Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ
respins

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83831)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83831) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Grup infracțional organizat. Aderarea la un grup infracțional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind criminalitatea organizată Indice alfabetic: Drept penal - grup infracțional organizat - aderarea la un grup infracțional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a), art. 7 alin. (1) Îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul unui grup infracțional organizat, grup constituit de alte persoane, care îndeplinește condițiile prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 - grup structurat, format din mai mult de trei persoane, care a existat pentru o perioadă, având continuitate și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, cum este infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub forma aderării la un grup infracțional organizat sau a sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1021 din 16 martie 2011 A. Prin sentința penală nr. 256 din 26 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la un an închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la o lună închisoare, iar în baza art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata M.C.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., la care se adaugă un spor de un an, urmând ca aceasta să execute în total 7 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpații M.D. și R.I. la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la câte 3 ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 6 luni închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 5 luni închisoare, iar în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 279 alin. (1), raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, la câte un an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpații M.D.

și R.I. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă câte un spor de un an, urmând ca fiecare dintre cei doi inculpați să execute câte 12 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D.M. la 5 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare, iar în baza art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, la un an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul D.M.

să o execute pe cea mai grea, de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să execute în total 12 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul C.D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare, iar în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.D.

și a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea, de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să execute în total 12 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: La începutul anului 2008, mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional cu intenția de a obține diferite sume de bani din activități ilegale. La acest grup infracțional au aderat și cei cinci inculpați din cauza de față, recunoscându-i calitatea de lider făptuitorului C.F.

care, cu complicitatea unor funcționari de la societatea comercială D. ori de la Societăți de Servicii și Investiții Financiare (denumite SSIF-uri ori brokeri), obținea informații în legătură cu cetățenii care dețineau un pachet mai mare de acțiuni cotate la Bursa de Valori București, pentru ca, ulterior, să le poată tranzacționa fraudulos. În general, inculpații se orientau la persoane în vârstă, decedate ori plecate din țară, adică cele care aflau greu că au fost victimele unei înșelăciuni, astfel creându-și asigurări că nu vor fi denunțați organelor de urmărire penală. După ce erau obținute datele confidențiale în legătură cu titlurile de valoare deținute de unii acționari, membrii grupului infracțional, folosindu-se de acte de identitate false, tranzacționau acțiunile prin intermediul unor firme de brokeraj.

Banii ce rezultau din această activitate frauduloasă erau virați în conturi bancare special deschise de membrii grupului cu acte de identitate false, ulterior fiind ridicați în numerar ori transferați în conturile unor societăți comerciale pentru care aveau împuterniciri, iar în final acești bani erau împărțiți de liderul grupului, în raport cu aportul fiecărui membru la comiterea faptelor. În acest cadru general de acțiune, fiecare din cei cinci inculpați a avut o activitate infracțională concretă, după cum urmează: După ce în luna februarie 2008 făptuitorul C.F. a obținut prin metodele reținute mai sus datele necesare privind acțiunile deținute de părțile vătămate, frații O.M.

și O.D., pentru tranzacționarea ilegală a acestora, a organizat ca vânzarea să se facă prin SSIF R.B., unde mai realizase astfel de vânzări, tocmai datorită superficialității personalului acestui broker în controlul efectuat asupra identității persoanelor și autenticității actelor prezentate. Astfel, liderul de grup a racolat un bărbat și o femeie, cărora le-a realizat cărți de identitate false cu datele și CNP-urile părților vătămate, dar cu fotografiile delicvenților și le-a trimis la SSIF-ul menționat, unde au solicitat să li se întocmească actele necesare pentru vânzare, a doua zi indicând numărul conturilor bancare în care să se vireze banii rezultați din tranzacții, respectiv la societatea comercială S. Deschiderea conturilor bancare la banca R. și ridicarea banilor au fost făcute de inculpații M.C.

(substituită pentru O.M.) și D.M. (substituit pentru O.D.), cărora, de asemenea, li s-au constituit cărți de identitate false în aceeași modalitate ca cea expusă anterior. Acțiunile părților vătămate O. au fost tranzacționate la Bursa de Valori București, prin intermediul SSIF R.B., în perioada 22 - 29 aprilie 2008, producându-le acestora un prejudiciu în sumă de 689.523,86 lei pentru O.M. și 694.538,82 lei pentru O.D. Inculpații M.D. și R.I. aveau stabilită sarcina în cadrul grupului infracțional de a o transporta cu autoturismul lor pe inculpata M.C. sau pe ceilalți asociați la comiterea faptelor penale la bancă și la brokeri în vederea tranzacționării ilegale a acțiunilor. Totodată, aceștia supravegheau zona în care era amplasată agenția bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu sunt urmăriți de organele de poliție.

În realizarea intenției de a vinde și acțiunile părții vătămate S.M., inculpatul C.D. a realizat o carte de identitate falsă unui autor neidentificat cu fotografia sa, dar cu datele de stare civilă ale părții vătămate, iar acesta s-a prezentat la notarul public M.S., unde a solicitat să i se realizeze o procură, prin care îl împuternicea pe inculpatul D.M. să tranzacționeze pe piața de capital acțiunile respectivului. Odată obținută procura notarială, inculpatul D.M. a dat ordin de tranzacționare definitivă a acțiunilor la SSIF R.B., la data de 1 aprilie 2008 și a deschis cont bancar la banca B. - Agenția T., la data de 3 aprilie 2008. După ce acțiunile au fost vândute, inculpatul D.M. s-a prezentat la aceeași agenție bancară pentru ridicarea în numerar a sumelor de bani rezultate, însă a fost refuzat, deși a încercat și a doua zi, conducerea băncii având suspiciuni asupra persoanei sale.

Față de refuzul ferm al reprezentanților respectivei agenții, inculpatul D.M. și învinuitul C.F. au mers la Sucursala V. a băncii B., unde, folosindu-se de procura falsă, au solicitat și obținut sumele respective de bani. După tranzacționarea acțiunilor părților vătămate O., inculpatei M.C. i s-a mai realizat o nouă carte de identitate falsă, folosindu-se fotografia ei și datele de stare civilă ale părții vătămate Ț.L. Pentru tranzacționarea ilegală a acțiunilor acesteia, învinuitul C.F. i-a trimis la data de 12 mai 2008 pe inculpații M.C., R.I. și M.D. la Punctul de lucru Piatra Neamț al societății comerciale D., localitate unde s-a deplasat și el, dar separat de ceilalți și toți patru au ținut legătura telefonic.

Acolo inculpata s-a adresat funcționarei N.A., căreia i-a precizat că dorește să-și vândă acțiunile pentru a cumpăra niște terenuri. Inițial, inculpata a menționat funcționarei că are acțiunile blocate la vânzare pentru că ea a cerut acest lucru unui broker și a cerut relații în legătură cu modul în care poate realiza deblocarea. A primit explicațiile necesare și a lăsat o cerere, formulată în numele părții vătămate Ț.L., prin care solicita să-i fie deblocată vânzarea acțiunilor. La datele de 13 mai 2008 și 16 mai 2008 inculpata a contactat-o la telefon pe martora N.A. și a întrebat-o dacă i s-au deblocat acțiunile. Această acțiune nu a putut fi dusă până la sfârșit, rămânând în stadiul de tentativă, deoarece organele în drept au intuit escrocheria și au blocat vânzarea.

Chiar dacă inițial inculpații au încercat să nege acuzațiile, ulterior, față de probele existente, aceștia au recunoscut învinuirile aduse. Astfel, s-a făcut dovada că inculpații R.I. și M.D. au însoțit-o și ajutat-o pe inculpata M.C. la SSIF R.B. în vederea tranzacționării ilegale de acțiuni. De asemenea, inculpatul C.D. și învinuitul C.F. s-au întâlnit cu inculpatul D.M. la Agenția A. a băncii R., explicându-i acestuia că va trebui să încaseze banii din tranzacționarea acțiunilor părții vătămate O.D., să deschidă un cont bancar pe numele acestuia, dar cu cartea de identitate falsă pe care era aplicată fotografia sa, că va fi ajutat la producerea actelor de către inculpatul C.D., dar că va trebui să exerseze o semnătură asemănătoare cu a persoanei înșelate.

Ca urmare a înțelegerii stabilite, inculpatul C.D. s-a întâlnit cu inculpatul D.M. la agenția menționată, la data de 23 aprilie 2008, care i-a virat din contul deschis pe numele O.D. suma de 1.000.000.000 lei, în conturile societății comerciale R., iar el i-a ridicat în numerar și, după ce și-a reținut partea ce i se cuvenea, restul sumei a înmânat-o învinuitului C.F. Ulterior, ordinele de plată în numele lui O.D. erau semnate în alb de inculpatul D.M., care le preda învinuitului C.F., iar acesta le înainta mai departe inculpatului C.D., împreună cu cartea de identitate falsă, el le preda funcționarei bancare, iar aceasta făcea transferul bancar al banilor, urmând retragerea de către el a sumei în cash.

Din modul de operare, s-a constatat că inculpații, împreună și cu alte persoane, erau constituiți într-un grup bine organizat, cu un program de acțiune prestabilit, fiecărui inculpat trasându-i-se sarcini bine definite de către liderul de grup - făptuitorul C.F. - și, în final, fiecare primindu-și recompensa proporțional cu munca prestată. B. Prin decizia nr. 82/A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat, între alții, de procuror împotriva sentinței penale nr. 256 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și, în principal, s-a aplicat inculpaților M.D., R.I. și D.M. pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 297/2004.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, între alții, de inculpații M.C., M.D., C.D., R.I. și D.M. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alții, inculpații M.C., M.D., C.D., R.I. și D.M. Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Recursurile inculpaților sunt nefondate. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, inculpații necontenstând, de altfel, comiterea faptelor, ci doar parțial încadrarea juridică a acestora.

Astfel, una dintre criticile comune recursurilor formulate de inculpați vizează greșita încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpații nu se cunoșteau între ei și nu au avut inițiativa constituirii grupului, susținând că participația la săvârșirea faptei a avut un caracter ocazional, situație în care încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sau de art. 323 C. pen. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prisma propriului examen, constată că materialul probator aflat la dosarul cauzei relevă că, deși nu au avut inițiativa constituirii grupului - acesta fiind inițiat și constituit de către C.F., pentru care s-a dispus disjungerea cauzei -, inculpații M.C., C.D., R.I., D.M.

și M.D. au aderat și acționat în cadrul grupului infracțional organizat, fiecare având roluri și sarcini bine stabilite în vederea tranzacționării ilegale cu acte false a unor acțiuni cu valoare comercială (inculpații M.C. și D.M. au folosit cărți de identitate false pentru a se putea substitui părților vătămate în vederea valorificării acțiunilor acestora, dând ordine de tranzacționare în acest sens, și au ridicat banii obținuți în mod fraudulos; inculpații M.D. și R.I. au păstrat cărțile de identitate false, i-au determinat pe inculpații M.C. și D.M. să le folosească pentru deschiderea de conturi bancare cu acte false pentru ridicarea banilor rezultați din tranzacții ilegale și au asigurat supravegherea zonei în timpul folosirii acestor documente; inculpatul C.D.

l-a determinat pe inculpatul D.M. să folosească o carte de identitate falsă cu scopul de a produce transferuri bănești din contul deschis pe numele părții civile O.D. în conturile firmei la care era împuternicit și, totodată, a făcut mențiuni false în actele bancare pentru justificarea banilor ridicați). Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpaților în sensul că grupul a fost format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni, că nu a avut continuitate sau că nu aveau roluri prestabilite, atâta vreme cât activitatea s-a derulat în timp, plecând de la obținerea datelor de identificare a titlurilor de valoare și a acționarilor acestora, continuând cu confecționarea actelor de identitate cu numele real al acționarilor, dar cu fizionomia inculpaților M.C.

și D.M., cu deschiderea unor conturi bancare de către aceștia pe baza actelor de identitate falsificate și apoi cu ridicarea banilor din aceste conturi, în numerar sau transferarea în alte conturi, de unde erau ridicați de alți coinculpați. Așadar, fiind întrunite cerințele grupului infracțional organizat, așa cum sunt prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, inculpații aderând și, respectiv, sprijinind activitatea grupului infracțional organizat constituit de făptuitorul C.F., neavând relevanță împrejurarea că nu toți membrii grupului se cunoșteau între ei; dimpotrivă, această strategie a fost gândită special de liderul grupului pentru ca, în ipoteza prinderii unora dintre membrii grupului, ceilalți să nu poate fi identificați prea ușor.

Referitor la solicitarea de achitare formulată de inculpatul R.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerea acestuia în sensul că i-a însoțit pe inculpații M.C. și D.M. doar în calitate de șofer și că nu a beneficiat de alt folos în afara sumei de 200 lei, este contrazisă de materialul probator aflat la dosarul cauzei. Pe baza unei analize coroborate a probatoriului, instanța de fond a stabilit în mod corect că inculpatul R.I., alături de M.D., avea sarcina în cadrul grupului infracțional de a ține în păstrare cărțile de identitate falsificate, de a-i determina pe inculpații M.C.

și D.M. să le folosească pentru deschiderea de conturi bancare, precum și pentru producerea actelor necesare ridicării banilor rezultați din tranzacțiile ilegale; totodată, cei doi inculpați aveau rolul de a prelua actele false după folosire și de a o transporta cu autoturismul lor pe inculpata M.C. sau pe ceilalți asociați la bancă și la brokeri în vederea tranzacționării ilegale a acțiunilor și, de asemenea, să supravegheze zona în care era amplasată agenția bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu sunt urmăriți de organele de poliție. Mai mult, din actele dosarului reiese că, la data de 16 mai 2008, inculpatul R.I. a mers la sediul SSIF R.B.

pentru a preda confirmările tranzacțiilor realizate până la 9 mai 2008, susținând că a fost trimis în acest scop de părțile civile O., fapt probat cu declarația martorului F.D., procesul-verbal de constatate și planșa fotografică anexă; totodată, asupra inculpatului a fost găsită o carte de vizită a societății comerciale F. - Servicii de fax intern și internațional, de unde membrii grupării transmiteau faxuri către bănci sau SSIF-uri, toate acestea demonstrând fără dubiu că inculpatul R.I. a desfășurat activități ce au concurat la realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, iar folosul realizat urmare a comiterii faptei de către fiecare inculpat nu prezintă relevanță pentru încadrarea juridică.

De asemenea, nu este întemeiată critica formulată de același inculpat, în sensul că nu s-a stabilit care este prejudiciul cauzat de fiecare inculpat în parte, atâta vreme cât, așa cum s-a arătat, prin faptele lor conjugate, inculpații au contribuit la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma continuată, în acest caz prejudiciul stabilindu-se prin însumarea prejudiciilor cauzate fiecărei părți vătămate. În consecință, pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 82/A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în cauză fiind admis recursul părții responsabile civilmente cu privire la plata cheltuielilor judiciare.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă