ÎCCJ, decizie (scj.ro #171884)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #171884) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Constituirea unui grup infracțional organizat. Infracțiune autonomă
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială
Indice alfabetic:
Drept penal
-
constituirea unui grup infracțional organizat
C. pen.,
art. 367
Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este autonomă în raport cu infracțiunile scop, iar întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 367 C. pen. nu poate fi dedusă numai din participarea făptuitorilor la săvârșirea infracțiunilor scop și nu poate fi echivalată cu aceasta, în condițiile în care nu există o înțelegere neechivocă între făptuitori în luarea deciziei de constituire a unui grup infracțional organizat, nu se identifică acțiuni de constituire a grupului sau de aderare la acesta și nu se poate stabili nici caracterul structurat al grupului, nici rolul determinat al fiecărui membru.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 157/A din 22 iunie 2020
Prin sentința nr. 262 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori:
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 342 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul E.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Î.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.
În baza art. 367 alin. (1) și (6) C. pen. și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul M.
Împotriva sentinței nr. 262 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat apel, între alții, inculpații A., B., C., E., G., H., I., Î., J. și K.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca fiind întemeiate, în parte, apelurile declarate de inculpați, între altele, pentru considerentele ce vor fi arătate și vor fi extinse efectele apelurilor cu privire la inculpații L. și M. în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
O critică comună, circumscrisă aspectelor de netemeinicie a hotărârii, formulată de apelanții intimați inculpați A., B., C., E., G., H., I., Î., J. și K. a vizat greșita lor condamnare pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire, respectiv aderare la un grup infracțional organizat.
Referitor la infracțiunea de inițiere, constituire sau de aderare la un grup infracțional organizat, toți inculpații au invocat faptul că argumentele expuse de instanța de fond nu au corespondent în elementele de tipicitate cuprinse în norma de incriminare, art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., nefiind relevate elemente probatorii care să facă dovada modalității în care s-a constituit grupul infracțional organizat, existența coeziunii de voință opozabilă tuturor celor care l-au constituit, acțiunile concrete realizate de fiecare inculpat în parte în modalitățile inițierii și constituirii, respectiv a aderării, durata în timp a grupării infracționale, subordonarea ierarhică dintre membrii grupării și scopul pentru care s-a constituit grupul.
Față de argumentele invocate în susținerea acestei critici, apelanții intimați inculpați au solicitat desființarea hotărârii și pronunțarea unor soluții de achitare sub aspectul comiterii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat (inițiere și constituire sau aderare) întemeiate pe dispozițiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) (fapta nu există) sau pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că inculpații au săvârșit infracțiunea).
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca fiind întemeiată critica apelanților intimați inculpați sub acest aspect, în principal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, iar în conținutul alin. (6) este definită noțiunea de grup infracțional organizat (grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acționează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracțiunii).
Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voință, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne și anumitor reguli privind ierarhia, rolurile și planul de activitate.
Aderarea la grupul infracțional organizat se realizează prin exprimarea consimțământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri. Chiar dacă nu este necesar ca cel care aderă să participe în mod direct la activitatea infracțională a grupului, se impune ca acesta să cunoască rolul pe care îl va îndeplini în cadrul asocierii și modul în care se va subordona celorlalți membri, pentru că altfel nu se poate reține această variantă a normei de incriminare din moment ce persoana în cauză nu are nicio implicare concretă în structura organizatorică a grupării.
În considerarea acestor aspecte de ordin teoretic raportat la acuzațiile aduse apelanților intimați inculpați A., B., C., E., G., H., I., Î., J. și K. se constată că, deși aceștia au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de inițiere/constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, nici din expunerea făcută în actul de sesizare astfel cum a fost completat ulterior de procuror și nici din considerentele hotărârii de condamnare nu rezultă acțiunile concrete desfășurate de aceștia ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv actele întreprinse de aceștia pentru înființarea propriu-zisă și organizarea efectivă a grupului în vederea realizării scopului infracțional comun.
Din situația de fapt reținută de prima instanță într-o manieră generală și nu punctual pentru fiecare acuzat în parte, în încercarea de a demonstra existența grupului infracțional organizat și săvârșirea de către toți apelanții intimați inculpați a infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., în forma inițierii/constituirii și a aderării, rezultă că argumentele au vizat, în fapt, elemente ce țin de conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri, ceea ce echivalează cu o suprapunere între infracțiuni (cea de criminalitate organizată și cele de trafic de droguri). Or, din conținutul prevederilor art. 367 C. pen. rezultă că infracțiunea reglementată de acest text de lege este una distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracțiunea scop și care subzistă indiferent dacă aceasta din urmă a fost sau nu realizată. Astfel, în conținutul alin. (3) al art. 367 din C. pen. se face referire tocmai la autonomia asocierii în raport de comiterea infracțiunilor ce au intrat în scopul acesteia, cu mențiunea că atunci când cele două elemente infracționale distincte subzistă ele trebuie analizate distinct ca infracțiuni concurente.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că înregistrările convorbirilor telefonice și comunicațiilor dintre inculpați, coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în care au recunoscut în tot sau în parte comiterea faptelor și cu rezultatul perchezițiilor informatice ce au făcut dovada că inculpații aveau în agenda telefonică numerele de telefon ale celorlalți coinculpați, nu pot să demonstreze atât săvârșirea de către acuzați a acțiunilor de inițiere și constituire, respectiv aderare la un grup infracțional organizat, cât și dovada comiterii acțiunilor ce formează elementul material al laturii obiective a infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri. Prin urmare, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (în variantele normative de inițiere, constituire și aderare) nu poate fi dedusă doar din pretinsa participare a inculpaților la săvârșirea infracțiunii ce a reprezentat chiar scopul constituirii grupului și nici nu poate fi echivalată cu aceasta.
Așa cum s-a arătat, varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare și un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-și alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline și a acționa potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege; or, în cauză, din considerentele hotărârii referitoare la situația de fapt și analiza ansamblului probator, nu rezultă o asemenea înțelegere între participanți, de natură să contureze săvârșirea infracțiunii în modalitățile normative reținute de instanța de fond.
Se constată că din conținutul actului de sesizare, astfel cum a fost precizat prin referatul din data de 25 februarie 2016, însușit de judecătorul fondului în limitele precizate în considerentele sentinței și confirmat, în parte, de probatoriul administrat (parte din mijloacele de probă și probele obținute din acestea fiind înlăturate de instanța de apel, întrucât au fost realizate de către un organ judiciar necompetent), nu rezultă decât împrejurarea că inculpații se cunoșteau între ei sau că au discutat la telefon, lucru pe care aceștia nu l-au negat însă au relevat alte împrejurări în care s-au întâlnit și au purtat discuțiile invocate de acuzare, dar care exced sferei activităților infracționale, fără a fi relevate de către instanța de fond elementele care fac dovada certă a înțelegerii neechivoce dintre inculpați în luarea deciziilor de constituire/aderare la un grup infracțional organizat. De altfel, doar în conținutul referatului care a completat actul de sesizare procurorul a precizat referitor la activitatea pretinsului grup infracțional că a fost inițiat de inculpatul A., care l-a constituit împreună cu inculpații B., E., F., G. și H., în perioada mai 2014 - 16 iulie 2015, în scopul cumpărării, vânzării și scoaterii din țară de medicamente ce au în conținut substanțe active ce fac parte din Tabelul nr. III - Anexă din Legea nr. 143/2000, la care au aderat ulterior și ceilalți coinculpați, fără însă a indica și elementele probatorii care dovedesc existența unui grup infracțional organizat, cum era structurat grupul, rolul bine determinat al fiecărui membru sau al persoanelor care au constituit ori aderat la grup. Atribuirea poziției de lider inculpatului A. și de membri care au constituit grupul inculpaților B., E., F., G. și H., nesusținută de alte probe (cu excepția mențiunilor din procesul-verbal de sesizare în care se face vorbire despre o persoană „N.” ce ar fi implicată în traficul de droguri) nu poate atrage răspundere penală a unei persoane pentru acuzația de constituire de grup infracțional organizat.
De asemenea, se constată că inculpații E., J., K., L. și M., chiar în depozițiile date în cursul urmării penale sau în fața instanței de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă sau a judecării cauzei în fond, au arătat că îi cunosc pe ceilalți coinculpați, că au cumpărat/vândut medicamente ce conțin substanțe active dintre cele menționate în legea specială, că au încasat anumite sume de bani din aceste tranzacții interne și internaționale, însă niciunul nu a declarat că exista un grup infracțional organizat în care fiecare avea un rol prestabilit, cu o anumită ierarhie ori care erau liderii/liderul grupului.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși se reține de către instanța de fond pentru toți inculpații pentru care a dispus condamnarea modalitatea normativă a inițierii și constituirii sau a aderării, din modul de analiză realizat de instanță rezultă o suprapunere între activitatea în timp a grupului și activitatea membrilor grupării în realizarea scopului pentru care grupul a fost constituit (mai 2014 - iulie 2015). Chiar și în interpretarea dată de instanța de fond trebuia relevată, în mod concret, perioada de timp în care fiecare dintre inculpați a constituit sau a aderat acest grup, având în vedere activitățile pretins ilicite reținute în sarcina inculpaților ce au fost subsumate infracțiunilor scop (trafic intern și internațional de droguri) pentru care grupul infracțional a fost constituit.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., nu pot fi omise declarațiile date în cauză de inculpații A., B., C., G., H., I. și Î., condamnați în primă instanță pentru săvârșirea acesteia, care nu au recunoscut acuzația de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat și care se coroborează parțial cu depozițiile celorlalți coinculpați, declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultatul activităților de supraveghere, chiar dacă parte dintre inculpați au recunoscut în cursul urmăririi penale faptul vânzării/cumpărării de medicamente ce au în conținut substanțe active.
În consecință, având în vedere că niciunul dintre martorii care au dat declarații în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpați a unor acțiuni ce ar putea fi circumscrise noțiunilor de inițiere/constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, precum și modalitatea de funcționare, structura, practicile, regulile de acțiune și eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, depozițiile inculpaților (cu excepția declarațiilor inculpaților J. și L.) care în mod constant au arătat că nu exista un grup infracțional organizat, ci doar se cunoșteau între ei, precum și faptul că împrejurările relevate de instanța de fond nu sunt confirmate de alte probe administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază criticile inculpaților întemeiate sub acest aspect și va dispune, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea apelanților intimați inculpați A., B., C., E., G., H., I., Î., J. și K. și prin extinderea efectelor apelului și a intimaților inculpați L. și M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen.
Cât privește solicitările formulate, în principal, de către o parte din inculpați privind pronunțarea unor soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (inexistența faptei), Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în cauză au fost administrate probe care au relevat faptul că inculpații s-au întâlnit în mai multe rânduri, că discutau între ei despre medicamente, chiar au participat la anumite tranzacții, însă nu au făcut dovada certă a comiterii infracțiunii de criminalitate organizată ce le-a fost reținută în sarcină; prin urmare, dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi reținute ca temei juridic în fundamentarea unor soluții de achitare, astfel cum a solicitat apărarea, nefiind incidentă ipoteza particulară a inexistenței, în materialitatea lor, a faptelor, cu consecința neproducerii vreunei modificări fizice în realitatea obiectivă, singura situație care se circumscrie normei de procedură invocate, dar care nu își găsește aplicabilitate în speță în privința acuzaților indicați.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile declarate, între alții, de inculpații A., B., C., E., G., H., I., Î., J. și K. împotriva sentinței nr. 262 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpații L. și M.
A desființat, în parte, sentința penală atacată, a extins efectele apelului și cu privire la inculpații L. și M. și, rejudecând, între altele:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații B., C., E., G., H., I., Î., J., K., L. și M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1) și (6) C. pen.