ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei de față,în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 16 noiembrie 2018, Judecătoria Tulcea a calificat cererea având ca obiect contestarea măsurii asigurătorii, formulată de A. ca fiind o cerere de apel, și a trimis cauza Curții de Apel Constanța în vederea soluționării cererii de apel.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 54/P din 23 ianuarie 2019 a calificat cererea formulată de condamnatul A. drept contestație privind executarea dispozițiilor civile prev. de art. 600 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestație privind executarea dispozițiilor civile, în favoarea Judecătoriei Tulcea. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 1065 din 19.07.2017 în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Tulcea a dispus condamnarea inculpatului A., alături de alți inculpați, la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare. Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul A. a fost obligat în solidar la plata sumelor de 7531 RON către partea civilă Confecția S.A. Tulcea, de 23675 RON către partea civilă B., de 1000 RON către partea civilă C., de 100 RON către partea civilă D.. Totodată, au fost menținute măsurile de sechestru asigurător cu privire la autoturismul marca x de culoare negru cu nr. de înmatriculare x și seria șasiu x, precum și asupra sumei de 1276,5 RON. Această soluție a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1205/P din 27.11.2017 a Curții de Apel Constanța, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții- inculpați E., A., F. și G. împotriva sentinței penale nr. 1065/19.07.2017.
Având în vedere acest aspect, Curtea a apreciat că în mod greșit cererea formulată de către condamnatul A. a fost calificată ca fiind apel, cauza parcurgând deja această cale ordinară de atac. Curtea a subliniat că cererea nu se poate încadra în procedura prevăzută de art. 250 sau art. 2501 C. proc. pen., aceste dispoziții având aplicabilitate numai în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare sau al judecății în primă instanță sau în apel, faze epuizate în speță. Având în vedere că dispozițiile cu privire la măsurile asigurătorii sunt aspecte ce țin de soluționarea acțiunii civile a cauzei, astfel cum rezultă din art. 397 C. proc. pen., cu denumire marginală "rezolvarea acțiunii civile", s-a apreciat că cererea formulată de condamnatul A. se încadrează în dispozițiile art. 600 C. proc. pen. în referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce reglementează contestația privind executarea dispozițiilor civile.
Totodată, raportat la împrejurarea potrivit căreia instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este Judecătoria Tulcea, a cărei soluție nu a fost modificată în calea de atac, Curtea a constatat că aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.
Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:
Prin cererea formulată, petentul condamnat A. a contestat sechestrul asigurator instituit asupra unui autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x și asupra sumei de 1276,5lei, arătând că acestea nu provin din infracțiuni.
Se reține că în cursul urmăririi penale procurorul a instituit măsura sechestrului asigurător pentru autoturismele achiziționate de inculpații E., A. și G., pentru sumele de bani găsite asupra lui A. și G., precum și a unui inel din aur achiziționat de G.. Această măsură a fost menținută atât prin sentința fondului, cât și prin decizia instanței de apel.
Ulterior, după soluționarea definitivă a cauzei, A. a formulat cerere prin care solicita "scoaterea"sechestrului asigurator de pe un autoturism fără a indica temeiul de drept al acestei cereri.
Cele două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au calificat, în mod diferit demersul procesual al petentului A. determinat și de faptul că acesta a declarat că este interesat doar să își recupereze bunurile, oricare ar fi calea urmată.
Judecătoria a apreciat că este vorba despre un apel, în timp ce Curtea de Apel a apreciat că este vorba de o contestație la executare a dispozițiilor civile.
Raportat la motivele cererii formulate de apelantul inculpat A., precum și la faza procesuală, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 250 și art. 2501 C. proc. pen., privind contestarea măsurilor asigurătorii, sunt incidente doar în cursul urmăririi penale, camerei preliminare și în cursul judecății, nefiind aplicabile în speță, dat fiind că această cauză a parcurs deja etapa judecății în fond și în apel, decizia de condamnare fiind definitivă.
Fiind un incidente ivit în faza de executare a hotărârii judecătorești definitive de condamnare, cererea formulată de condamnatul A. se încadrează în dispozițiile art. 600 C. proc. pen. în referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce reglementează contestația privind executarea dispozițiilor civile, iar competența aparține instanței a cărei hotărâre se execută, respectiv Judecătoria Tulcea.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe apelantul inculpat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelantul inculpat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2019.