ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2057/2019

Ședința publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 20 ianuarie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Adm. Jud. B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeana a Finanțelor Publice Gorj, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: - a).în principal, anularea în totalitate a Deciziei nr. 288/21.08.2015, cu consecința obligării intimatei ANAF să soluționeze pe fond contestația administrativă înregistrată sub nr. x din 07.07.2015 și nr. x/13.07.2015, nefiind motive temeinice pentru suspendarea soluționării acesteia în ceea ce privește suma totală de 13.640.127 RON; - b). în subsidiar, anularea Deciziei nr. 288/21.08.2015, a Deciziei de impunere nr. x/17.04.2015 și a Raportului de inspecție Fiscală nr. x/17.04.2015 ca fiind nelegale, urmând a se dispune exonerarea de plata sumelor de plată suplimentare în valoare de 13.640.127 RON, constând în 6.050.508 RON TVA, 1.670.941 RON majorări TVA și 833.926 RON penalități întârziere impozit pe profit și 490.315 RON penalități de întârziere impozit pe profit; - c). obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 190 din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova. A respins acțiunea față de această pârâtă. A admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin adm. jud. B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeana a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

A anulat Decizia nr. 288/21.08.2015 emisă de pârâta ANAF și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativă înregistrată sub nr. x/07.07.2015.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6,8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că deși instanța a reținut că "suspendarea dispusă o prejudiciază pe reclamantă", instanța de fond nu a arătat în baza căror argumente logico-juridice a ajuns la concluziile reținute, având în vedere ca doar face niște afirmații care nu sunt lămuritoare .

Simpla referire generică cu privire la elementele generale ale suspendării soluționării contestației administrative nu constituie o motivare convingătoare, iar în această situație este imposibil de exercitat controlul judiciar.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicare greșită a normelor de drept material.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că suspendarea dispusă de organele fiscale ar bloca activitatea intimatei, împotriva acesteia fiind deschisă procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2014.

A susținut recurenta că organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada 2011-2014, cu scopul de a deține documente justificative pentru prestările de servicii și achizițiile de bunuri și mărfuri, intimata -reclamantă a înregistrat în evidența contabilă facturi care figurează ca fiind emise de următoarele societăți: S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., societăți încadrate în categoria "fantomă" .

Intimata-pârâtă a mărit în mod nejustificat cheltuielile și a dedus în mod nejustificat TVA, înregistrând în evidența contabilă achiziții de bunuri și prestări de servicii în baza facturilor emise de aceste societăți, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 13.638.022 RON, societatea diminuându-și baza de impozitare a impozitului pe profit și a TVA.

A mai susținut recurenta că deschiderea procedurii insolvenței, precum și faptul că până la acest moment nu a fost începută urmărirea penală, nu sunt argumente suficiente pentru a considera decizia nr. 288/21.08.2015 ca fiind nelegală.

A invocat Hotărârea FiniH.-C32/03, Kittel și Recolta Recycling-C-439/04 și C -440/04, Mahayben și David C-80/11 și C-142/11 și Bonik-C-285/11.

În concluzie, a susținut recurenta că organele fiscale au aplicat corect disp. art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, iar măsura suspendării soluționării contestației reclamantei a fost luată în mod justificat.

La data de 10.04.2019 intimata-reclamantă a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală.

La data de 27.03.2019, conform dispozițiilor Înaltei Curți de la termenul din 28.02.2019, Parchetul de pe lângă ICCJ- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Craiova a transmis la dosarul cauzei o adresă prin care se arată că, potrivit adresei nr. x/2016 din 04.03.2019 cu termen la 11.04.2019, în dosarul nr. x/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 367 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 288/21.08.2015, parata ANAF, în soluționarea contestației depuse de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/17.04.2015 emisa de AJFP Gorj, a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 13.640.127 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, dobânzi si penalitati aferente pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea in condițiile legii, conform art. 214 din O.G. nr. 92/2003.

Organul fiscal a reținut ca intre stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare de plata stabilite prin decizia de impunere nr. x/17.04.2015 emisa de AJFP Gorj si stabilirea caracterului infracțional al faptelor trimise spre investigare Parchetului de pe langa ICCJ exista o strânsa interdependenta de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativa, astfel ca ANAF nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.

A. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Nu este întemeiată critica recurentei potrivit căreia instanța de fond nu a arătat în baza căror argumente logico-juridice a ajuns la concluziile reținute, având în vedere ca doar a făcut niște afirmații care nu sunt lămuritoare.

Se constată că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au format opinia sa în raport cu soluția pronunțată.

În cuprinsul sentinței recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conținutul hotărârii, astfel că instanța de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege și cu respectarea principiului disponibilității părților.

De asemenea, critica recurentei potrivit căreia motivele instanței de fond în adoptarea soluției de anulare a deciziei de suspendare privind soluționarea contestației reclamantei nu sunt lămuritoare pentru recurentă și/sau că ar face imposibil de exercitat controlul judiciar, este nefondată, întrucât prima instanță a răspuns și motivat soluția pronunțată prin raportare la toate solicitările reclamantului formulate în cererea de învestire a instanței de fond

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză la situația de fapt stabilită, instanța de fond analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

B. Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 108 alin. (1) din Codul de procedură fiscal, în vigoare la data emiterii actelor administrative în cauză, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data în procedura administrativă".

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut că măsura suspendării soluționării contestației, reglementata de Codul de procedură fiscală, poate fi luată doar când ea este temeinic motivata si justificata de interdependenta dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate si stabilirea corecta a obligațiilor bugetare in sarcina reclamantei. A pornit de la premisa că, din actele dosarului, rezulta ca sesizarea organelor de cercetare penala a fost făcuta la data de 17.04.2015, prin adresa nr. x - 59045 emisa de AJFP Gorj, iar pana la data soluționării cauzei nu a fost adoptata o soluție, cauza aflându-se inca in lucru la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, nefiind începuta urmărirea penala in personam. A constatat ca suspendarea dispusa o prejudiciază pe reclamanta, a cărei activitate a fost blocata ca urmare a instituirii masurilor asiguratorii, cu atât mai mult cu cat împotriva acesteia s-a deschis procedura insolventei prevăzuta de Legea nr. 85/2014, după cum rezulta din adresa de furnizare informații extinse nr. x.

A mai apreciat instanța de fond că, pronunțând soluția obligării paratei la soluționarea pe fond a contestației administrative înregistrată sub nr. x/07.07.2015, reclamanta va avea posibilitatea de a-si valorifica dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil, așa cum este acesta consacrat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, si de a formula apararile pe care le apreciază necesare in raport cu obligațiile fiscale care i-au fost stabilite prin decizia de impunere emisa de AJFP Gorj.

Înalta Curte reține ca nu sunt întemeiate criticile recurentei privind modul de interpretare și aplicare de către instanța de fond a art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală În situația în care constată nelegalitatea soluției de suspendare a procedurii de soluționare a contestației, instanța de contencios administrativ dispune soluționarea contestației administrative formulată împotriva deciziei de impunere.

Instanța de contencios administrativ, învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestației, emisă în temeiul art. 214 al (1) lit. a) C. proc. civ..fisc., poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului de apreciere al autorității fiscale prin raportare la definiția excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare. În caz contrar, s-ar accepta incidența art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers de sesizare a organelor penale, cu consecința amânării nepermise a soluției în procedura administrativă.

Astfel, în cauză, se constată că organul de inspecție fiscală, în conformitate cu art. 108 alin. (1) din Codul de procedură fiscal, a sesizat Parchetul de pe lângă ‚Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT-ST Craiova, la data de 17.04.2015, prin adresa nr. x - 59045 emisa de AJFP Gorj, în vederea constatării existenței sau inexistenței infracțiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005.

Din adresa nr. x/2014, transmisă la dosarul de recurs, la solicitarea Înaltei Curți, Parchetul de pe lângă ICCJ- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Craiova a arătat că în dosarul nr. x/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 367 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De la data sesizării organelor penale, respectiv data de 17.04.2015, și până la momentul soluționării prezentului recurs de către instanța de control judiciar, a trecut o perioadă de timp de aproape 4 ani de zile de când soluționarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere este suspendată de către organele fiscale, ca urmare a sesizării organelor penale, perioadă în care, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că s-au dispus măsuri de natură a constata caracterul penal al faptelor sesizate de organele fiscale în legătură cu obligațiile fiscale stabilite în sarcina intimatei reclamante.

Or, raportat la toate aceste împrejurări, soluția instanței de fond cu privire la măsura administrativă dispusă de organele fiscale, de suspendare a soluționării contestației, în temeiul art. 214 al (1) lit. a) C. proc. civ. fisc., este legală, inclusiv prin raportare la cerințele privind respectarea termenului rezonabil, a proporționalității și a posibilității reclamantei de a-și valorifica dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil și dreptul de a-și face apărările în raport de obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 190 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2019.