ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2019

Ședința publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.09.2018 sub nr. x/2018, reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/21.06.2018, emisă de D.G.A.M.C. prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 26.743.193 RON.

Prin sentința civilă nr. 4790 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/21.06.2018, formulată de petenta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 40.243,19 RON, consemnată la A. conform recipisei nr. x din 26.10.2018, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 4790 din 21 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă și a lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția tardivității recursului este nefondată, urmând să admită excepția lipsei de interes, pentru următoarele considerentele:

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunțată de instanța de fond poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentința a fost comunicată recurentei la data de 21 decembrie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 21 decembrie 2018(conform plicului atașat la fila x), cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554, astfel că excepția tardivității recursului este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurenta-reclamantă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/21.06.2018, emisă de D.G.A.M.C. prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 26.743.193 RON.

La termenul de judecată din 9 mai 2019, recurenta-reclamantă, prin avocat a arătat că a achitat debitul stabilit în sarcina sa, depunând în acest sens, ordine de plată cu care face dovada achitării debitului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este lipsit de interes recursul promovat de reclamantă, având în vedere achitarea debitului stabilit prin Decizia de impunere nr. x/21.06.2018 .

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului, va admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu și va respinge recursul formulat ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă.

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa R.A. împotriva sentinței nr. 4790 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2019.