ÎCCJ, decizie (scj.ro #83772)

Grup infracțional organizat. Pedeapsă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind criminalitatea organizată Indice alfabetic: Drept penal - grup infracțional organizat Legea nr. 39/2003, art. 7 alin. (1) și (2) În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din aceeași lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Prin dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, prin raportare la tratamentul sancționator prevăzut de lege pentru infracțiunea sau, după caz, pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat - tratament sancționator care privește atât limita minimă, cât și limita maximă, stabilite de lege pentru această infracțiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În cuprinsul art. 7 alin. (2), legiuitorul folosește termenul „sancțiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege și, prin urmare, pedeapsa aplicată în concret pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) se raportează la ambele limite ale sancțiunii, iar nu numai la limita maximă specială.

În consecință, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea sau pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat este inferioară limitei minime de 5 ani închisoare prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1), raportându-se la minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ori pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012 Prin sentința penală nr. 62 din 11 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează: 1) M.D., S.N.

și O.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Totodată, în baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86 2 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpaților. 2) P.V. și C.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86 2 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpaților. 3) B.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86 2 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații M.D. și S.N.

Prin decizia nr. 124 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a desființat, în parte, în latură penală sentința, în sensul că s-au înlăturat de la încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținute în sarcina inculpaților M.D., S.N., O.M., P.V., C.M.

și B.A., prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen., menținându-se pedepsele aplicate și modalitatea de executare, dispuse de prima instanță. S-au înlăturat măsurile de supraveghere impuse inculpaților, stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 86 3 alin. (3) C. pen. S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de către inculpații M.D. și S.N.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, curtea de apel apreciază că la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile cuprinse în alin. (2) al aceluiași articol, care stipulează că „pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.” Cum infracțiunea cea mai gravă, de altfel singura, ce a intrat în scopul grupului infracțional organizat este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar după aplicarea regulilor impuse de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. limitele de pedeapsă se situează între 2 și 8 ani închisoare, rezultă că, în condițiile în care instanța de fond a reținut și dispozițiile cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 C. pen., pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt nelegale. De altfel, și în privința infracțiunii prevăzute în art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., pedepsele aplicate sunt nelegale, nefiind coborâte sub minimul special, care în cazul de față este de 2 ani închisoare.

Procedând la o reevaluare a criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, determinat de implicarea mai multor persoane din zone diferite ale țării, dar și din străinătate, în scopul punerii în circulație de monedă străină contrafăcută, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 2 la 8 ani, circumstanțele concrete în care au fost săvârșite și persoana fiecărui inculpat, care se află la prima încălcare a legii penale, curtea de apel apreciază că nelegalitatea anterior menționată poate fi îndreptată numai prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 din același cod, cu menținerea pedepselor aplicate de prima instanță, considerând că în cuantumul și modalitatea de executare acestea sunt apte să răspundă exigențelor impuse de art. 52 C. pen., privind scopul preventiv-educativ și sancționator al acestora.

La această concluzie, instanța de control judiciar are în vedere că, deși inculpații au recunoscut și regretat faptele și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și în raport cu incidența dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reținerea circumstanțelor judiciare facultative nu se impunea. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor. S-a susținut, astfel, că pedepsele de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt nelegale, în condițiile în care, ca efect al aplicării art. 320 1 C. proc.

pen., minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este de 3 ani și 4 luni. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. În ce privește legalitatea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Prin acest text de lege s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin raportare la tratamentul sancționator prevăzut de lege pentru infracțiunea (ori, în caz de pluralitate de infracțiuni, pentru cea mai gravă dintre acestea), care intră în scopul grupului infracțional organizat. Acest tratament sancționator trebuie, însă, văzut prin ambele limite, minime și maxime, prevăzute de textul de lege incriminator, fără luarea în considerare a unor eventuale cauze de micșorare a pedepsei. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că termenul folosit de legiuitor în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 este „sancțiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, ceea ce înseamnă că raportarea trebuie făcută la ambele limite ale sancțiunii, iar nu doar la cea superioară.

În speță, infracțiunea-scop a grupului infracțional organizat a fost cea prevăzută în art. 282 alin. (2) C. pen., care este pedepsită cu închisoare între 3 și 12 ani. Prin urmare, chiar dacă sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este închisoarea între 5 și 20 de ani, sancțiunea aplicată în concret în speță trebuia să se situeze între 3 și 12 ani, ca urmare a aplicării alin. (2) al aceluiași articol, ceea ce s-a și întâmplat, inculpații fiind condamnați la câte 3 ani închisoare pentru această infracțiune, în condițiile aplicării art. 320 1 C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva deciziei nr. 124 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.