într-un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare."

În cauza de față, apărarea nu a invocat existența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe, fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent; prin urmare, aceste apărări nu pot fi primite.

Împotriva sentinței penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a formulat contestație persoana solicitată A..

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile ungare au menționat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 21.10.2020 de Judecătoria Districtuală din Debrecen pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, Înalta Curte consideră că în mod judicios, prima instanță a considerat că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate de autoritățile ungare, respectiv infracțiunea de furt de o valoare substanțială comisă ca faptă cumulativă, în asociere infracțională cu complici, la nivel comercial, folosind forța, faptă aflată sub incidența art. 370 alin. (1) raportat la 2b), ba), bb) și bc) și art. 370 alin. (5) b) din Legea C din 2012 din C. pen. din Ungaria are corespondent în legislația penală română, fiind prevăzută în art. 228- art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român.

În același timp, Înalta Curte reține că persoana solicitată a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare ungare, invocând motive familiale, respectiv că are doi copii minori în întreținere, precum și condițiile de detenție din Ungaria.

În acest sens, Înalta Curte menționează că acestea nu pot constitui motive opționale de refuz ale executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Or, în mod corect, prima istanță a constatat că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că:, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării provizorii, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 27/F din data de 11 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2021.