ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1480/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1310 din 10 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți

a respins excepțiile necompetenței și prematurității, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M., C.V.,

C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. și D.A.M. împotriva pârâților

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Craiova

și Parchetul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Au fost obligați

pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să

plătească reclamanților creșterile salariale de 2,5% începând cu data de 1 aprilie

2008 față de nivelul lunii martie 2008 și de 3,5% începând cu data de 1 octombrie

2008, față de 1 septembrie 2008 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele

de muncă.

S-a respins acțiunea

față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva sentinței

menționate au declarat recurs reclamanții și pârâții Ministerul Public, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

Prin decizia civilă

nr. 6705 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins recursul reclamanților

și a admis recursurile declarate de pârâți, a modificat sentința în parte și a respins

acțiunea și față de acești pârâți, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de recurs a reținut că salarizarea reclamanților, care

dețin funcția de procurori este reglementată în perioada dedusă judecății de dispozițiile

O.U.G. nr. 27/2006, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 45/2007 și Legea

nr. 97/2008.

Valoarea de referință

sectorială utilizată pentru stabilirea salariilor reclamanților a fost prevăzută

în anexele la O.U.G. nr. 27/2006.

Pentru anul 2008,

legiuitorul a prevăzut creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor

și altor categorii de personal din sistemul justiției prin O.G. nr. 13/2008,

art. 1 și art. 2.

S-a constatat,

astfel, că nu s-a omis acordarea de creșteri salariale pentru procurori, ci s-au

stabilit procente diferite în raport cu alte categorii de personal.

În speță, nu s-a

putut reține existența unei discriminări, așa cum este definită de O.G. nr. 137/2000,

în condițiile în care legiuitorul a reglementat distinct situația creșterilor salariale

pentru anul 2008 pentru diferitele categorii de personal salarizat de la bugetul

de stat.

La 17 octombrie

2012, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a formulat o cerere

prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în

sensul de a se preciza concret ce dispoziții ale hotărârii de fond sunt menținute,

respectiv dacă se menține obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți

la plata drepturilor salariale.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din 21 noiembrie

2012 a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 6705 din 25

noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1451/101/20087,

cerere formulată de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și

a lămurit înțelesul dispozitivului deciziei menționate, în sensul că acțiunea a

fost respinsă și față de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Prin considerentele

acestei încheieri, curtea de apel a reținut că sunt întrunite dispozițiile art.

281

1

C. proc. civ. și că, având în vedere considerentele referitoare

la fondul litigiului, care au stat la baza pronunțării deciziei în recurs, în condițiile

în care recurenții pârâți au avut aceeași poziție procesuală și același interes

în cauză ca și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, este indiscutabil că

recursul declarat de ordonatorii principal și secundar de credite a profitat și

ordonatorului terțiar de credite și că, admițând recursul, instanța a avut în vedere

respingerea acțiunii față de toți cei trei pârâți cu competențe pe linia atribuirii

fondurilor necesare efectuării plății, (deci și față de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mehedinți).

Sentința recurată

a fost menținută numai sub aspectul soluționării cererii de chemare în judecată

în raport cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a soluției

date cu privire la excepțiile invocate.

Împotriva încheierii

din camera de consiliu din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, au declarat recurs reclamanții H.C., S.L., M.C.C. și alții, criticând-o

ca nelegală și netemeinică și precizând că motivele de recurs vor fi depuse după

redactarea încheierii.

Motivele de recurs

au fost depuse de H.C. la 20 februarie 2013 (data poștei).

Intimații Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mehedinți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil și, în subsidiar, constatarea nulității acestuia pentru nemotivare.

La rândul său,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat

prin întâmpinarea formulată excepția inadmisibilității recursului reclamanților,

față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 377 alin. (2) pct. 4

și 5 C. proc. civ. și art. 281 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția nulității

recursului declarat de S.L., M.C.C. ș.a., pentru nemotivare, raportat la dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c), art. 303 alin. (1) și art. 304 C. proc.

civ.

S-a invocat, totodată,

de către acest intimat excepția lipsei de interes în promovarea procesului, în ceea

ce o privește pe reclamanta H.C., față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și 281

1

C. proc. civ.

Examinând cu prioritate

excepția inadmisibilității recursului invocată prin cele două întâmpinări, în conformitate

cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta

este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 281

3

C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și

281

1

C. proc. civ., precum și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu

care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor

potrivnice ori completarea.

În speță, încheierea

recurată este o încheiere irevocabilă pronunțată de o instanță de recurs, astfel

încât aceasta nu era susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară

a recursului, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, se va constata că nu se impune examinarea celorlalte două excepții

invocate prin întâmpinare.

în consecință,

se va respinge recursul reclamanților ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurenții H.C., S.L., M.C.C., M.G., B.I., S.C., C.F., M.M.,

C.V., C.C., S.E., P.B.C., C.D., U.R.G., O.I., C.O., G.S. și D.A.M. împotriva încheierii

din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2013.