ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1480/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1310 din 10 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți a respins excepțiile necompetenței și prematurității, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M., C.V., C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. și D.A.M. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Craiova și Parchetul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților creșterile salariale de 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2008 față de nivelul lunii martie 2008 și de 3,5% începând cu data de 1 octombrie 2008, față de 1 septembrie 2008 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

S-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții și pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin decizia civilă nr. 6705 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins recursul reclamanților și a admis recursurile declarate de pârâți, a modificat sentința în parte și a respins acțiunea și față de acești pârâți, menținând restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că salarizarea reclamanților, care dețin funcția de procurori este reglementată în perioada dedusă judecății de dispozițiile O.U.G.

nr. 27/2006, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 45/2007 și Legea nr. 97/2008. Valoarea de referință sectorială utilizată pentru stabilirea salariilor reclamanților a fost prevăzută în anexele la O.U.G. nr. 27/2006. Pentru anul 2008, legiuitorul a prevăzut creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției prin O.G. nr. 13/2008, art. 1 și art. 2. S-a constatat, astfel, că nu s-a omis acordarea de creșteri salariale pentru procurori, ci s-au stabilit procente diferite în raport cu alte categorii de personal. În speță, nu s-a putut reține existența unei discriminări, așa cum este definită de O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care legiuitorul a reglementat distinct situația creșterilor salariale pentru anul 2008 pentru diferitele categorii de personal salarizat de la bugetul de stat.

La 17 octombrie 2012, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a formulat o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul de a se preciza concret ce dispoziții ale hotărârii de fond sunt menținute, respectiv dacă se menține obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți la plata drepturilor salariale. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din 21 noiembrie 2012 a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 6705 din 25 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1451/101/20087, cerere formulată de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a lămurit înțelesul dispozitivului deciziei menționate, în sensul că acțiunea a fost respinsă și față de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Prin considerentele acestei încheieri, curtea de apel a reținut că sunt întrunite dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. și că, având în vedere considerentele referitoare la fondul litigiului, care au stat la baza pronunțării deciziei în recurs, în condițiile în care recurenții pârâți au avut aceeași poziție procesuală și același interes în cauză ca și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, este indiscutabil că recursul declarat de ordonatorii principal și secundar de credite a profitat și ordonatorului terțiar de credite și că, admițând recursul, instanța a avut în vedere respingerea acțiunii față de toți cei trei pârâți cu competențe pe linia atribuirii fondurilor necesare efectuării plății, (deci și față de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți).

Sentința recurată a fost menținută numai sub aspectul soluționării cererii de chemare în judecată în raport cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a soluției date cu privire la excepțiile invocate. Împotriva încheierii din camera de consiliu din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții H.C., S.L., M.C.C. și alții, criticând-o ca nelegală și netemeinică și precizând că motivele de recurs vor fi depuse după redactarea încheierii. Motivele de recurs au fost depuse de H.C. la 20 februarie 2013 (data poștei). Intimații Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, constatarea nulității acestuia pentru nemotivare.

La rândul său, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat prin întâmpinarea formulată excepția inadmisibilității recursului reclamanților, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc. civ. și art. 281 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția nulității recursului declarat de S.L., M.C.C. ș.a., pentru nemotivare, raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c), art. 303 alin. (1) și art. 304 C. proc. civ. S-a invocat, totodată, de către acest intimat excepția lipsei de interes în promovarea procesului, în ceea ce o privește pe reclamanta H.C., față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

și 281 1 C. proc. civ. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată prin cele două întâmpinări, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 281 3 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281 1 C. proc. civ., precum și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea. În speță, încheierea recurată este o încheiere irevocabilă pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât aceasta nu era susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară a recursului, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, se va constata că nu se impune examinarea celorlalte două excepții invocate prin întâmpinare. în consecință, se va respinge recursul reclamanților ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M., C.V., C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. și D.A.M. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2013.