ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6112/2019

Ședința publică din data de 03 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.08.2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), solicitând în principal constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016, iar în subsidiar anularea acestui raport, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 57/F-CONT din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea litigiului în fond potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat următoarele:1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 20, alin. (5) din Legea nr. 176/2010, precum și a art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

1.1. Potrivit art. 20, alin. (5) din Legea nr. 176/2010, prevederile art. 13 și 14 se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea recurată încalcă art. 20. alin. (5) din Legea nr. 176/2010 prin aceea că prevederile art. 13 nu au fost aplicate, instanța de fond stabilind că dispozițiile art. 13 nu sunt incidente.

1.2. Potrivit art. 13, alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

- până la informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

- după informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice si date ori informații care nu sunt publice.

Hotărârea recurată încalcă art. 13. alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010 prin aceea că instanța de fond a stabilit că, după informarea reclamantului cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate este îndreptățit să solicite orice informații relevante de la autoritățile publice și de la persoanele juridice.

Or, dispozițiile legale citate nu se referă la informații "relevante", ci prevăd: obligația inspectorului de integritate de a se raporta "exclusiv" la informații "publice" până la informarea persoanei evaluate și invitarea sa pentru a prezenta un punct de vedere; dreptul inspectorului de integritate de a se solicita informații "care nu sunt publice" după informarea persoanei evaluate și invitarea sa pentru a prezenta un punct de vedere.

"Informarea persoanei care face obiectul evaluării" este cea la care se referă atât art. 20, alin. (1), cât și art. 14, alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv informarea cu privire la identificarea unor elemente în sensul existenței unei incompatibilități, interpretare care se impune față de împrejurarea că măsura "informării" este însoțită de măsura "invitării" persoanei pentru a prezenta un punct de vedere, ambele măsuri fiind prevăzute doar în cazul identificării unor elemente de incompatibilitate.

Atât hotărârea recurată, cât și raportul atacat încalcă aceste dispoziții deoarece informațiile care nu sunt publice au fost solicitate și primite de inspectorul de integritate mai înainte de informarea reclamantului cu privire la identificarea unor elemente de incompatibilitate și invitarea pentru a prezenta un punct de vedere.

După cum se arată expres în cap. II din Raportul de evaluare atacat, procedura de înștiințare a reclamantului cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unor incompatibilități și de invitare de a-și exprima punctul de vedere a fost îndeplinită cu adresa nr. x/25.05.2016 comunicată prin scrisoare recomandată.

De asemenea, în cap. III din Raportul de evaluare atacat se arată că s-au solicitat date și informații de la instituții și autorități publice, precum și de la persoane juridice de drept public și privat, fără însă a se menționa și data la care au fost transmise solicitările.

Din răspunsurile primite de intimata-pârâtă rezultă că solicitarea datelor și informațiilor care nu sunt publice s-a făcut fără ca reclamantul să fi fost informat că s-au identificat elemente privind existența unei incompatibilități și fără să fi fost invitat pentru a-și prezenta punctul de vedere. Niciuna din aceste date/informații și niciunul din aceste documente transmise intimatei-pârâte nu erau publice.

Toate aceste date și informații au fost solicitate și primite de inspectorul de integritate în perioada 2013-2015, fără ca reclamantul să fi fost informat și invitat să-și exprime punctul de vedere. Informarea sa că au fost identificate elemente în sensul existenței unor incompatibilități și invitarea sa s-a făcut cu adresa nr. x/25.05.2016, ulterior solicitării și primirii de către inspectorul de integritate a datelor și informațiilor care nu sunt publice, în perioada 2013-2015.

1.3. Potrivit art. 13 alin. (2), actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Așa cum a dovedit în cauză, raportul de evaluare atacat a fost întocmit de inspectorul de integritate pe baza datelor și informațiilor care nu sunt publice, solicitate de acesta, fără ca recurentul să fi fost informat că au fost identificate elemente în sensul existenței unor incompatibilități și sa fi fost invitat să-și prezinte punctul de vedere.

Pentru actele întocmite de inspectorul de integritate în asemenea condiții art. 13 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 prevede expres sancțiunea nulității absolute, sancțiune care intervine ope legis.

Ca urmare, prin respingerea excepției nulității absolute a raportului atacat în ciuda faptului că această sancțiune a intervenit ope legis, hotărârea instanței de fond a încălcat art. 13, alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

2.1. Nelegal a stabilit instanța de fond că activitatea desfășurată în perioada 25.01 - 04.03.2013, de evaluator al Spitalului Orășenesc Tg. Bujor, în baza contractului de prestări servicii nr. x/25.01.2013 încheiat cu Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS) și potrivit căruia am realizat venituri plătite de CoNAS în sumă de 10.021 RON, este o activitate care se circumscrie dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, încălcând aceste dispoziții legale.

Potrivit art. 94, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Reclamantul a fost certificat ca evaluator de servicii medicale, așa cum rezultă din Certificatul emis de CoNAS, fiind înscris în Registrul evaluatorilor de servicii medicale.

Potrivit Codului de conduită a evaluatorilor de servicii medicale (art. 6, art. 8 art. 12), evaluatorii sunt persoane independente, care au diverse specializări profesionale și care își desfășoară activitatea în concordanță cu principiile imparțialității și obiectivității.

Activitatea evaluatorilor se desfășoară numai în cadrul unei Comisii de evaluare numită de Comitetul director al CoNAS. Fiind constituită din evaluatori independenți, Comisia de evaluare este, așadar, un organism independent.

Interdicția prevăzută de art. 94, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 se referă la "deținerea altei funcții" sau "desfășurarea altei activități" în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Evaluatorii care compun Comisia de evaluare, însă, nici nu dețin funcții, nici nu desfășoară activități în cadrul CoNAS, față de care nu au nici un raport de subordonare sau de natură profesională.

Potrivit Normelor privind modul de desfășurare a activității Comisiei de evaluare în vederea acreditării, aprobate prin Ordinul Președintelui CoNAS nr. 51/2014, "acreditarea" este definită ca fiind Evaluare externă si independentă realizată de persoane special pregătite pentru aceasta - evaluatori Co. N.A.S. - care se finalizează cu încadrarea unităților sanitare cu paturi în categorii de acreditare.

Iată, așadar, că activitatea evaluatorilor în cadrul Comisiei de evaluare este externă și independentă, iar numirea lor de către organele CoNAS nu creează nici un raport de subordonare ori altă relație de natură profesională în cadrul acestei instituții.

De asemenea, nici faptul că activitatea desfășurată de evaluatori este plătită de CoNAS nu transformă activitatea externă și independentă a evaluatorilor într-o activitate "în cadrul" CoNAS. Dimpotrivă, faptul că pentru plata serviciilor prestate de evaluatori a fost încheiat un Contract de prestări servicii (nr. 1/25.01.2013), în temeiul C. civ., dovedește faptul că în calitate de evaluator reclamantul a prestat activitatea independentă pentru CoNAS și nu în cadrul CoNAS.

In concluzie, serviciile prestate în calitate de evaluator independent extern în anul 2013 nu constituie cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 94, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003, această dispoziție legală fiind încălcată prin hotărârea recurată.

2.2.- Instanța a încălcat dispozițiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu privire la activitățile de agent de promovare și de consultant efectuate în perioada 2011-2012.

Potrivit art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

Instanța a încălcat dispozițiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care permiteau exercitare activităților în discuție câtă vreme nu a existat nicio legătură, nici directă, nici indirectă, între atribuțiile funcției publice de consilier superior și activitățile desfășurate în baza celor două contracte.

Cele două contracte au vizat, pe de o parte, activități de promovare a programelor educaționale oferite de Kunden în domeniul asigurărilor civile și a trainingurilor profesionale în alte domenii, iar pe de altă parte, activități de intermediere, în calitate de consultant, a contractelor de asigurare încheiate între societățile de asigurări și clienți.

Niciuna din aceste activități nu are legătură cu atribuțiile funcției de consilier superior pe care am ocupat-o la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea.

Nu creează legătură directă sau indirectă nici chiar substantivul comun "asigurări" care se regăsește în denumirea instituției publice la care îmi exercitam funcția publică și activitățile pe care le-am derulat în baza celor două contracte.

Aceasta, deoarece instituția publică gestionează asigurările de sănătate, iar atribuțiile sale vizau doar această activitate, în timp ce activitatea desfășurată în baza celor două contracte a vizat asigurări civile de viață și de bunuri.

Ca urmare, nu există nicio legătură între atribuțiile funcției publice și activitatea desfășurată în executarea celor două contracte, prezența substantivului comun "asigurări" în cele două cazuri nefiind suficientă pentru existența incompatibilității reglementate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

In fine, reclamantul a încheiat doar polițe de asigurare pentru el și membrii familiei sale, respectiv patru asigurări de viață și mai multe asigurări de bunuri, activități care nu au avut legătură nici direct, nici indirectă cu atribuțiile funcției publice.

Ca urmare, hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu privire la activitățile analizate.

1.4 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, AGENJIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, următoarele:

Cu privire la criticile privind încălcarea prevederilor art. 20 coroborate cu art. 13 din Legea nr. 176/2010.

În mod temeinic instanța de fond a respins excepția nulității absolute a raportului de evaluare contestat, reținând că întrucât în speță nu sunt incidente prevederile art. 13 coroborate cu art. 20 din Legea nr. 176/2010, având în vedere că inspectorul de integritate căruia i s-a repartizat cauza și-a îndeplinit obligațiile legale în urma sesizării primite.

Astfel, inspectorul de integritate s-a îndeplinit obligațiile cu privire la informarea persoanei prevăzute de Legea nr. 176/2010. astfel:

Totodată, persoanei evaluate i s-a adus la cunoștință ca poate depune un punct de vedere cu privire la situația prezentată, a fost invitată la sediul Agenției Naționale de Integritate, I s-a adus la cunoștință că poate fi însoțită de către un avocat.

În același articol de lege sus-menționat se precizează că dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese ori a unei incompatibilități, informează persoana în cauză și o invită pe aceasta pentru a-și prezenta un punct de vedere.

Corect a reținut instanța de fond faptul că, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare anterior informării persoanei în cauză, activitate ce implică nu doar evaluarea declarațiilor de interese, dar și obținerea altor date și informații de la persoane fizice sau juridice.

în concluzie, interpretând în mod corect dispozițiile art. 20 coroborat cu ari, 13 și 14 din Legea nr. 176/2010, instanța de fond a reținut faptul că, după ce a comunicat recurentului despre declanșarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate era îndreptățit să solicite informații relevante atât autorităților publice, cât și persoanelor juridice, ceea ce s-a și întâmplat în speță, pentru a le valorifica în mod legal la întocmirea raportului de evaluare.

După exprimarea punctului de vedere de către persoana evaluată, inspectorul de integritate poate sau nu să întocmească un raport de evaluare în măsura în care consideră că sunt elemente în sensul existenței unei incompatibilități, coroborând atât răspunsurile primite de la autorități și persoane juridice, cât și punctul de vedere și susținerile și apărările recurentului.

Cu privire la criticile privind încălcarea prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că, în perioadele menționate mai sus recurentul a exercitat funcții înalte domenii de activitate din sectorul privat, care erau în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public în domeniul sănătății mai precis a asigurărilor medicale și a programelor de traininguri profesionale, dar și a produselor și serviciilor medicale oferite de o firmă în domeniul respectiv, dar și de evaluare a unui spital din România.

Cu privire la criticile recurentului privind activitatea de evaluator independent expert pe care a desfășurat-o în anul 2013, acestea nu pot fi primite motivat de faptul că recurentul a realizat evaluarea unui spital din Tg. Bujor, instituție publică care face parte din sistemul medical din România, activitate ce a fost remunerată, astfel fiind incidente dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevederi legale ce nu pot fi înlăturate de Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

II.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), a solicitat, în principal constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016, iar în subsidiar anularea acestui raport, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința atacată, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 19.09.2013 pârâta a fost sesizată de către Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor cu privire la aspectul că reclamantul, care era la acea dată președinte-director al Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese, întrucât a încheiat cu Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor un contract de prestări servicii de evaluare a unităților spitalicești.

În urma analizării întregului probatoriu, în raport de prevederile legale în materie s-a încheiat Raportul de evaluare nr. x/03.08.2016, prin care s-a stabilit că reclamantul a desfășurat în perioada 25.01.-04.03.2013 și activitate remunerată de evaluator al Spitalului Orășenesc Tg. Bujor în baza contractului de prestări servicii nr. x/25.01.2013 încheiat cu Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), realizând venituri plătite de CoNAS în sumă de 10.021 RON - caz de incompatibilitate prevăzut de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, tot prin acest raport s-a stabilit de pârâtă că reclamantul a exercitat în perioada 2011-2012 funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile funcției publice deținute în această perioadă, realizând venituri în sumă totală de 4.285,12 RON.

Astfel, s-a menționat în raport că petentul a avut funcția de agent de promovare în baza contractului nr. x/04.02.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L., privind promovarea produselor și serviciilor oferite de această societate și de partenerii săi, precum și în sondarea pieții privind programele educaționale în domeniul asigurărilor și a programelor de traininguri profesionale în diverse domenii de activitate și funcția de consultant, în baza contractului de colaborare nr. x/15.07.2010 încheiat cu S.C. B. S.R.L., privind desfășurarea activității de consultanță a contractelor încheiate între clienți și societățile de asigurări, cazuri de incompatibilitate prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Acest raport de evaluare a fost contestat de reclamant, care a invocat excepția de nulitate absolută prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, dar și pe fond, considerând că motivele invocate de inspectorul de integritate, atât în fapt cât și în drept, nu se circumscriu dispozițiilor legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese.

Excepția nulității absolute a raportului de evaluare contestat a fost respinsă în baza art. 248 C. proc. civ., întrucât în speță nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, având în vedere că inspectorul de integritate căruia i s-a repartizat cauza și-a îndeplinit obligațiile legale în urma sesizării primite de la Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor.

Astfel, acesta a informat reclamantul prin adresa nr. x/23.09.2013, primită la data de 1.10.2013, cu privire la declanșarea activității de evaluare, iar prin intermediul unei scrisori recomandate (adresă) nr. x, în baza art. 20 din actul normativ sus-citat, A.N.I. a informat petentul A. despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unor incompatibilități.

În același articol de lege sus-menționat se precizează că, dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese ori a unei incompatibilități, informează persoana în cauză și o invită pe aceasta pentru a-și prezenta un punct de vedere. Se observă că legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare anterior informării persoanei în cauză, activitate ce implică nu doar evaluarea declarațiilor de interese, dar și obținerea altor date și informații de la persoane fizice sau juridice.

În concluzie, interpretând sistematic dispozițiile art. 20 alin. (1) și (5) coroborat cu art. 13 și 14 din Legea nr. 176/2010, curtea de apel a apreciat că după ce a comunicat reclamantului despre declanșarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate era îndreptățit să solicite informații relevante atât autorităților publice, cât și persoanelor juridice, ceea ce s-a și întâmplat în speță, pentru a le valorifica în mod legal la întocmirea raportului de evaluare.

După exprimarea punctului de vedere de către persoana evaluată, inspectorul de integritate poate sau nu să întocmească un raport de evaluare în măsura în care consideră că sunt elemente în sensul existenței unei incompatibilități, coroborând atât răspunsurile primite de la autorități și persoane juridice, cât și punctul de vedere și susținerile și apărările petentului.

Această procedură legală a fost respectată de inspectorul de integritate în speță, astfel că nu se impune constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), nefiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, așa cum greșit susține petentul.

Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a constatat că acțiunea promovată de reclamant este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

Din înscrisurile de la dosar ce au fost coroborateCurte, respectiv contractul de prestări servicii nr. x din 25.01.2013, încheiat cu Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor, aflat la filele x volumul I dosar, contractul de promovare nr. x/04.02.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L., aflat la dosar, contractul de colaborare nr. x/15.07.2010 încheiat cu S.C. B. S.R.L., aflat la dosar, dar și adresele emise de cele două firme, aflate la dosar și adeverințele aflate la dosar, rezultă că petentul a fost agent de promovare a produselor și serviciilor oferite de S.C. C. S.R.L. și de partenerii acestei firme, precum și în sondarea pieței privind programele educaționale în domeniul asigurărilor și a programelor de traininguri profesionale în diverse domenii de activitate, realizând între anii 2011-2012 venituri totale de 464,76 RON și a intermediat în calitate de consultant contracte încheiate între clienți și societatea de asigurări sus-citată, realizând în aceeași perioadă venituri totale de 3820,36 RON.

De asemenea, din aceleași înscrisuri coroborate și a adreselor de la celelalte instituții, aflate la dosar, rezultă că petentul a desfășurat în perioada 25.01.2013 - 4.03.2013 și activitate remunerată de evaluator al Spitalului Orășenesc Tg. Bujor.

Se reține că începând cu data de 8.06.2001 reclamantul a deținut funcție publică în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, de consilier superior, iar la data de 27.11.2015 a fost numit cu delegație președinte-director la instituția sus-citată prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 1115 din aceeași dată.

În perioadele menționate mai sus în motivare reclamantul a exercitat funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care erau în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public în domeniul sănătății, mai precis a asigurărilor medicale și a programelor de traininguri profesionale, dar și a produselor și serviciilor medicale oferite de o firmă în domeniul respectiv, dar și de evaluare a unui spital din România.

Apărările reclamantului că cele două convenții încheiate vizau asigurări civile de viață și de bunuri, urmează a fi înlăturate în raport de obiectul de activitate al firmelor amintite în motivare, obiect ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Cu privire la activitatea de evaluator independent expert în anul 2013, apărarea reclamantului urmează a fi înlăturată, întrucât petentul a făcut evaluarea unui spital din Tg. Bujor, instituție publică care face parte din sistemul medical din România, activitate ce a fost remunerată, în speță fiind incidente dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevederi legale ce nu pot fi înlăturate de Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale.

Toate aceste acțiuni ale reclamantului se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 94 alin. (2) lit. a) din același act normativ, astfel că raportul contestat este legal și temeinic.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, în ceea ce privește cazul de incompatibilitate reglementat de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele acestui text legal.

Înalta Curte are în vedere că, după cum în mod corect a arătat recurentul, activitatea pe care acesta a desfășurat-o ca evaluator al Spitalului Orășenesc Tg. Bujor nu este o activitate în cadrul Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS). Aceasta întrucât, astfel cum rezultă din prevederile Codului de conduită a evaluatorilor de servicii medicale și ale Normelor aprobate prin Ordinul Președintelui CoNAS nr. 51/2014 (prevederi al căror conținut nu este contestat în cauză), evaluatorii sunt persoane independente, a căror activitate se desfășoară în cadrul unei Comisii de evaluare, iar acreditarea unităților sanitare cu paturi are la bază o evaluare externă și independentă. De asemenea, se reține că activitatea de evaluare se realizează în baza unui contract de prestări servicii încheiat între CoNAS și evaluator, contract în baza căruia se efectuează și plata serviciilor acestuia.

Ca urmare, evaluatorii care compun comisia nu se află într-un raport de subordonare față de CoNAS și, în consecință, nu se poate reține că își desfășoară activitatea în cadrul acestei autorități. Nu poate fi primit argumentul instanței de fond, potrivit căruia Codul de conduită a evaluatorilor de servicii medicale nu poate înlătura de la aplicare Legea nr. 161/2003, întrucât, în speță, nu se pune o asemenea problemă - legea menționată nu prevede că activitatea evaluatorilor de servici medicale ar fi o activitate în cadrul unei autorități publice.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi reținută nici existența cazului de incompatibilitate reglementat implicit de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Aceasta dat fiind că din actele dosarului nu rezultă că, în calitate de agent de promovare pentru S.C. C. S.R.L. și, respectiv, consultant al S.C. B. S.R.L., recurentul-reclamant ar fi intemediat încheierea unor contracte care să aibă legătură cu activitatea acestuia de funcționar public în cadrul CAS Vâlcea. În cuprinsul raportului de evaluare atacat, această legătură este doar afirmată, nicidecum explicată și dovedită. Totodată, este lipsită de relevanță referirea instanței de fond la obiectul de activitate al societăților menționate, atâta timp cât evaluarea existenței cazului de incompatibilitate trebuie raportată la activitatea concretă desfășurată de recurentul-reclamant.

Întrucât au fost găsite întemeiate criticile referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 161/2003, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 497 noul C. proc. civ., precum și cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite acțiunea reclamantului A., în sensul că va dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 al Agenției Naționale de Integritate.

În temeiul art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2000 RON, reprezentând taxa de timbru și contravaloarea parțială a onorariului de avocat. Acesta din urmă a fost redus, apreciindu-se că un onorariu de 4760 RON este vădit disproporționat în raport de complexitatea medie a cauzei și de munca efectivă îndeplinită de avocat - redactarea cererii de recurs (concluziile orale au fost puse de un avocat substituent).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 57/F-CONT din 21 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului A., în sensul că dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/03.08.2016 al Agenției Naționale de Integritate.

Obligă intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON către recurentul-reclamant, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (3) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2019.