ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2021

Ședința publică din data de 19 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x, emis la data de 27.01.2021 de către Parchetul de la Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, care are la bază mandatul de arestare național emis la data de 25.01.2021 de către Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, nr. parchet: x, nr. dosar x, față de persoana solicitată A., în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 din C. pen. francez, art. 121-4 2o, art. 121-5, art. 121-6, art. 121-7 din C. pen. francez, respectiv participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. francez și sancționate cu pedepse prevăzute la art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data 02 februarie 2021 și până la data de 03 martie 2021.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității conferită de art. 117 din Legea nr. 302/2004 și nu a consimțit la predarea sa autorităților solicitante.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004 a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 02.02.2021, ora 15:00, până la data de 02.02.2021, ora 17:20.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut că autoritățile judiciare din Franța au solicitat executarea mandatului european de arestare nr. x, emis la data de 27.01.2021 de către Parchetul de la Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, care are la bază mandatul de arestare național emis la data de 25.01.2021 de către Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, nr. parchet: x, nr. dosar x, în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 din C. pen. francez, art. 121-4 2o, art. 121-5, art. 121-6, art. 121-7 din C. pen. francez, respectiv participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. francez și sancționate cu pedepse prevăzute la art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez, constând în aceea că: În perioada 09.02.2019-29.03.2019, A., acționând într-un grup organizat, condus de un bărbat poreclit "B.", aflându-se pe teritoriul statului francez, a montat dispozitive de localizare prin GPS tip baliză pe autovehicule, cu scopul săvârșirii unor infracțiuni de furt.

S-a procedat la depistarea, identificarea și ulterior la audierea persoanei solicitate de către procuror.

Prin ordonanța din data de 02.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în 2019, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 02 februarie 2021, ora 15:00, până la data de 03 februarie 2021, ora 15:00.

La termenul de judecată din data de 02.02.2021, persoana solicitată a arătat că nu consimte la predare, și că nu renunță la regula specialității.

Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, opoziția persoanei solicitate la predare nu se poate baza decât pe invocarea existenței unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, competența instanței române se limitează doar la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004, precum și la examinarea motivelor de refuz obligatorii sau opționale.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale de fond și de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004, precum și faptul că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional.

Curtea de Apel a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103-104 din Legea nr. 302/2004 în sensul că:

Totodată Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate regula specialității care semnifică faptul că, dacă persoana solicitată consimte să fie predată autorităților judiciare ale statului solicitant în vederea efectuării de cercetări legate de învinuirile care i se aduc, nu poate fi cercetată ulterior de acestea și pentru alte fapte.

Persoana solicitată a învederat Curții de Apel că:

- a înțeles învinuirile care i se aduc în cuprinsul mandatului european de arestare;

- nu renunță la efectele regulii specialității;

- nu este de acord cu predarea.

Analizând sesizarea formulată și probele administrate, Curtea a constatat că sunt respectate dispozițiile:

- art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;

- art. 97 alin. (1) pct. 1 și 13 din aceeași lege;

- nu au fost formulate obiecții privind identitatea;

- nu este incident nici unul din motivele de refuz prevăzute de art. 99 din legea 302/2004.

Totodată, Curtea a reținut că nu se pune problema aplicării art. 98, alin. (1), lit. a), din) Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a arătat că a participat la procedura de judecată din fața instanței competente franceze.

Persoana solicitată a negat comiterea infracțiunii și a solicitat luarea măsurii arestului la domiciliu. În această procedură, Curtea a apreciat că nu poate analiza temeinicia acuzației puse în sarcina persoanei solicitate.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute de legea română pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, Curtea a constatat că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

Punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze se poate realiza numai prin privarea de libertate a persoanei solicitate, neputând fi dispusă față de aceasta o altă măsură în această etapă.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

A apreciat că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut că persoana solicitată ar fi săvârșit faptele și ar fi exercitat acte materiale în Franța, în realitate, actele materiale reținute în sarcina contestatorului ar fi fost efectuate din România.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, până la predarea efectivă.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425

1

C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența mandatului european de arestare nr. x, emis la data de 27.01.2021 de către Parchetul de la Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța, care are la bază mandatul de arestare național emis la data de 25.01.2021 de către Tribunalul Judiciar din Amiens, Franța.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată potrivit căreia în cauză ar fi incident cazul de refuz al predării prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut că persoana solicitată ar fi săvârșit faptele și ar fi exercitat acte materiale în Franța, în realitate, actele materiale reținute în sarcina contestatorului ar fi fost efectuate din România, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că pentru buna desfășurare a cercetărilor în cauză și a judecății este necesară predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța, cea mai mare parte a activității infracționale a fost desfășurată pe teritoriul francez, unde au fost arestate alte patru persoane implicate.

Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 205 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 205 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2021.