ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 661/2020

Ședința publică din data de 17 martie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, la 2 septembrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta ICIM Arad S.A. prin administrator special A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat instanței obligarea pârâtului:

- la plata sumei de 4.404.965,29 RON, reprezentând rest din garanția de bună execuție;

- la plata unor penalități de întârziere calculate până la data plății efective;

- cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1523 lit. d) din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, art. 194 și urm. din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a suspendat soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta ICIM Arad S.A., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea dosarului arbitral nr. x/2016 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la 8 septembrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta ICIM Arad S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 4.404.965,29 RON, reprezentând rest din garanția de bună execuție; la plata unor penalități de întârziere calculate până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1523 lit. d) din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, art. 194 și urm. din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 167 din 15 martie 2017, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la 29 martie 2017 sub dosarul arbitral nr. x/2017 (fost 134/2016).

La 7 iunie 2018, B. S.R.L. a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în susținerea acțiunii arbitrale formulate de reclamanta ICIM Arad S.A.

Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins ca inadmisibilă cerere de intervenție accesorie.

Prin sentința arbitrală nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ICIM Arad S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a declarat acțiune în anulare reclamanta ICIM Arad S.A., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub dosar nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 116/F din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta ICM Arad S.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ICM Arad S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în mod eronat instanța a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 608 lit. g) și h) din C. proc. civ.

Privitor la critica vizând dispozițiile art. 608 lit. g) din C. proc. civ. s-a arătat că raționamentul instanței de apel este eronat cât timp motivarea instanței arbitrale ocolește elemente esențiale ale cererii arbitrale, spre exemplu, incidența legii insolvenței în speța dedusă judecății.

Chestiunile referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale au fost expuse în fața instanței de apel, care a oferit o justificare la fel de generală, respectiv faptul că simpla nemulțumire a reclamantei cu privire la soluția pronunțată, respectiv neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate lipsei motivelor, în sensul prevederilor art. 608 lit. g) din C. proc. civ.

Referitor la critica vizând soluția instanței cu privire la faptul că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., recurenta a susținut că sunt încălcate dispozițiile art. 253 și următoarele din Codul comercial în vigoare la data încheierii contractului, precum și cele specifice Legii procedurii insolvenței.

Contrar celor reținute de instanța de apel, în opinia recurentei dispozițiile art. 253 și următoarele Codul comercial, în vigoare la data constituirii asocierii în participațiune au un caracter imperativ, similar actualelor dispoziții similare din C. civ., prevăzute de art. 1949-1953, ce reglementează aceeași instituție.

Din motivarea finală a hotărârii atacate reiese fără dubiu caracterul profund greșit al soluției Tribunalului Arbitral, care contravine dispozițiilor imperative ale art. 253 Codul comercial, sub imperiul căruia a fost constituită asocierea în participațiune, cât și art. 1949-1954 C. civ.

Recurentul susține că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că instanța arbitrală nu a putut analiza încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) și art. 49 din Legea nr. 85/2006, întrucât acestea erau aspecte care vizau nulitatea absolută a actului adițional, iar instanța arbitrală nu a fost învestită cu aceasta față de obiectul cererii de chemare în judecată.

S-a mai arătat că, raportat la faptul că procedura insolvenței a fost deschisă la 2 mai 2012, actul adițional putea produce efecte doar în cadrul trasat de dispozițiile Legii nr. 85/2006 privitoare la plata creanțelor născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii. Recurenta consideră că aceasta este premisa de la care instanța trebuia să analizeze voința părților în ceea ce privește modalitatea în care s-ar fi pus în aplicare dispozițiile actului adițional.

Mai susține recurenta că, în mod greșit curtea de apel a concluzionat că tribunalul arbitral a interpretat actul conform voinței părților, întrucât aceasta ar însemna că voința părților a fost eludarea dispozițiilor legale imperative, conduită pe care reclamanta o neagă cu vehemență.

Menționează că prin actul adițional nr. x, recurenta-reclamantă nu a acceptat realizarea unei compensări cu orice penalitate, născută în orice moment al derulării contractului.

Concluzionând, recurenta-reclamantă arată că trebuia să se rețină de către instanța de apel faptul că o creanță împotriva unei debitoare în insolvență va trebui, în mod imperativ, să urmeze parcursul prescris de legiuitor în cadrul Legii nr. 85/2006 privind procedurile de insolvență, care guvernează activitatea de faliment a reclamantei, iar ignorarea normelor de drept arătate reprezintă un motiv de nulitate, subsumat dispozițiile art. 608 lit. g) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Arad prin Primar, a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs ce ar putea fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din același cod, întrucât recurenta nu a indicat regulile de procedură și nici normele de drept material încălcate.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, întrucât în mod corect s-a reținut că argumentele reclamantei nu susțin motivul prevăzut de art. 608 lit. g) din C. proc. civ. și că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii, nefiind incident motivul prevăzut de art. 608 lit. h) din același Cod.

Recurenta-reclamantă ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar Consorțiul format din Expert S.P.R.L. și Casa De Insolvență Transilvania Filiala Timiș, a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției nulității recursului, întrucât acesta a fost motivat, iar argumentele intimatului-pârât sunt fără suport real.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Din lucrările dosarului și din verificările instanței se constată că, la data de 08.09.2016, la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta ICIM Arad S.A. prin administrator special A. a înregistrat, sub nr. x/08.09.2016, o cerere de arbitrare în contradictoriu cu Municipiul Arad prin Primar, formându-se dosarul arbitral nr. x/2016.

Dosarul nr. x/2016, între aceleași părți, declinat prin sentința civilă nr. 167 din 15 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, a fost înregistrat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/29.03.2017 și a stat la baza dosarului nr. x/2017, acesta din urmă preluând actele procedurale preliminare deja îndeplinite de secretariatul instanței arbitrale, printre care și depunerea și comunicarea acțiunii și a întâmpinării, nominalizarea arbitrilor, și partea din taxele arbitrale deja plătite de către reclamantă în dosarul nr. x/2016.

Prin Actul de înștiințare din 17.07.2017, emis de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, aflat la filele x din vol. III al dosarului nr. x/2017, părțile sunt înștiințate asupra faptului că actele dosarului x/2017 (fost dosar nr. x/2016) cuprind toate înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2016, inclusiv întâmpinarea depusă de pârâtă și precizările reclamantei.

În concluzie, instanța arbitrală a fost învestită prin cererea înregistrată la 08.09.2016, dată la care a fost pornită acțiunea arbitrală, numerele de dosar atribuite fiind doar o formalitate în succesiunea depunerii actelor de procedură.

Recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data la care a fost pornită acțiunea arbitrală (8 septembrie 2016, conform dovezii de la fila x al dosarului nr. x/2017) prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", ceea ce înseamnă că legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că acțiunea arbitrală a fost înregistrată la data de 8 septembrie 2016 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie București, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecății are caracter definitiv de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Instanța de control judecătoresc arbitral a dat o calificare greșită căii de atac și posibilității exercitării acesteia, statuând, în mod greșit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinței pronunțate.

Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarate de reclamanta S.C. ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar consorțiul format din Expert S.P.R.L. și Casa de Insolvență Transilvania Filiala Timiș, împotriva sentinței civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar consorțiul format din Expert S.P.R.L. și Casa de Insolvență Transilvania Filiala Timiș, împotriva sentinței civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2020.