ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 764/A din 07 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020, printre altele, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că dispoziția de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat face parte integrantă din hotărârea atacată și legea nu prevede posibilitatea atacării acestora pe cale separată la instanța de control judiciar.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpat, s-a constatat că, prin cererea formulată, s-a apreciat că dispozițiile art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen.. sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 56, art. 51 alin. (3), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, motivând că acestea determină plata unor cheltuieli judiciare în funcție de calitatea procesuală a sesizării sau plângerii.

Curtea a subliniat că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor de judecată care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menționate, s-a apreciat că sesizarea Curții Constituționale nu se poate face în orice situație, ci numai atunci când se dovedește de către partea care invocă o excepție de neconstituționalitate că aceasta are legătură cu cauza aflată pe rolul instanței de judecată.

Din actele dosarului, s-a reținut că petentul, printr-o sesizare adresată organelor de urmărire penală, a învederat că, pe terenul învecinat imobilului în care locuiește, a fost edificat un imobil ai căror locatari au vedere directă la apartamentul său, fiindu-i astfel afectată viața privată.

Prin Referatul din dosarul nr. x/2019 din 12.11.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus clasarea sesizării petentului, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 253/II/2/2019 din 16.12.2019 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentului formulată împotriva acestui referat.

În cauză, petentul s-a adresat cu o plângere Judecătoriei Timișoara împotriva soluției procurorului de clasare a sesizării, care a fost respinsă conform prevederilor art. 399 C. proc. pen.., în condițiile prevăzute de art. 340 și urm. C. proc. pen.

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată de petent, s-a observat că, prin aceasta, nu se aduce nicio critică de neconstituționalitate prevederilor legale care reglementează modul de desfășurare a cercetărilor penale sau a dispozițiilor care stabilesc cadrul de soluționare a plângerii formulate împotriva actelor procurorului și care ar avea legătură cu soluționarea cauzei.

Cu ocazia admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, instanța nu trebuie să se rezume doar la examinarea acesteia din punct de vedere formal, respectiv dacă se indică dispozițiile apreciate ca nefiind constituționale cu raportare la anumite prevederi din Constituție, ci trebuie să stabilească dacă excepția invocată are legătură cu cauza, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea 47/1992.

Curtea a reținut că petentul a făcut referire doar la neconstituționalitatea prevederilor art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen.. care privesc obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în situația respingerii cererilor adresate organelor judiciare, însă, s-a apreciat că prevederile menționate nu au legătură cu cauza aflată pe rolul instanței de judecată.

Pentru a se aprecia relevanța soluționării unei asemenea excepții, curtea a făcut referire la situația în care, dacă o asemenea cerere ar fi adresată instanței de contencios administrativ și aceasta ar admite excepția de neconstituționalitate invocată, soluția pronunțată nu ar avea niciun impact asupra modului de soluționare a plângerii petentului.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.02.2021, sub nr. x/2020/a1.

Examinând recursul formulat în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, recurentul petent a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen.., în raport cu prevederile art. 56 (contribuții financiare), art. 51 alin. (3) (dreptul de petiționare), art. 21 alin. (1) și (2) (accesul liber la justiție) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

Autorul excepției a precizat, în scris, la data de 19.11.2020, că excepția de neconstituționalitate invocată este în legătură cu cheltuielile judiciare la care a fost obligat de instanțele anterioare. Același aspect, al sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind cheltuielile judiciare se regăsește și în memoriul transmis la data de 11.02.2021.

Înalta Curte notează că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege. Această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând condițiile enumerate anterior, instanța constată că excepția invocată de recurentul petent A. are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, ce vizează suportarea plății cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cursul judecății și în cursul urmăririi penale, fără ca dispozițiile criticate să fie declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Coroborând condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța constată că, dacă evaluarea primelor trei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a patra cerință cumulativă nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Prin prisma legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate invocate de recurentul petent A. ce vizează dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen.. și care reglementează cheltuielile judiciare, nu ar avea o înrâurire asupra soluției ce se va pronunța în cauză, deoarece, în esență, petentul este nemulțumit de dispoziția la plata cheltuielilor judiciare în contextul soluției emise.

Or, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. privind dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. privind dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 764/A din data de 07 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.