ÎCCJ, decizie (scj.ro #83831)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83831) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Grup

infracțional organizat. Aderarea la un grup infracțional organizat sau

sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

privind criminalitatea organizată

Indice alfabetic:

Drept penal

-

grup

infracțional organizat

-

aderarea

la un grup infracțional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel

de grup

Legea

nr. 39/2003,

art. 2

lit. a), art. 7 alin. (1)

Îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul unui grup

infracțional organizat, grup constituit de alte persoane, care îndeplinește

condițiile prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 - grup structurat,

format din mai mult de trei persoane, care a existat

pentru o

perioadă, având continuitate și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii

mai multor infracțiuni grave, cum este infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu

financiar sau alt beneficiu material - întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub forma

aderării la un grup infracțional organizat sau a sprijinirii sub orice formă a

unui astfel de grup.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1021 din 16 martie 2011

A. Prin

sentința penală

nr.

256

din 26 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

a condamnat pe aceeași inculpată la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.; în baza

art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., la un an închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la o lună închisoare, iar în

baza art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 raportat la art. 248 combinat cu

art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2

luni închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit.

c) pct. 3.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate și a dispus ca inculpata M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a), b) și c) C. pen., la care se adaugă un spor de un an, urmând ca

aceasta să execute în total 7 ani închisoare, cu executare în condițiile art.

57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și

c) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpații  M.D. și

R.I. la câte 5 ani închisoare.

În

baza art. 215  alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte 11 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la câte 3

ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 6 luni închisoare; în baza art. 25

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 5

luni închisoare, iar în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 279 alin. (1),

raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr.

297/2004, la câte un an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în

art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și

a dispus ca inculpații M.D. și R.I. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de

11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă câte un spor de un an, urmând ca

fiecare dintre cei doi inculpați să execute câte 12 ani închisoare, în

condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D.M. la

5 ani închisoare.

În

baza art. 215  alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani

închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la 6 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare, iar în baza art. 279 alin. (1) raportat la

art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, la un

an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în art. 273 alin. (1) lit.

c) pct. 3.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate și a dispus ca inculpatul D.M. să o execute pe cea mai grea, de 11 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să execute în

total 12 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul C.D. la

5 ani închisoare.

În

baza art. 215  alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani

închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare, iar în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare;

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate inculpatului C.D. și a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea,

de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să

execute în total 12 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La

începutul anului 2008, mai multe persoane s-au constituit într-un grup

infracțional cu intenția de a obține diferite sume de bani din activități

ilegale.

La

acest grup infracțional au aderat și cei cinci inculpați din cauza de față,

recunoscându-i calitatea de lider făptuitorului C.F. care, cu complicitatea

unor funcționari de la societatea comercială D. ori de la Societăți de Servicii și Investiții Financiare (denumite SSIF-uri ori brokeri), obținea

informații în legătură cu cetățenii care dețineau un pachet mai mare de acțiuni

cotate la Bursa de Valori București, pentru ca, ulterior, să le poată

tranzacționa fraudulos.

În

general, inculpații se orientau la persoane în vârstă, decedate ori plecate din

țară, adică cele care aflau greu că au fost victimele unei înșelăciuni, astfel

creându-și asigurări că nu vor fi denunțați organelor de urmărire penală.

După

ce erau obținute datele confidențiale în legătură cu titlurile de valoare

deținute de unii acționari, membrii grupului infracțional, folosindu-se de acte

de identitate false, tranzacționau acțiunile prin intermediul unor firme de

brokeraj.

Banii

ce rezultau din această activitate frauduloasă erau virați în conturi bancare

special deschise de membrii grupului cu acte de identitate false, ulterior

fiind ridicați în numerar ori transferați în conturile unor societăți

comerciale pentru care aveau împuterniciri, iar în final acești bani erau

împărțiți de liderul grupului, în raport cu aportul fiecărui membru la

comiterea faptelor.

În

acest cadru general de acțiune, fiecare din cei cinci inculpați a avut o

activitate infracțională concretă, după cum urmează:

După

ce în luna februarie 2008 făptuitorul C.F. a obținut prin metodele reținute mai

sus datele necesare privind acțiunile deținute de părțile vătămate, frații O.M.

și O.D., pentru tranzacționarea ilegală a acestora, a organizat ca vânzarea să

se facă prin SSIF R.B., unde mai realizase astfel de vânzări, tocmai datorită

superficialității personalului acestui broker în controlul efectuat asupra

identității persoanelor și autenticității actelor prezentate.

Astfel,

liderul de grup a racolat un bărbat și o femeie, cărora le-a realizat cărți de

identitate false cu datele și CNP-urile părților vătămate, dar cu fotografiile

delicvenților și le-a trimis la SSIF-ul menționat, unde au solicitat să li se

întocmească actele necesare pentru vânzare, a doua zi indicând numărul

conturilor bancare în care să se vireze banii rezultați din tranzacții,

respectiv la societatea comercială S.

Deschiderea

conturilor bancare la banca R. și ridicarea banilor au fost făcute de

inculpații M.C. (substituită pentru O.M.) și D.M. (substituit pentru O.D.),

cărora, de asemenea, li s-au constituit cărți de identitate false în aceeași

modalitate ca cea expusă anterior.

Acțiunile

părților vătămate O. au fost tranzacționate la Bursa de Valori București, prin intermediul SSIF R.B., în perioada 22 - 29 aprilie 2008, producându-le acestora un

prejudiciu în sumă de 689.523,86 lei pentru O.M. și 694.538,82 lei pentru O.D.

Inculpații

M.D. și R.I. aveau stabilită sarcina în cadrul grupului infracțional de a o

transporta cu autoturismul lor pe inculpata M.C. sau pe ceilalți asociați la

comiterea faptelor penale la bancă și la brokeri în vederea tranzacționării

ilegale a acțiunilor. Totodată, aceștia supravegheau zona în care era amplasată

agenția bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu sunt urmăriți de

organele de poliție.

În

realizarea intenției de a vinde și acțiunile părții vătămate S.M., inculpatul

C.D. a realizat o carte de identitate falsă unui autor neidentificat cu

fotografia sa, dar cu datele de stare civilă ale părții vătămate, iar acesta

s-a prezentat la notarul public M.S., unde a solicitat să i se realizeze o

procură, prin care îl împuternicea pe inculpatul D.M. să tranzacționeze pe

piața de capital acțiunile respectivului.

Odată

obținută procura notarială, inculpatul D.M. a dat ordin de tranzacționare

definitivă a acțiunilor la SSIF R.B., la data de 1 aprilie 2008 și a deschis

cont bancar la banca B. - Agenția T., la data de 3 aprilie 2008.

După

ce acțiunile au fost vândute, inculpatul D.M. s-a prezentat la aceeași agenție

bancară pentru ridicarea în numerar a sumelor de bani rezultate, însă a fost

refuzat, deși a încercat și a doua zi, conducerea băncii având suspiciuni

asupra persoanei sale.

Față

de refuzul ferm al reprezentanților respectivei agenții, inculpatul D.M. și

învinuitul C.F. au mers la Sucursala V. a băncii B., unde, folosindu-se de

procura falsă, au solicitat și obținut sumele respective de bani.

După

tranzacționarea acțiunilor părților vătămate O., inculpatei M.C. i s-a mai

realizat o nouă carte de identitate falsă, folosindu-se fotografia ei și datele

de stare civilă ale părții vătămate Ț.L.

Pentru

tranzacționarea ilegală a acțiunilor acesteia, învinuitul C.F. i-a trimis la

data de 12 mai 2008 pe inculpații M.C., R.I. și M.D. la Punctul de lucru Piatra Neamț al societății comerciale D., localitate unde s-a deplasat și

el, dar separat de ceilalți și toți patru au ținut legătura telefonic. Acolo

inculpata s-a adresat funcționarei N.A., căreia i-a precizat că dorește să-și

vândă acțiunile pentru a cumpăra niște terenuri.

Inițial,

inculpata a menționat funcționarei că are acțiunile blocate la vânzare pentru

că ea a cerut acest lucru unui broker și a cerut relații în legătură cu modul

în care poate realiza deblocarea. A primit explicațiile necesare și a lăsat o

cerere, formulată în numele părții vătămate Ț.L., prin care solicita să-i fie

deblocată vânzarea acțiunilor.

La

datele de 13 mai 2008 și 16 mai 2008 inculpata a contactat-o la telefon pe

martora N.A. și a întrebat-o dacă i s-au deblocat acțiunile.

Această

acțiune nu a putut fi dusă până la sfârșit, rămânând în stadiul de tentativă,

deoarece organele în drept au intuit escrocheria și au blocat vânzarea.

Chiar

dacă inițial inculpații au încercat să nege acuzațiile, ulterior, față de

probele existente, aceștia au recunoscut învinuirile aduse.

Astfel,

s-a făcut dovada că inculpații R.I. și M.D. au însoțit-o și ajutat-o pe

inculpata M.C. la SSIF R.B. în vederea tranzacționării ilegale de acțiuni. De

asemenea, inculpatul C.D. și învinuitul C.F. s-au întâlnit cu inculpatul D.M. la Agenția A. a băncii R., explicându-i acestuia că va trebui să încaseze banii din

tranzacționarea acțiunilor părții vătămate O.D., să deschidă un cont bancar pe

numele acestuia, dar cu cartea de identitate falsă pe care era aplicată

fotografia sa, că va fi ajutat la producerea actelor de către inculpatul C.D.,

dar că va trebui să exerseze o semnătură asemănătoare cu a persoanei înșelate.

Ca

urmare a înțelegerii stabilite, inculpatul C.D. s-a întâlnit cu inculpatul D.M.

la agenția menționată, la data de 23 aprilie 2008, care i-a virat din contul

deschis pe numele O.D. suma de 1.000.000.000 lei, în conturile societății

comerciale R., iar el i-a ridicat în numerar și, după ce și-a reținut partea ce

i se cuvenea, restul sumei a înmânat-o învinuitului C.F.

Ulterior,

ordinele de plată în numele lui O.D. erau semnate în alb de inculpatul D.M.,

care le preda învinuitului C.F., iar acesta le înainta mai departe inculpatului

C.D., împreună cu cartea de identitate falsă, el le preda funcționarei bancare,

iar aceasta făcea transferul bancar al banilor, urmând retragerea de către el a

sumei în cash.

Din

modul de operare, s-a constatat că inculpații, împreună și cu alte persoane,

erau constituiți într-un grup bine organizat, cu un program de acțiune

prestabilit, fiecărui inculpat trasându-i-se sarcini bine definite de către

liderul de grup - făptuitorul C.F. - și, în final, fiecare primindu-și

recompensa proporțional cu munca prestată.

B. Prin decizia nr.

82/A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat, între alții, de

procuror împotriva sentinței penale nr. 256 din 26 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul Argeș și, în principal, s-a aplicat inculpaților M.D., R.I. și D.M.

pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

297/2004.

S-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate, între alții, de inculpații M.C., M.D., C.D.,

R.I. și D.M.

C. Împotriva

acestei decizii au declarat recurs, între alții, inculpații  M.C., M.D., C.D.,

R.I. și D.M.

Examinând recursurile declarate

prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată următoarele:

Recursurile

inculpaților sunt nefondate.

Instanța

de fond a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în

cauză, inculpații necontenstând, de altfel, comiterea faptelor, ci doar parțial

încadrarea juridică a acestora. Astfel, una dintre criticile comune

recursurilor formulate de inculpați vizează greșita încadrare juridică a faptei

în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpații nu se

cunoșteau între ei și nu au avut inițiativa constituirii grupului, susținând că

participația la săvârșirea faptei a avut un caracter ocazional, situație în

care încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sau

de art. 323 C. pen. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

prisma propriului examen, constată că materialul probator aflat la dosarul

cauzei relevă că, deși nu au avut inițiativa constituirii grupului - acesta

fiind inițiat și constituit de către C.F., pentru care s-a dispus disjungerea

cauzei -, inculpații M.C., C.D., R.I., D.M. și M.D. au aderat și acționat în

cadrul grupului infracțional organizat, fiecare având roluri și sarcini bine

stabilite în vederea tranzacționării ilegale cu acte false a unor acțiuni cu

valoare comercială (inculpații M.C. și D.M. au folosit cărți de identitate

false pentru a se putea substitui părților vătămate în vederea valorificării

acțiunilor acestora, dând ordine de tranzacționare în acest sens, și au ridicat

banii obținuți în mod fraudulos; inculpații M.D. și R.I. au păstrat cărțile de

identitate false, i-au determinat pe inculpații M.C. și D.M. să le folosească

pentru deschiderea de conturi bancare cu acte false pentru ridicarea banilor

rezultați din tranzacții ilegale și au asigurat supravegherea zonei în timpul

folosirii acestor documente; inculpatul C.D. l-a determinat pe inculpatul D.M.

să folosească o carte de identitate falsă cu scopul de a produce transferuri

bănești din contul deschis pe numele părții civile O.D. în conturile firmei la

care era împuternicit și, totodată, a făcut mențiuni false în actele bancare

pentru justificarea banilor ridicați). Ca atare, nu poate fi primită apărarea

inculpaților în sensul că grupul a fost format ocazional în scopul comiterii

imediate a uneia sau mai multor infracțiuni, că nu a avut continuitate sau că

nu aveau roluri prestabilite, atâta vreme cât activitatea s-a derulat în timp,

plecând de la obținerea datelor de identificare a titlurilor de valoare și a

acționarilor acestora, continuând cu confecționarea actelor de identitate cu

numele real al acționarilor, dar cu fizionomia inculpaților M.C. și D.M., cu

deschiderea unor conturi bancare de către aceștia pe baza actelor de identitate

falsificate și apoi cu ridicarea banilor din aceste conturi, în numerar sau

transferarea în alte conturi, de unde erau ridicați de alți coinculpați.

Așadar, fiind întrunite cerințele grupului infracțional organizat, așa cum sunt

prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, inculpații aderând și,

respectiv, sprijinind activitatea grupului infracțional organizat constituit de

făptuitorul C.F., neavând relevanță împrejurarea că nu toți membrii grupului se

cunoșteau între ei; dimpotrivă, această strategie a fost gândită special de

liderul grupului pentru ca, în ipoteza prinderii unora dintre membrii grupului,

ceilalți să nu poate fi identificați prea ușor.

Referitor

la solicitarea de achitare formulată de inculpatul R.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute în art. 215  alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

susținerea acestuia în sensul că i-a însoțit pe inculpații M.C. și D.M. doar în

calitate de șofer și că nu a beneficiat de alt folos în afara sumei de 200 lei,

este contrazisă de materialul probator aflat la dosarul cauzei. Pe baza unei

analize coroborate a probatoriului, instanța de fond a stabilit în mod corect

că inculpatul R.I., alături de M.D., avea sarcina în cadrul grupului

infracțional de a ține în păstrare cărțile de identitate falsificate, de a-i

determina pe inculpații M.C. și D.M. să le folosească pentru deschiderea de

conturi bancare, precum și pentru producerea actelor necesare ridicării banilor

rezultați din tranzacțiile ilegale; totodată, cei doi inculpați aveau rolul de

a prelua actele false după folosire și de a o transporta cu autoturismul lor pe

inculpata M.C. sau pe ceilalți asociați la bancă și la brokeri în vederea

tranzacționării ilegale a acțiunilor și, de asemenea, să supravegheze zona în

care era amplasată agenția bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu

sunt urmăriți de organele de poliție. Mai mult, din actele dosarului reiese că,

la data de 16 mai 2008, inculpatul R.I. a mers la sediul SSIF R.B. pentru a

preda confirmările tranzacțiilor realizate până la 9 mai 2008, susținând că a

fost trimis în acest scop de părțile civile O., fapt probat cu declarația

martorului F.D., procesul-verbal de constatate și planșa fotografică anexă;

totodată, asupra inculpatului a fost găsită o carte de vizită a societății

comerciale F. - Servicii de fax intern și internațional, de unde membrii

grupării transmiteau faxuri către bănci sau SSIF-uri, toate acestea demonstrând

fără dubiu că inculpatul R.I. a desfășurat activități ce au concurat la

realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, iar folosul

realizat urmare a comiterii faptei de către fiecare inculpat nu prezintă

relevanță pentru încadrarea juridică. De asemenea, nu este întemeiată critica

formulată de același inculpat, în sensul că nu s-a stabilit care este

prejudiciul cauzat de fiecare inculpat în parte, atâta vreme cât, așa cum s-a

arătat, prin faptele lor conjugate, inculpații au contribuit la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma

continuată, în acest caz prejudiciul stabilindu-se prin însumarea prejudiciilor

cauzate fiecărei părți vătămate.

În consecință, pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați împotriva deciziei nr. 82/A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu  minori și de familie, în cauză fiind

admis recursul părții responsabile civilmente cu privire la plata cheltuielilor

judiciare.