ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 216 din data de 05.11.2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/2017, în temeiul art. 181, alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 67, alin. (2) C. pen., cu referire la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, lit. a), b) și k) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă a părții civile Ministerul fondurilor europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U.

În temeiul art. 25 C. proc. pen., cu referire la art. 397 C. proc. pen. inculpata, a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente A.J.O.F.M. Tulcea, la plata sumei de 8.099.885,5 RON către partea civilă Ministerul fondurilor europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U., precum și a dobânzilor legale, cu titlul de despăgubiri civile.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din data de 1.06.2016 asupra autoturismului marca x (serie motor x) și asupra cotelor devălmașe ce revin inculpatei din următoarele bunuri imobile:

- clădire în suprafață de 62,44 mp situată în Tulcea, str. x (evaluat la 173.083 RON);

- clădire în suprafață de 130,12 mp, situată în Tulcea, str. x (evaluat la 286.264 RON);

- clădire în suprafață de 38,43 mp (garaj), situată în Tulcea, str. x A (evaluat la 15.468 RON).

A fost menținută măsura popririi asiguratorii asupra conturilor bancare deținute de inculpată la B. SA, C. SA, până la concurența sumei de 8.099.885,5 RON plus dobânzile legale.

A fost menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 9 iunie 2016, asupra cotelor devălmașe ce revin inculpatei A. din terenul în suprafață de 16.500 mp, situat în sat Valea Nucarilor, jud. Tulcea (dobândit conform actului notarial nr. x din 18.10.2011, emis de BNP D. (evaluat la suma de 49.500 euro), până la concurența sumei de 8.099.885,5 RON plus dobânda legală.

A fost înlăturată măsura popririi asiguratorii asupra conturilor aparținând E., deținute la F..

În temeiul art. 274, alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 4000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată partea responsabilă civilmente A.J.O.F.M. Tulcea la plata sumei de 1000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Ca situație de fapt s-au reținut următoarele:

Inculpata A., în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea (A.J.O.F.M.), a încheiat un acord de parteneriat între A.J.O.F.M. și un număr de 6 parteneri, la data de 14.02.2011, sub nr. x. Din aceștia, partenerul nr. 4 era E., organizație în cadrul căreia calitatea de asociați și membri fondatori era deținută, la acea dată, de către numiții G. și H., părinții inculpatei A., precum și de către numita I., funcționar public în cadrul A.J.O.F.M.Tulcea.

Acordul de parteneriat avea ca scop asocierea în vederea implementării proiectului Formarea continuă - premisă a calității în SPO (Serviciul Public de Ocupare), proiect finanțat din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 - Axa Prioritară 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare - Domeniul Major de Intervenție 4.2 - Formarea personalului propriu al SPO.

Inculpata A., la data faptei director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională - Serviciul Public de Ocupare), conform art. 31 din Legea nr. 202/2006, proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, precum și lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011, acord ce avea ca scop implementarea unui astfel de proiect, a formulat la Organismul Intermediar - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Program finanțat din Fondul Social European, a formulat cererea de finanțare nr. x din data de 18.02.2011, aprobată de către acest organism intermediar la data de 18.04.2011.

Programul avea ca obiect formarea profesională a adulților, respectiv a funcționarilor publici din cadrul Agențiilor Județene de Ocupare a Forței de Muncă. Acordul a avut un număr 6 parteneri, dintre care 4 Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de muncă (Tulcea, Călărași, Vrancea și Ialomița), o organizație non guvernamentală (E.) și un partener extern. Dintre aceștia, A.J.O.F.M. Tulcea era lider de parteneriat, prin directorul executiv - manager de proiect, inculpata A..

Existența conflictului de interese dintre sine, în calitate de solicitant, beneficiar și lider de parteneriat, inculpata a întocmit cererea de finanțare nr. x din data de 18.02.2011, la care a anexat: declarația de eligibilitate din 14 februarie 2011 (obligatorie conform Anexei la Ordinul nr. 1164 din 23 august 2010) prin care a declarat, în mod fals, că nu se află în conflict de interese cu partenerii, ascunzând aspectul că numitul G., indicat expres în cererea de finanțare ca persoană de contact al E. - Partenerul 4, era chiar tatăl inculpatei.

Astfel, cererea de finanțare, după ce a fost verificată, a fost aprobată la data de 18.04.2011 de către reprezentanții A.N.O.F.M. - Organismul Intermediar, care nu au cunoscut despre conflictul de interese.

În baza acestei cereri și în baza aprobării, între reprezentanții Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", pe de o parte, și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea și partenerii săi, pe de altă parte, reprezentați de liderul de proiect, inculpata A., a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. x din data de 29.06.2011, în vederea implementării proiectului "Formarea continuă - premisa calității în SPO". În baza contractului încheiat în urma cererii aprobate în modalitatea descrisă mai sus, A.J.O.F.M. Tulcea și partenerii săi au obținut, în calitate de beneficiari, pe nedrept în perioada 19.07.2011 - 2.06.2014, finanțare în sumă totală de 8.112.016,60 RON, din totalul valorii eligibile a proiectului de 10.816.922,13 RON, (din care Asociația "E." a primit suma de 4.292.416,87 RON), reprezentând sume plătite cu titlu de prefinanțare și rambursări de cheltuieli.

În drept s-a reținut că fapta inculpatei A. care, în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (A.J.O.F.M.) Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională), conform art. 26, lit. h) din Legea nr. 202/2006, precum și în calitate de lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011, ce avea ca scop implementarea unui proiect din fonduri europene, a formulat la Organismul Intermediar - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (P.O.S.D.R.U.) finanțat din Fondul Social European, cererea de finanțare nr. x/18.02.2011 folosind documente false, respectiv declarația de eligibilitate din 14.02.2011, prin care aceasta a declarat, în mod nereal, că nu se găsește în situație de conflict de interese, deși, atât la data formulării cererii de finanțare(18.02.2011), cât și a completării declarației de eligibilitate (14.02.2011), Partenerul nr. 4. "E." Tulcea - din cadrul Acordului de Parteneriat încheiat sub nr. x/14.02.2011, în vederea implementării proiectului sus menționat (partener nominalizat expres în cererea de finanțare formulată de A.), avea în structura sa, ca membri fondatori, pe părinții inculpatei A., numiții G. și H., (rude de gradul 1), situația de conflict de interese menținându-se inclusiv la data aprobării cererii de finanțare, 18.04.2011, (acest interval cuprins între 18.02.2011 -18.04.2011 fiind cel în care se procedează la verificarea de către organismul intermediar - A.N.O.F.M. a condițiilor de eligibilitate ale proiectului), demers ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, în perioada 19.07.2011-02.06.2014 a sumei de 3.231.451,95 RON(din suma totală de 8.099.885,50 RON - valoarea totală a contractului acordat), sumă de bani de care a beneficiat, în mod nelegal, E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 216 din data de 05.11.2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/2016, au declarat apel, în termen legal, inculpata A. și partea responsabilă civilmente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea.

Prin Decizia penală nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarat de inculpata A. și de partea responsabilă civilmente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea, împotriva Sentinței penale nr. 216 pronunțată în data de 05.11.2019 în Dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, desființează, în parte, sentința penală apelată, iar în urma rejudecării dispune:

A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, de la 5 ani la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 C. civ. și art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. și a fost obligată inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 3.231.451,95 RON, precum și a dobânzilor legale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U., ca nefondate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului și a popririi, dispuse prin hotărârea instanței de fond, până la concurența sumei de 3.231.451,95 RON, precum și a dobânzilor legale.

Au fost înlăturate dispozițiile contrare și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. (1) și (2) C. proc. pen., onorariul(parțial) al apărătorului desemnat din oficiu - avocat J., în cuantum de 217 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2016, la data de 10 februarie 2021, inculpata A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. -"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

S-a arătat că fapta pentru care a fost condamnată nu întrunește elementele pe tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

A susținut că declarația de eligibilitate este un formular tipizat, un model standard (Anexa nr. 3 a cererii de finanțare), fiind generată automat de sistemul informatic, după completarea on-line a cererii de finanțare, iar formularul face referire expresă îndeosebi la "solicitant" și "partenerii implicați în proiect", care, pentru a obține finanțarea, nu trebuie să se afle în niciuna dintre cele nouă situații prestabilite. În raport de entitatea vizată, situațiile respective se referă, după caz, la: (1) solicitant și partenerii implicați în proiect (stare de faliment ș.a.; obligații de plată restante la bugetele publice; aplicarea unei sancțiuni administrative în legătură cu anumite declarații false; conflict de interese sau incompatibilitate; declarații false în furnizarea anumitor informații; excludere de la procedura de selecție); (2) reprezentanții săi legali/structurile de conducere și persoanele care asigură conducerea solicitantului (condamnare printr-o hotărâre cu valoare de res judicata pentru un delict legat de conduita profesională; comiterea de greșeli profesionale grave; condamnare printr-o hotărâre cu valoarea de res judicata pentru fraudă, corupție, participare la o organizație criminală sau la orice alte activități ilegale în detrimentul intereselor financiare ale Comunităților).

Potrivit formularului tipizat, inexistența situației de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant și partenerii implicați în proiect", nu și la "reprezentanții săi legali/structurile de conducere și persoanele care asigură conducerea solicitantului". Mai mult, deosebit de semnificativ este și faptul că formularul respectiv are în vedere explicit "conflictul de interese" și nu "potențialul conflict de interese".

Prin urmare, inculpata a susținut că declarația de eligibilitate formulată la data de 14.02.2011 a avut un caracter real, nu fals, prin raportare la conținutul acesteia, nefiind prezentată, în mod mincinos, o împrejurare falsă drept adevărată (inexistența conflictului de interese). Astfel că nu este îndeplinită cerința de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv caracterul fals al declarației folosite în vederea obținerii de fonduri europene.

A mai arătat că pentru a lua naștere un conflict de interese, este necesar ca o persoană să fie chemată pentru a exercita o putere/funcție de decizie în acord cu interesele Uniunii Europene și că acea persoană să exercite funcția respectivă în interes personal, nu în interesele Uniunii Europene. În situația în care persoana nu exercită o putere/funcție de decizie în realizarea activităților mai sus menționate, este imposibilă satisfacerea interesului personal, în detrimentul intereselor Uniunii Europene.

Se poate conchide că un conflict de interese poate purta în materia finanțărilor europene doar între autoritatea contractantă, pe de o parte, și solicitanți, pe de altă parte, sau între solicitanți (parteneri) și subcontractori/furnizori, în niciun caz nu privește relațiile existente între solicitanți.

Raporturile între A.J.O.F.M. Tulcea și ceilalți 4 parteneri, inclusiv E., erau unele de egalitate și colaborare, nu de subordonare sau ierarhice, fiecare partener reprezentând o entitate juridică distinctă, cu propria organizare și propriul exercițiu financiar, față de care liderul de parteneriat nu avea competențe decizionale.

S-a mai arată că nu a existat un conflict între interesele Uniunii Europene și eventualul interes personal al beneficiarilor, care să fi fost determinat de relația de rudenie dintre inculpată, în calitate de reprezentant al liderului de parteneriat (A.J.O.F.M. Tulcea), și părinții inculpatei, în calitate de membri fondatori ai Partenerului nr. 4 (E.), întrucât nu deține o funcție/putere decizională în exercițiul căreia să fi putut crea o situație favorabilă pentru partenerul E..

Întreaga etapă până la semnarea contractului de finanțare, arată inculpata, constituia actele subsumate laturii obiective a infracțiunii pentru care a fost condamnată, care însă se putea consuma exclusiv la data obținerii fondurilor europene, respectiv la data virării efective a fondurilor europene (cu titlu de avans, subvenție, prefinanțare etc), acesta fiind momentul care prezintă relevanță juridică din perspective cerințelor de tipicitate ale infracțiunii.

Se poate constata că la data încheierii propriu-zise a contractului de finanțare (29.06.2011) chiar dacă, prin absurd, s-ar considera că ar fi existat anterior, această stare de presupus conflict de interese nu mai exista, atât datorită realității că anterior (08.06.2011) părinții inculpatei au ieșit din E., cât și datorită împrejurării că legătura de rudenie de grad IV cu numita K., care a aderat la E. la data de 08.06.2011, nu constituia temei pentru existența conflictului de interese, odată ce prin Ordinul ministrului muncii nr. 1168 din 21.03.2011 a fost limitată sfera persoanelor care puteau atrage această incompatibilitate la nivelul rudelor de gradul II.

Concluzia inerentă și inexpugnabilă, arătă inculpata, este că la momentul acordării finanțării (data semnării Contractului de finanțare din 29.06.2011), proiectul îndeplinea toate condițiile de eligibilitate, fiind conform exigențelor impuse în Ordinul nr. 1168 din 21 martie 2011, care guverna juridic această finanțare, lipsind orice situație de conflict de interese care m-ar fi putut privi și care ar fi atras cel puțin ideatic nelegalitatea finanțării.

Apare drept nelegală soluția instanței de apel de a aplica ultraactiv Ordinul nr. 1164 din 23.08.2010 care prevedea un ipotetic conflict de interese în cazul rudelor până la gradul IV, acest act normativ nemaifiind incident la data nașterii raporturilor juridice între autoritatea contractantă și partenerii beneficiari, astfel încât nu are cum, în mod obiectiv, să fie îndeplinita cerința esențială a obținerii fără drept de finanțări europene.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casație, casare decizie și, în rejudecare, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (cu denumirea anterioară Ministerul Fondurilor Europene).

Prin încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 05 mai 2021, cu citarea recurentei inculpate A. la locul de deținere și a parții civile Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

A fost respinsă cererea formulată de recurenta inculpată A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 05 mai 2021, Înalta Curte apreciind întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta inculpată A., în vederea angajării unui apărător și pregătirii apărării, a încuviințat-o, acordând termen la data de 16 iunie 2021.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, concluziile părților nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casație de față, inculpata A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curți pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracțiunea pentru care a fost condamnată, respectiv, infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Analizând dosarul cauzei, în sarcina inculpatei A. se reține că, în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea (A.J.O.F.M.), a încheiat un acord de parteneriat între A.J.O.F.M. și un număr de 6 parteneri, la data de 14.02.2011, sub nr. x. Din aceștia, partenerul nr. 4 era E., organizație în cadrul căreia calitatea de asociați și membri fondatori era deținută, la acea dată, de către numiții G. și H., părinții inculpatei A., precum și de către numita I., funcționar public în cadrul A.J.O.F.M. Tulcea.

Acordul de parteneriat avea ca scop asocierea în vederea implementării proiectului Formarea continuă - premisă a calității în SPO (Serviciul Public de Ocupare), proiect finanțat din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 - Axa Prioritară 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare - Domeniul Major de Intervenție 4.2 - Formarea personalului propriu al SPO.

Inculpata A., la data faptei director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională - Serviciul Public de Ocupare), conform art. 31 din Legea nr. 202/2006, proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, precum și lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. x din 14.02.2011, acord ce avea ca scop implementarea unui astfel de proiect, a formulat la Organismul Intermediar - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Program finanțat din Fondul Social European, a formulat cererea de finanțare nr. x din data de 18.02.2011, aprobată de către acest organism intermediar la data de 18.04.2011.

Programul avea ca obiect formarea profesională a adulților, respectiv a funcționarilor publici din cadrul Agențiilor Județene de Ocupare a Forței de Muncă. Acordul a avut un număr 6 parteneri, dintre care 4 Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de muncă (Tulcea, Călărași, Vrancea și Ialomița), o organizație non guvernamentală (E.) și un partener extern. Dintre aceștia, A.J.O.F.M. Tulcea era lider de parteneriat, prin directorul executiv - manager de proiect, inculpata A..

Inculpata a întocmit cererea de finanțare nr. x din data de 18.02.2011, la care a anexat: declarația de eligibilitate din 14 februarie 2011 (obligatorie conform Anexei la Ordinul nr. 1164 din 23 august 2010) prin care a declarat, în mod fals, că nu se află în conflict de interese cu partenerii, ascunzând aspectul că numitul G., indicat expres în cererea de finanțare ca persoană de contact al E. - Partenerul 4, era chiar tatăl inculpatei.

Astfel, cererea de finanțare, după ce a fost verificată, a fost aprobată la data de 18.04.2011 de către reprezentanții A.N.O.F.M. - Organismul Intermediar, care nu au cunoscut despre conflictul de interese.

În baza acestei cereri și în baza aprobării, între reprezentanții Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", pe de o parte, și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea și partenerii săi, pe de altă parte, reprezentați de liderul de proiect, inculpata A., a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. x din data de 29.06.2011, în vederea implementării proiectului "Formarea continuă - premisa calității în SPO".

În baza contractului încheiat în urma cererii aprobate în modalitatea descrisă mai sus, A.J.O.F.M. Tulcea și partenerii săi au obținut, în calitate de beneficiari, pe nedrept în perioada 19.07.2011 - 02.06.2014, finanțare în sumă totală de 8.112.016,60 RON, din totalul valorii eligibile a proiectului de 10.816.922,13 RON, (din care Asociația "E." a primit suma de 4.292.416,87 RON), reprezentând sume plătite cu titlu de prefinanțare și rambursări de cheltuieli.

Inculpata, în recursul de față, susține că declarația de eligibilitate este un formular tipizat, un model standard care face referire expresă îndeosebi la "solicitant" și "partenerii implicați în proiect", care, pentru a obține finanțarea, nu trebuie să se afle în niciuna dintre cele nouă situații prestabilite.

Totodată potrivit formularului tipizat, inexistența situației de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant și partenerii implicați în proiect", nu și la "reprezentanții săi legali/structurile de conducere și persoanele care asigură conducerea solicitantului".

Prin urmare, inculpata susține că declarația de eligibilitate formulată la data de 14.02.2011 a avut un caracter real, nu fals, prin raportare la conținutul acesteia, nefiind prezentată, în mod mincinos, o împrejurare falsă drept adevărată (inexistența conflictului de interese) și, prin urmare nu este îndeplinită cerința de tipicitate a infracțiunii prevăzute art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv caracterul fals al declarației folosite în vederea obținerii de fonduri europene.

Potrivit art. 181 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată prin Legea nr. 187/24.10.2012, publicată în Monitorul Oficial Nr. 757/12.11.2012, în vigoare din data de 01.02.2014: (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Contrar susținerilor inculpatei, la data de 14.02.2011, data formulării cererii și a declarației de eligibilitate, cât și la data de 18.04.2011, data aprobării cererii de finanțare, perioada în care se verifică eligibilitatea proiectului, unul dintre beneficiari și parteneri, Partenerul nr. 4 al Acordului de Parteneriat, era E., care avea ca membri fondatori pe G. și H., părinții inculpatei A., directorul A.J.O.F.M. Tulcea și lider de proiect, solicitantul cererii de finanțare și semnatarul declarației de eligibilitate, ceea ce înseamnă că prin cererea de finanțare urma ca părinții liderului de proiect să ia parte la o finanțare europeană nerambursabilă, contrar Regulilor de eligibilitate cuprinse în Ghidul solicitantului, existând situația de conflict de interese, conform Ghidului.

Acordul de Parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011 întocmit la liderul de parteneriat, încheiat inclusiv în perioada cât G. și H., părinții inculpatei A., făceau parte din E. prevede la art. 3.4 că partenerii sunt obligați să respecte regulile privitoare la conflictul de interese, existând aceleași obligații ca cele din Capitolul Reguli și criterii de eligibilitate ca cele din Ghidul Solicitantului.

Ulterior aprobării cererii de finanțare, dar înainte de semnarea contractului de finanțare (deci după perioada în care se încheie perioada de verificare a eligibilității proiectului), prin încheierea din 08.06.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în Dosarul nr. x/2011, a fost modificat art. 6, alin. (2) din Actul Constitutiv al E., în sensul înlocuirii membrilor asociației, G., H. și L. cu numiții M., N. și K..

Potrivit Ghidului solicitantului: solicitanții de finanțare nerambursabilă se obligă să întreprindă toate diligențele necesare pentru a evita orice conflict de interese sau existența oricărei incompatibilități și să informeze cu celeritate, în scris, AMPOSDRU/OI POSDRU delegat în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict".

Inculpata A., în calitate de director executiv al A.J.O.F.M. Tulcea, reprezentant al beneficiarului A.J.O.F.M. Tulcea, lider de proiect pentru toți cei 6 beneficiari al proiectului de finanțare POSDRU, așadar în calitate de solicitant-beneficiar, a generat Acordul de Parteneriat, cunoscând posibilitatea derulării unui program de pregătire profesională, a folosit declarația de eligibilitate, declarând, în mod fals că nu se află în situația de conflict de interese, deși E. era reprezentată de părinții săi, rude de gradul I, fapt ce contravine normele europene și naționale referitoare la conflictul de interese.

Prin urmare, legătura dintre beneficiarul A.J.O.F.M. Tulcea, reprezentată de inculpata A., liderul de proiect și beneficiarul E. l-a constituit inculpata A., care a întocmit Acordul de Parteneriat cooptând și E., asupra căreia a exercitat tot controlul pe parcursul aprobării și derulării contractului, inclusiv după ce aceasta a intrat în concediu de maternitate, tocmai pentru a urmări și a asigura primirea sumelor obținute din fondurile europene.

Astfel, este cert că părinții inculpatei nu aveau cunoștințele necesare pentru înființarea Asociației și ulterior pentru implicarea și derularea de activități specifice, Înalta Curte observând că nici activitatea anterioară a Asociației nu o recomanda pentru selectarea în cadrul unui asemenea proiect.

În același sens este și faptul că nu s-a probat nici un demers personal al părinților inculpatei ori ai altor angajați ai asociației în scopul asigurării derulării programului constând în formarea profesională a adulților, respectiv a funcționarilor publici din cadrul Agențiilor Județene de Ocupare a Forței de Muncă, după cum nu s-a probat că actele emanate de la asociație, pe parcursul derulării programului, s-au întocmit de părinții inculpatei ori de alți angajați ai asociației.

Este cert, potrivit materialului probator administrat în cauză, că selectarea partenerilor s-a realizat la inițiativa inculpatei, prin demersuri proprii, fără a exista și fără a se impune criterii certe și obiective și, totodată, fără o publicitate adecvată.

De asemenea, este probat faptul că inculpata exercita controlul asupra acestei societăți în condițiile în care, la solicitarea expresă a inculpatei părinții acesteia s-au retras din asociație fiind înlocuiți tot de o rudă a acesteia.

Nu s-a invocat și nu s-a probat nici un motiv obiectiv al retragerii intempestive din asociație, chiar în cursul derulării programului, a părinților inculpatei.

Reținem că dobândirea calității de beneficiar de proiect de către E. și obținerea de fonduri europene de către această asociație s-a realizat urmare a deciziei inculpatei luată în calitatea sa de reprezentant al liderului de proiect respectiv A.J.O.F.M. Tulcea, decizie influențată de gradul de rudenie în care se afla inculpata cu reprezentanții E..

Inculpata a influențat în acest fel modul de repartizare a sumelor de bani provenite din fonduri europene respectiv a cotei ce revenea fiecărui beneficiar în scopul derulării programului de pregătire profesională, suma de bani atribuită E. fiind practic atribuită inculpatei prin intermediul părinților săi.

În aceste condiții conflictul de interese nu există între parteneri așa cum s-a susținut de apărare ci chiar între autoritatea contractantă, pe de o parte, și unii dintre beneficiarii de proiect atâta timp cât din inițiativa inculpatei, în calitatea sa de reprezentant al A.J.O.F.M. Tulcea, lider de proiect, E. a dobândit calitatea de beneficiar, inițiativă ce a fost influențată de gradul de rudenie existent între inculpată și reprezentanții acestei asociații.

În aceste condiții, apărarea inculpatei potrivit cu care nu a existat un conflict între interesele Uniunii Europene și eventualul interes personal al beneficiarilor, care să fi fost determinat de relația de rudenie dintre inculpată, în calitate de reprezentant al liderului de parteneriat (A.J.O.F.M. Tulcea), și părinții inculpatei, în calitate de membri fondatori ai Partenerului nr. 4 (E.), întrucât nu deține o funcție/putere decizională în exercițiul căreia să fi putut crea o situație favorabilă pentru partenerul E., nu poate fi primită, fiind evident că însăși dobândirea calității de beneficiar de proiect a fost influențată de această calitate.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatei potrivit cu care existența situației de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant și partenerii implicați în proiect" și nu și la "reprezentanții săi legali/structurile de conducere și persoanele care asigură conducerea solicitantului" întrucât, deciziile sunt luate de reprezentanții acestor entități, reprezentanți care sunt obligați să anunțe orice conflict de interese sau incompatibilitate în care s-ar afla pentru ca deciziile luate de aceștia, în numele acelor entități, să nu fie influențate de astfel de situații.

Este neîntemeiată și apărarea inculpatei potrivit cu care starea de conflict de interese trebuie apreciată în raport de momentul semnării contractului întrucât semnarea contractului are la bază tocmai actele întocmite anterior acestui moment și în absența cărora semnarea contractului nu este posibilă, astfel încât conflictul de interese se apreciază și trebuie adus la cunoștință în raport de fiecare act încheiat.

Susținerea inculpatei conform căreia consumarea infracțiunii se produce la data obținerii fondurilor europene, respectiv la data virării efective a fondurilor europene (cu titlu de avans, subvenție, prefinanțare etc), nu poate fi primit întrucât drepturile și obligațiile iau naștere la momentul încheierii contractului de finanțare, contract a cărui perfectare este influențată de preexistența actelor pe care procedura de acordare a fondurilor europene o impune.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpată, motiv pentru care dispozițiile legale invocate, respectiv, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV