ÎCCJ, decizie (scj.ro #171899)

Litigiu decurgând din executarea unui contract de achiziție publică. Cale de atac. Incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: acțiune în pretenții

contract de achiziție publică

cale de atac

greșita alcătuire a instanței

Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. 1, alin. 1

1

, art. 55 alin. (3)

Legea nr. 304/2004, art. 54 alin. (2)

C. proc. civ., art. 152, art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, art. 489 alin. (3)

Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziție publică se soluționează, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, iar hotărârea pronunțată se atacă potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Deși art. 55 alin. (3) din Legea nr.101/2016 prevede competența material procesuală a instanței care soluționează calea de atac a recursului, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competența în primă instanță la instanța civilă, articolul 55 alin. (3) se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a curții în complet specializat de achiziții publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. (1) și de instanța ierarhic superioară instanței civile în situația în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. (1

1

).

Procedând la judecata cauzei în apel într-un litigiu

din

materia executării contractului

de

achiziție

publică

, curtea de apel s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În această situație, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2192 din 5 noiembrie 2020

Notă

: * În același sens este și Decizia nr. 1904 din 8 octombrie 2020.

** Problema de drept analizată în prezenta decizie a fost clarificată prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov la plata sumei de 34.938,63 lei contravaloare lucrări pentru segmentul de cale ferată de la Interstația X, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 907/C din 27.08.2019, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov; a obligat pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, să achite reclamantei SC A. S.A. suma de 34.938,63 lei contravaloare lucrări pentru segmentul de cale ferată de la Interstația X și suma de 699 lei cheltuieli de judecată, taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, a declarat apel.

Curtea de Apel Brașov, Secția civilă, prin decizia civilă nr. 1683/Ap din 10 decembrie 2019, a respins ca neîntemeiate excepția tardivității apelului, excepția lipsei calității procesuale active în formularea apelului și excepția lipsei calității de reprezentant al apelantei Compania Națională de Căi Ferate CFR SA pentru apelanta Sucursala Regionala Națională de Căi Ferate Brașov și a respins ca nefondată cererea de apel formulată de către apelantele Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Sucursala Regională Națională de Căi Ferate Brașov împotriva sentinței civile nr. 907/C din data de 27.08.019 a Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii pârâtele Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regionala Națională de Căi Ferate Brașov au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității și tardivității declarării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., regimul căilor de atac cărora le este supusă hotărârea atacată și, în consecință, soluționarea căii de atac corespunzătoare de instanța anterioară, Înalta Curte a constatat următoarele:

Calea de atac formulată în cauză a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat litigiul privind executarea contractului nr. 6448/16.12.2015 încheiat între Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov în calitate de achizitor și S.C. A. S.A. în calitate de prestator, având ca obiect „Elaborarea documentației cadastrale de intabulare a terenurilor feroviare aflate în proprietatea CNCF „CFR” S.A. sau primite în concesiune și a construcțiilor feroviare aflate pe aceste terenuri”.

Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziție publică se soluționează, potrivit art. 53 alin. 1

1

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, iar hotărârea pronunțată se atacă potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Deși art. 55 alin. 3 din Legea nr.101/2016 prevede competența material procesuală a instanței care soluționează calea de atac a recursului, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competența în primă instanță la instanța civilă, articolul 55 alin. 3 se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a curții în complet specializat de achiziții publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. 1 și de instanța ierarhic superioară instanței civile în situația în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. 1

1

.

În concluzie, în speță fiind vorba de un litigiu din materia executării contractului de achiziție publică, calea de atac prevăzută de lege este recursul în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la instanța civilă a cărei hotărâre se atacă și se judecă la instanța civilă ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță.

În acest context, este de reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reținut că „în ceea ce privește calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 și până la modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul”.

Totodată, s-a reținut că de vreme ce prin modificările aduse

art. 53

din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Astfel fiind, se constată că instanța de control judiciar a soluționat în mod greșit calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 907/C din data de 27.08.019 a Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 101/2016 în ceea ce privește regimul căilor de atac.

Ca atare, împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului.

În atare condiții, curtea de apel trebuia să califice, în raport de dispozițiile art. 152 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Procedând la judecata cauzei în apel, curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În consecință, constatând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, se reține, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care permit instanței invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluționarea căii de atac de către Curtea de Apel Brașov, Secția civilă, prin aplicarea prevederilor art. 466 și urm. C. proc. civ., referitoare la materia în apel, în loc de cele privitoare în materia recursului reglementate de art. 483-502 C. proc. civ., atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nesocotite norme procedurale imperative.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, ca instanță de recurs.