ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 882 din data de 11 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești - secția penală în Dosarul nr. x/2016, printre altele, în baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A fost revocată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța din data de 27 iunie 2016 asupra cotei de 1 din imobilul aparținând inculpatei, carte funciară nr. x Recea și asupra imobilului inculpatei, carte funciară nr. x Topoloveni.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, printre altele, că, potrivit datelor furnizate de Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, SC B. SRL Călinești a încheiat Contractul nr. x/2009 cu instituția publică menționată începând cu data de 1 mai 2008. Până în luna noiembrie 2008, societatea a fost administrată de C., iar în urma cesiunii părților sociale, în luna octombrie 2008, A. a devenit asociat unic, preluând întregul patrimoniu al societății. Societatea a fost administrată de D., în relația cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeș fiind prezente ambele persoane.

Inculpata A., de profesie medic, a dobândit, începând cu data de 3 decembrie 2008, calitatea de asociat al SC B. SRL, societate având ca obiect principal de activitate "Comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazinele specializate", și sediul secundar punctul de lucru din comuna Călinești, strada x, jud. Argeș, aspecte care reies din extrasul ORC aflat la dosarul cauzei.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, referitor la inculpata A., instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, analizând elementul material al infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv determinarea cu intenție a numitului E., medic specialist ORL, să emită rețete medicale cu contribuție personală, care conțineau date nereale privind persoanele beneficiare și prescripția medicală, instanța de fond a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen.

Acțiunea inculpatei de a-l determina pe numitul E. să emită rețete medicale false nu poate întruni elementele constitutive a doua infracțiuni, respectiv instigare la abuz în serviciu și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Pe cale de consecință, în baza art. 386 din C. proc. pen., s-a admis cererea și s-a schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

De asemenea, conform art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Având în vedere aceste dispoziții legale, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatei A. nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În acest sens, s-au avut în vedere declarațiile inculpatei care nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzată, declarațiile inculpatei D. care nu a recunoscut faptele de care este acuzată și, pe cale de consecință, nici implicarea A., precum și înscrisurile administrate în cauză.

De asemenea, din declarațiile martorei F. a reieșit că aceasta a asistat la discuții între numitul G., fostul soț al inculpatei și inculpata D., prin care inculpata îl anunța pe acesta din urmă în legătură cu numărul de rețete introduse la plată și valoarea acestora.

Din declarațiile inculpatelor H. și I., a reieșit că acestea au asistat la discuții telefonice între inculpata A. și inculpata D., în care acestea discutau despre introducerea în sistem a rețetelor prescrise de către medicul E..

Din declarația inculpatei I. a reieșit că inculpata A. s-a prezentat în sediul farmaciei și a întrebat care este stadiul introducerii în sistem a rețetelor prescrise de către medicul E..

Din declarațiile martorei J. a reieșit că inculpata i-a propus explicit să emită prescripții false pe care sa le deconteze ulterior prin farmacia sa.

Toate aceste probe indirecte și indicii, nefiind coroborate cu probe directe, în legătură directă cu existența infracțiunilor și vinovăția inculpatei, nu au condus la convingerea instanței de fond că acuzațiile aduse sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, s-a dispus achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în formă continuată.

Împotriva Sentinței penale nr. 882 din data de 11 iunie 2018 pronunțată de Pitești - secția penală au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeș.

Prin Decizia penală nr. 467/A din data de 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Argeș împotriva Sentinței penale nr. 882 din 11 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2016, a fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecându-se cauza:

A fost înlăturată dispoziția de achitare a inculpatei A. și de revocare a măsurii asigurătorii dispuse față de aceasta.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis aceleași drepturi ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 97 din C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 768 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș definitivă prin Decizia penală nr. 117/A din 13 martie 2016 a Curții de Apel Pitești.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, înlăturându-se sporul.

În baza art. 38 din C. pen., au fost contopite următoarele pedepse: 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 973/2012 a Tribunalului Argeș; 1 an închisoare și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 768/2012 a Tribunalului Argeș; 1 an și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.

S-a dispus față de inculpata A. executarea pedepsei cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 12 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 60 din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 19 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și art. 1369 din C. civ., a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile suma de 219.528 RON cu titlu de daune materiale, în solidar cu celelalte inculpate.

S-a dispus ca la prejudiciul calculat de 219.528 RON, la plata căruia inculpatele au fost obligate în solidar să se adauge indicele de inflație și dobânda legală, începând cu data de 30 iunie 2009 și până la data plății efective și integrale.

A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin Ordonanța din 27 iunie 2016 asupra cotei de 1/2 din imobilul aparținând inculpatei A., C.F. nr. x Recea și asupra imobilului aparținând inculpatei C.F. nr. x Topoloveni.

A fost menținută măsura asigurătorie a popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatei D. de terțul poprit SC K. SRL luată prin încheierea din 6 martie 2019 a Curții de Apel Pitești până la concurența sumei de 219.528 RON.

În baza art. 256 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate emise, în baza prescripțiilor medicale fictive, de SC B. SRL către Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, respectiv facturile seria x cu numerele: x.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat, în esență, în ceea ce o privește pe inculpata A. că, din probatoriul administrat în cauză, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Astfel, s-a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nejustificată cu privire la inculpata A., nefiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În acest sens, Curtea de Apel Pitești a constatat, contrar celor reținute de prima instantă, că a fost făcută dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpata A., în calitate de asociat al SC B. SRL l-a determinat, cu intenție, pe medicul E. (în prezent decedat) să emită în perioada 2008 - 2009 rețete medicale ce conțineau date nereale, pentru care ulterior a solicitat decontarea sumei de 219.528 RON de la Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, cunoscând că titularii prescripțiilor medicale nu au beneficiat de servicii medicale sau medicamente, în scopul obținerii pentru sine a unui folos patrimonial injust și având ca urmare imediată producerea unei pagube în patrimoniul Casei de Asigurări de Sănătate Argeș.

Inculpata A. a declarat că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor, însă susținerile acesteia sunt infirmate de probele administrate în cauză, care relevă comiterea infracțiunii deduse judecății, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective și subiective.

Curtea de apel a constatat că inculpata A., în calitate de asociat unic al farmaciei, l-a instigat pe medicul specialist E. să emită rețete cu date fictive, ce erau preluate de administratorul societății, inculpata D., care le determina pe asistentele farmaciste să le introducă în sistemul informatic spre decontare, atestând astfel că beneficiarii înscriși pe prescripțiile medicale s-au prezentat la punctul farmaceutic și au beneficiat de medicamente.

De asemenea, a reținut că, desfășurarea acestei practici ilegale și înainte ca inculpata A. să dobândească calitatea de asociat al firmei, prin preluarea părților sociale de la numita C., nu o exonerează de răspundere penală, deoarece probele administrate au confirmat colaborarea infracțională dintre cei doi medici, E. și A.

Totodată, curtea de apel a observat că inculpata A. a negat în mod constant săvârșirea faptelor și a susținut că niciodată nu a dat rețete medicale coinculpatelor, precizând și în fața instanței de apel că a avut doar discuții profesionale cu medicul E.. Pe parcursul urmăririi penale au fost audiați 100 de martori, din declarațiile cărora reiese că nu au fost consultați de acest medic în perioada 2008 - 2009 și nu s-au deplasat la punctul farmaceutic din Călinești pentru a ridica medicamente. Medicul E. nu și-a putut explica de ce un număr impresionant de pacienți au afirmat că nu au beneficiat de consultații din partea sa. A mai declarat că nu o cunoaște pe inculpata D., aspect confirmat de inculpată, care la vârsta tânără pe care o avea și în lipsa unor relații profesionale cu medici, nu avea posibilitatea de a-l atrage pe E. în mecanismul infracțional, acesta din urmă fiind angrenat de inculpata A., cu care a fost coleg în perioada 2008 - 2009 la Spitalul Județean Argeș.

În ceea ce privește relația cu medicul J., inculpata A. a arătat ca aceasta a rugat-o să îi facă rost de medicamente oncologice, întrucât nu se găseau pe piață, inculpata a luat rețetele și i-a dat medicamentele, pe care medicul oncolog le-a dat mai departe pacienților.

Fiind audiată în calitate de martor, J. a declarat că, la începutul anului 2009 sau chiar către sfârșitul anului 2008, în timp ce A. își desfășura activitatea în secția UPU a Spitalului Județean Argeș, aceasta a contactat-o pe martoră la locul de muncă și i-a spus că a deschis o farmacie la Costești sau Călinești, undeva în afara orașului Pitești, și a rugat-o ca prescripțiile medicale pe care martora le elibera să ajungă la farmacia ei. Martora J. i-a explicat inculpatei că nu poate recomanda pacienților să meargă să ridice prescripțiile medicale prin farmacia acesteia deoarece este departe de oraș. În această situație, inculpata ... i-a propus martorei să îi înmâneze ei prescripțiile medicale respective, pentru a le introduce la plată prin intermediul farmaciei pe care o deținea, iar apoi să remită medicamentele pentru a le înmâna pacienților. Martora a fost de acord să înmâneze aproximativ 10-12 prescripții medicale emise în prima jumătate a anului 2009. La un moment dat, A. i-a propus martorei să emită fictiv prescripții medicale, pe care aceasta să le introducă la plată prin intermediul farmaciei pe care o deținea, aspect cu care martora nu a fost de acord. În acel moment, J. a realizat că activitățile pe care le desfășura A. erau în neregulă și a renunțat să-i mai dea rețetele pe care le emitea pacienților. Martora J. a mai arătat că în cursul lunii iulie 2009, A. a întrebat-o dacă are nevoie de bani. A mai precizat faptul că inculpata A. i-a propus explicit ca în schimbul unor sume de bani să emită prescripții medicale fictive. Martora a refuzat oferta și din acel moment nu a mai fost contactată de inculpată.

În fața instantei de control judiciar, martora a precizat că, la momentul primei discuții cu inculpata, în curtea spitalului, atunci când inculpata s-a oferit să îi dea martorei o suma de bani, în schimbul eliberării unor rețete, martora a dedus că inculpata se referea la rețete fictive. Inculpata i-a spus:

"Poți să scrii o rețetă și te ajut cu niște bani". Deși inculpata nu i-a spus în mod direct martorei să scrie rețete false, aceasta a fost deducția martorei.

Curtea de apel a reținut că, din depozițiile medicului J. reiese, în mod evident, că propunerea inculpatei viza eliberarea unor rețete în mod fictiv de către martoră, de vreme ce martora a declarat fără echivoc:

"Inculpata m-a întrebat dacă am nevoie de bani, eu i-am răspuns că nu am nevoie, iar ea mi-a replicat că mă poate ajuta cu bani și că aș putea să scriu rețete".

De asemenea, s-a observat, din depoziția martorei, că încercarea inculpatei de a o atrage și pe martoră în mecanismul infracțional nu a avut succes doar pentru că martora a declinat ferm "oferta" inculpatei. Martora a subliniat că "era foarte clar, de vreme ce eliberam rețete și am primit medicamente, că propunerea respectivă era strict legată de a scrie rețete și de a primi o sumă de bani".

Suma de bani pe care urma să o primească medicul care accepta să fie angrenat în circuitul nelegal reprezenta beneficiul primit în schimbul emiterii rețetelor compensate conținând date fictive, fiind evident că foloasele erau realizate în mod direct de farmacie, în urma decontării sumelor de la Casa de Asigurări de Sănătate.

Inculpata I. a declarat că a aflat de la inculpata D. că dr. E. primea suma de 30 de RON pentru fiecare rețetă eliberată de acesta, mecanismul infracțional derulat în prezenta cauză fiind binecunoscut și pus în aplicare de inculpata A. - de profesie medic, fost șef al Direcției de Sănătate Publică Argeș, la acea dată asociat unic al farmaciei și soția numitului G., deținător al depozitului de la care se aproviziona farmacia pentru onorarea comenzilor de medicamente pe baza prescripțiilor fictive.

Inculpata A. a afirmat că, de când a preluat farmacia, crede că s-a prezentat de două ori la punctul de lucru și a făcut dovada cu acte că în aprilie 2009 s-a aflat în străinătate, iar în acea perioadă au fost introduse rețete emise de dr. E.. Prezența mai puțin frecventă a inculpatei la punctul farmaceutic sau plecarea din țară pentru o perioadă de câteva zile, în care s-a continuat introducerea spre decontare a rețetelor emise de medicul E., nu dovedește, potrivit celor reținute de instanța de apel, neimplicarea sa în activitatea infracțională per ansamblu, susținerile acestei inculpate că nu a dat rețete medicale coinculpatelor fiind infirmate de declarațiile celor două angajate pe postul de asistent farmacist, I. și H. . Acestea au avut cunoștință de implicarea inculpatei A. în activitățile ilegale, deoarece au auzit că discuta frecvent la telefon cu D., pe care o impulsiona să le determine pe farmaciste să lucreze și peste program, pentru a reuși să introducă spre decontare rețetele emise de E.. Inculpata A. s-a prezentat o dată la farmacie când era de serviciu inculpata I., le-a întrebat pe aceasta și pe inculpata D. cum stau cu introducerea rețetelor medicale eliberate de medicul E. în sistemul informatic și le presa să urgenteze.

Curtea de apel a reținut, în continuare, că, din înscrisurile aflate la dosar reiese că inculpata A. era cea care a reprezentat SC B. SRL de la data dobândirii calității de asociat al farmaciei (3 decembrie 2008) și a semnat contractul de furnizare medicamente pentru anul 2009 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, însă colaborarea infracțională cu inculpata D. a început anterior, odată cu dobândirea calității de administrator al societății de către aceasta din urmă (respectiv la data de 22 octombrie 2008). La sediul Casei de Asigurări de Sănătate se prezenta, de obicei, inculpata D., așa cum rezultă și din declarația martorului L., președintele CAS, audiat în faza apelului, care a afirmat că o colegă a venit la el, plângând în urma unei discuții cu D., și i-a spus martorului că a fost tratată de sus de inculpată, martorul recomandându-i să își facă treaba.

Totodată, s-a observat că, din adresa emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Argeș nr. 4876 din 21 aprilie 2016 reiese că în relația cu această instituție au fost prezente ambele persoane, atât asociatul unic A., care a încheiat în octombrie 2008 contractul de cesiune de părți sociale și a preluat întreg patrimoniul societății, cât și administratorul societății B. SRL, D.

Inculpata A. a arătat că din probe reiese că nu a retras personal bani din conturile farmaciei, însă curtea de apel a reținut că acest aspect nu are relevanță pentru stabilirea răspunderii penale, câtă vreme s-a dovedit că a acționat în scopul prevăzut de art. 244 din C. pen., că societatea a înregistrat profit de pe urma activității infracționale, beneficiarii foloaselor injuste fiind asociatul unic și administratorul firmei.

Pentru considerentele expuse anterior, curtea de apel a reținut că susținerile inculpatei A. că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății sunt infirmate de ansamblul probator care relevă că, în calitate de asociat unic societății SC B. SRL a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în formă continuată în dauna Casei de Asigurări de Sănătate Argeș, constituită parte civilă.

Curtea de apel a luat act că, în ședința din 19 aprilie 2019, reprezentantul Ministerului Public a învederat că nu mai susține motivul de apel referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpata A., în sensul reținerii formei continuate a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin urmare instanța de control judiciar nu a examinat acest motiv de apel, față de limitele efectului devolutiv al apelului, prevăzute de art. 417 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere că dispoziția de trimitere în judecată a inculpatei A. și dispoziția primei instanțe de schimbare a încadrării juridice se referă la infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. săvârșită în formă simplă, și ținând cont de faptul că Parchetul nu a mai solicitat reținerea formei continuate a infracțiunii, curtea de apel a constatat că data săvârșirii infracțiunii este data la care medicul E. a eliberat prima rețetă medicală care conținea date nereale și în baza căreia s-a emis prima factură fiscală (nr. x din 30 octombrie 2008), prin care s-a solicitat Casei de Asigurări decontarea sumei de bani pentru medicamentele pretins date.

Reținând luna octombrie 2008 ca dată a săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpata A., precum și dispozițiile art. 155 din C. pen. (noile dispoziții penale constituind legea penală mai favorabilă) potrivit cărora cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză (și care, potrivit considerentelor Deciziei nr. 297 din 2018 a Curții Constituționale trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului), instanța de apel a constatat că a fost întrerupt de mai multe ori cursul prescripției, astfel că, pentru a stabili dacă fapta a fost sau nu prescrisă, s-a calculat prescripția specială, prevăzută de dispozițiile art. 155 alin. (4) din C. pen. Acest din urmă text de lege prevede că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 154 din C. pen., respectiv cel de 5 ani, este depășit cu încă o dată. Prin urmare, termenul de 10 ani de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată s-a împlinit în cursul lunii octombrie 2018.

Pentru aceste motive, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Curtea de Apel Pitești a respins solicitarea inculpatei A., prin avocat, de a se schimba încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în sensul de a se înlătura forma continuată pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada octombrie 2008 - iunie 2009, când a fost emisă ultima factură (nr. x din 30 iunie 2009) de către B. SRL, prin care s-a solicitat Casei de Asigurări decontarea sumei de bani pentru medicamentele pretins date în baza rețetelor fictive, fiind întrunite dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen.

În consecință, s-a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii de înșelăciune începe să curgă conform art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data săvârșirii ultimei acțiuni care intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune, respectiv de la 30 iunie 2009, nefiind aplicabilă Decizia nr. 5/2019 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât aceasta se referă la data la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube.

Contrar susținerilor A., curtea de apel a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt în vigoare, întreruperea cursului prescripției realizându-se însă doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului.

Dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. trebuie analizate prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, care face parte dintr-o categorie de decizii ale Curții Constituționale denumite în literatura juridică "manipulatorii" (o categorie diferită de deciziile "simple" și deciziile "interpretative"). Dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu sunt înlăturate din fondul activ al legislației, din dreptul pozitiv, ci produc în continuare efecte juridice în limitele arătate de instanța de contencios constituțional, respectiv întreruperea cursului prescripției răspunderii penale se realizează doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului.

În considerentele Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, respectiv în paragraful 28, s-a reținut că se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilității acesteia de a cunoaște aspectul intervenirii întreruperii prescripției răspunderii penale și al începerii cursului unui nou termen de prescripție. A accepta soluția contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului și care au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise.

În paragraful 31 al aceleiași Decizii, instanța de contencios constituțional a statuat că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.

Instanța de apel a reținut că toate deciziile Curții Constituționale au ca efect obligația organelor de aplicare a legilor de a se conforma acestora, iar în cauza de față este îndeplinită exigența impusă prin decizia Curții Constituționale, norma legală menționată producându-și în continuare efectele, în condițiile stipulate în decizia menționată.

Față de dispozițiile art. 155 din C. pen. (noile dispoziții penale constituind legea penală mai favorabilă), astfel cum sunt în vigoare conform considerentelor Deciziei nr. 297 din 2018 a Curții Constituționale, instanța de apel a constatat că cursul prescripției a fost întrerupt de mai multe ori, astfel că, pentru a stabili dacă fapta a fost sau nu prescrisă, este necesar a fi calculată prescripția specială, prevăzută de dispozițiile art. 155 alin. (4) din C. pen. Prin urmare, s-a reținut că termenul de 10 ani de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată s-ar împlini la data de 29 iunie 2019, astfel că la acest moment prescripția specială a răspunderii penale nu este împlinită.

Curtea de apel a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile inculpatei A. că, până în anul 2016 nu a avut nicio calitate în aceasta cauză și că în anul 2016, când a luat prima dată cunoștință despre dosar, se împlinise termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., identificat ca lege penală mai favorabilă).

Astfel, s-a observat că, potrivit actelor dosarului, la data de 2 aprilie 2012 inculpata A. a dobândit calitatea de învinuită, obiectul acuzațiilor fiind, la acel moment, infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, conform C. pen. din 1969 în vigoare la acea dată.

În acest sens, s-a reținut că, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni nr. 1000/P/2010 din 2 aprilie 2012 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuitele A. și D. pentru săvârșirea de către acestea a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 din C. pen. în condițiile art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 289 și 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) din C. pen.

Termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru fapta de abuz în serviciu de care a fost acuzată inculpata A. este de 8 ani, conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen., identificat ca lege penală mai favorabilă, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. Prin urmare, la data de 11 mai 2016, când i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul cauzei (calificate de procuror ca instigare la abuz în serviciu, instigare la fals intelectual și înșelăciune în formă continuată prevăzute de noul C. pen., conform procesului-verbal atașat la fila x dup), nu era împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru fapta de instigare la abuz în serviciu, de care era acuzată la acel moment. Termenul general de prescripție pentru această faptă s-ar fi împlinit la data de 29 iunie 2017, dacă nu ar fi fost întrerupt. Or, actul întrerupător al cursului prescripției răspunderii penale a fost comunicarea, la data de 11 mai 2016, a calității de suspect pentru infracțiunile cercetate, astfel cum au fost încadrate în drept de procurorul care instrumenta dosarul. Această comunicare reprezintă o notificare oficială din partea autorităților competente privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale ce corespunde noțiunii de "acuzație în materie penală" în sensul CEDO, astfel cum a fost definită de Curtea Constituțională prin decizia nr. 599 din 21.10.2014. În prezenta cauză, Curtea de Apel Pitești a constatat că a fost respectat art. 6 paragraful 3 lit. a) din CEDO care recunoaște acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației (adică despre faptele materiale ce i se reproșează), ci și pe acela de a i se aduce la cunoștință calificarea juridică dată acestor fapte.

Recalificarea faptei imputate inculpatei prin rechizitoriu a fost efectuată de prima instanță, care a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Împrejurarea că faptele de care este acuzată inculpata au primit o altă calificare juridică în faza judecății nu este de natură să înlăture actele îndeplinite în cursul urmăririi penale cu respectarea prevederilor legale la momentul efectuării lor.

În plus, conform art. 155 alin. (3) din C. pen., întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

În cauză, extinderea urmăririi penale față de învinuitele I. și H. s-a dispus prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni nr. 1000/P/2010 din 2 aprilie 2012, pentru săvârșirea de către acestea a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 248 din C. pen. în condițiile art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., dată la care li s-au adus la cunoștință învinuirile și s-a procedat la audierea lor.

Conform dispozițiilor art. 155 alin. (3) din C. pen., acest act comunicat inculpatelor I. și H. a avut ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și față de inculpata A..

Analizând comparativ reglementarea din C. pen. din 1969 (art. 123) cu dispozițiile art. 155 din noul C. pen., la paragraful 19 al Deciziei nr. 297/2018, Curtea Constituțională a admis că vechiul C. pen. conținea dispoziții mai clare și respecta exigențele de previzibilitate și predictibilitate a normei.

Instanța de apel a reținut însă, că vechiul C. pen. conținea, la art. 123 alin. (3), aceeași dispoziție vizând efectul in rem al întreruperii prescripției răspunderii penale, iar o atare interpretare este conformă jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale, potrivit căreia, pentru a avea ca efect înlăturarea răspunderii penale, termenul de prescripție trebuie să curgă "fără intervenția vreunui act de natură de a readuce în conștiința publică fapta comisă". Altfel spus, se accepta faptul că orice activitate care are ca efect readucerea în atenția societății a săvârșirii infracțiunii întrerupe cursul prescripției și amână producerea efectelor sale (paragraful 16 al Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018).

Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel Pitești a constatat că susținerea inculpatei referitoare la faptul că există o cauză de încetare a procesului penal, în sensul că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, este nefondată.

Prin urmare, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, curtea de apel a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatei A. și de revocare a măsurii asigurătorii dispuse față de aceasta.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului, s-a reținut că identificarea acesteia până la judecarea definitivă a cauzei se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

Astfel, s-a observat că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., sunt mult mai mici decât cele ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din C. pen. anterior, context în care lege penală mai favorabilă în cauză este cea nouă.

Curtea de apel a stabilit un cuantum al pedepsei conform dispozițiilor art. 74 din C. pen., în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, evaluate pe baza probelor care s-au administrat în cadrul criteriilor stabilite explicit de legiuitor, astfel încât pedeapsa cu închisoarea orientată ușor peste minimul special prevăzut de lege (dată fiind perioada mare de timp scursă de la data săvârșirii faptei) contribuie atât la constrângerea, cât și la reeducarea persoanei condamnate, asigurând în același timp nevoile de apărare socială împotriva unor fapte de genul celor care au determinat tragerea la răspundere penală.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, ca o consecință a soluției de condamnare a inculpatei A., Curtea de Apel Pitești a obligat-o și pe această inculpată, în baza art. 19 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și 1369 din C. civ. să plătească părții civile suma de 219.528 RON cu titlu de daune materiale, în solidar cu celelalte inculpate.

În acest sens a reținut că, având în vedere existența unei pluralități de persoane răspunzătoare pentru același prejudiciu, sunt aplicabile dispozițiile art. 1382 din C. civ., care instituie solidaritatea pasivă legală (obligația pentru fiecare debitor solidar de a repara întreg prejudiciul). Prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, în calitate de autoare și complice, toate cele patru inculpate au determinat, prin conivență, producerea unui prejudiciu în dauna părții civile, Casa de Asigurări de Sănătate Argeș.

Curtea de apel a constatat că este întemeiată critica formulată de partea civilă referitoare la actualizarea sumei reprezentând prejudiciul, astfel încât, la prejudiciul calculat de 219.528 RON, la plata căruia inculpatele au fost obligate în solidar s-a adăugat indicele de inflație și dobânda legală, începând cu data de 30 iunie 2009 (data săvârșirii ultimului act care intra în componența infracțiunii continuate de înșelăciune) și până la data plății efective și integrale.

Partea civilă nu a depus dovada achitării cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, astfel încât s-a apreciat neîntemeiată critica referitoare la reducerea de către prima instanță a cuantumului sumei solicitate de aceasta. Astfel, s-a reținut că, în mod judicios a fost admisă în parte acțiunea civilă, deoarece factura nr. AGVT024 din 29 august 2008 nu privea perioada infracțională din prezenta cauză (octombrie 2008 - iunie 2009) și pentru că un număr de 24 de prescripții medicale au fost emise în mod real de către dr. E..

În privința celorlalte facturi fiscale emise de SC B. SA reprezentând sumele decontate de partea civilă pe baza rețetelor prescrise în mod fictiv de dr. E., partea civilă e efectuat un calcul matematic corect, conform adresei nr. x din 1 februarie 2016 atașată la fila x dup, nefiind necesare cunoștințele unui specialist pentru a cuantifica prejudiciul, pe baza însumării valorilor înscrise în facturile fiscale.

Împotriva Deciziei penale nr. 467/A din data de 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație, printre alții, inculpata A.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

Apărarea a arătat că motivele formulate vizează compararea stării de fapt cu încadrarea juridică a faptelor și nu compararea stării de fapt cu concordanța probelor, în considerarea faptului că soluția de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și implicit subiectivă a infracțiunilor pentru care a fost condamnată inculpata. De asemenea, a susținut că motivele de recurs vizează soluția de condamnare a inculpatei, dispusă direct în apel, după pronunțarea unei soluții de achitare de către instanța de fond, fără readministrarea tuturor probelor care au condus la pronunțarea soluției inițiale de achitare. S-a mai susținut că recursul în casație se referă la ambele laturi ale procesului penal - latura penală și latura civilă - întrucât inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apărarea a susținut că instanța de apel:

- nu a readministrat integral probele (declarațiile) pe care s-a întemeiat soluția de achitare. În opinia apărării era necesară readministrarea integrală a probelor întrucât nu era procedural posibil o selectare a acestora (raportat la cazul de achitare - art. 16 lit. c) din C. proc. pen.) fără a nu se da valoare dinainte stabilită probelor, cu încălcarea art. 103 din C. proc. pen. (... probele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză);

- nu a examinat, în concret, latura obiectivă a infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în formă continuată - în sensul identificării elementului material- (acțiunea reflectată prin actul material lipsă în cazul infracțiunii de instigare la fals sub semnătură privată, respectiv lipsa actelor materiale ce compun infracțiunea continuată în cazul înșelăciunii sub forma autoratului);

- nu a examinat, în concret, latura obiectivă sub aspectul legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată (elementul material - acțiunile identificate - incomplet ori nedescris în rechizitoriu și reajustat prin adresa părții civile C.A.S. Argeș nr. 1346 din 1 februarie 2016, probă fundamentală în pronunțarea soluției de condamnare în baza căreia s-a respins și expertiza solicitată), care nu corespund cu tipicitatea obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în forma autoratului;

- nu a examinat, în concret, latura obiectivă a raportului dintre farmacia SC B. SRL și partea civilă C.A.S. Argeș, între care nu există raporturi de egalitate, ci raporturi de autoritate. Instanța de apel nu a observat că în urma exercitării prerogativelor de control și autoritate, C.A.S. Argeș a refuzat plata facturilor și, implicit, decontarea prescripțiilor medicale ale doctorului E., ulterior, după refuzul oficial, nemaifiind reiterată vreo nouă cerere de plată a acestora (lipsa acțiunii generatoare a prejudiciului, ca element material), plata fiind făcută de bună voie de C.A.S. Argeș, practic, printr-un abuz al funcționarilor, nu prin acțiunea cuiva;

- a schimbat contextul factual descris în rechizitoriu în așa fel încât s-a modificat latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune (infracțiunea de înșelăciune sub forma autoratului a fost descrisă în rechizitoriu ca fiind comisă prin intermediul farmaciei, care, la rândul ei, prin intermediul administratorului, iar acesta prin intermediul unor facturi fiscale, întocmite pe baza unor prescripții medicale fictive, neanulate), într-o latură obiectivă prin care inculpata ar fi comis infracțiunea de înșelăciune sub forma autoratului, personal și direct, pe baza unui contract cadru și a unor acte adiționale (acte juridice obligatorii potrivit legii, care se încheie între o farmacie și C.A.S., acte care nu reprezintă cereri/solicitări de decontare, așa cum reprezintă factura însoțită de un borderou care conține evidența prescripțiilor a căror decontare se solicită). Modificarea contextului factual descris anterior a mai avut în vedere un scop considerat de apărare nelegal și anume:

- ajustarea neconcordanței din contextul în care a fost descrisă fapta prin rechizitoriu (înșelăciunea a fost făcută prin intermediul farmaciei, în scopul de a obține pentru sine),în condițiile în care, obținând banii farmacia, contextul factual ar fi trebuit să descrie înșelăciunea ca fiind comisă în scopul de a obține pentru altul, respectiv, pentru farmacie). În esență, pentru a potrivi contextul din rechizitoriu cu scopul pentru sine, instanța de apel a eliminat sintagma prin intermediul SC B. SRL Călinești de la Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, fiind sugerat un alt context, prin care înșelăciunea s-a făcut în mod direct, schimbând totodată acțiunea ca fiind comisă prin contractul cadru, în locul facturilor care au rămas în sarcina inculpatei D., condamnată tot pentru înșelăciune în forma autoratului, dar pentru facturi;

- a constatat existența instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pe baza vinei prin asociere, pe baza tipicității obiective a altei fapte și aceea nedovedită, evaluând și reținând ca relevantă în dovedirea acuzației doar declarația martorei J. deși, din mărturia acesteia nu rezultă latura obiectivă a instigării la infracțiunea de fals asupra doctorului E., ci doar o percepție proprie a martorei asupra propriei instigări, fără nicio legătură cu doctorul E.;

- a agravat percepția asupra laturii obiective, girând introducerea și menținerea pe parcursul procesului penal, pe lângă infracțiunile pentru care inculpata a fost acuzată, în finalul încheierilor de ședință din datele de 6 februarie, 6 martie, 3 aprilie și 16 aprilie, a infracțiunii de abuz în serviciu - încadrare dispărută de la fond, respectiv, a unor fapte penale grave (trădare prin ajutarea inamicului, acțiuni dușmănoase contra statului, spionajul) alături de plângeri și cereri ce sunt incompatibile cu judecată în apel, respectiv cu noțiunea de proces echitabil sub aspectul legalității incriminării și condamnării, în general;

- nu a observat că partea civilă C.A.S. Argeș a reajustat contextul factual inițial din rechizitoriu, revenind prin adresa nr. x din 1 februarie 2016 (considerată probă fundamentală în soluția de condamnare), prin care, contrazice chiar rechizitoriul în favoarea inculpatei și care reprezintă o corectare a contextului, în limitele realității și adevărului juridic. În concret, apărarea indică facturile anulate de instanța de apel, la cererea parchetului, și facturile menționate în rechizitoriu, cu privire la care însăși partea civilă constată că nu conțin rețete eliberate de doctorul E.. Cu privire la una dintre facturi (nr. x din 30 aprilie 2009), menționată atât în adresa părții civile, cât și în rechizitoriu, care a fost decontată de C.A.S. Argeș, se arată că de la data emiterii acestei facturi - 30 aprilie 2009, și nu de la data emiterii facturilor nr. x și x, care nu conțineau rețete eliberate de doctorul E., cum greșit a reținut instanța de fond - trebuia să se calculeze termenul de prescripție specială a răspunderii penale și să se constate că s-a împlinit la 30 aprilie 2019, anterior pronunțării deciziei de condamnare. În raport de această situație, în opinia apărării ar fi incident motivul de admitere a recursului în casație, bazat pe încetarea procesului penal, motiv ce se regăsește și în art. 448 alin. (2) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.

Apărarea a formulat critici cu privire la soluția de condamnare a inculpatei, susținând că instanța de apel nu a readministrat toate probele pe baza cărora prima instanță a pronunțat soluția de achitare a acesteia.

În dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că, având în vedere temeiul inițial al achitării (reprezentat de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), interpretarea dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. potrivit cărora,"Instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare...", putea fi realizată prin intermediul dezlegării unei chestiuni de drept supusă soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție (solicitare ce a fost respinsă de instanța de apel), ori prin controlul constituțional (instanța de apel a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de inculpată).

În continuare, apărarea a susținut că există un conflict conceptual izvorât din modul defectuos în care este conceput textul de lege al art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., care prevede doar ce procedură trebuie aplicată în situația în care instanța de fond identifică declarații pe baza cărora pronunță o soluție de achitare în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza a II-a și d) din C. proc. pen., procedura neacoperind și situația în care nu există probe/declarații (art. 16 lit. c) din C. proc. pen.). În lipsa unor indicații legislative, apărarea a apreciat că ar fi trebuit administrate toate probele, iar nu o parte dintre acestea întrucât, dacă probatoriul se administrează selectiv, se dă valoare dinainte stabilită probelor, situație care nu este permisă din punct de vedere procedural.

O altă critică formulată de apărare este aceea că fapta descrisă în rechizitoriu, care implică raporturi de autoritate între C.A.S. Argeș și farmacia SC B. SRL, iar nu raporturi de egalitate, nu este prevăzută de lege ca infracțiune, sub aspectul tipicității obiective.

Drept urmare, apărarea a considerat că, în cauză, s-ar fi impus pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Făcând trimitere la Deciziile nr. 449/A/2015 și nr. 245/A/2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a apreciat că prezentarea mincinoasă a unor situații de fapt sau de drept în fața unei autorități iese din sfera relațiilor sociale protejate prin incriminarea înșelăciunii, fiind circumscrisă, eventual, altor infracțiuni, cum sunt, exemplificativ, cele prevăzute de C. pen. (fals în declarații, fals intelectual, fals în acte sub semnătura privată) sau de legi speciale (Legea nr. 78/2000, Codul vamal, Legea nr. 241/2005).

Obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. îl constituie