ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 iunie 2015, pe rolul Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat:

(i) anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 1099/13.10.2014, emisă de pârâtă;

(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2010, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2010, emisă de D.G.F.P. Sălaj;

(iv) ridicarea sechestrului asigurător de pe bunurile și conturile societății.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1083 din 09 octombrie 2015, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30 octombrie 2015.

1.4. Prin încheierea din 20 mai 2016, prima instanță a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Sălaj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, iar ulterior, prin încheierea din 20 ianuarie 2017, a reținut că are calitatea de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj (iar nu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Sălaj).

Prin sentința civilă nr. 12 din 10 februarie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității petitului 2 din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

Împotriva sentinței civile nr. 12 din 10 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., prima petiție de recurs, depusă la 14 iulie 2017, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., iar cea de-a doua petiție, depusă la 17 iulie 2017, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin ambele cereri de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 09 octombrie 2017, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj a invocat excepția nulității celor două cereri de recurs depuse de reclamantă, pentru nemotivarea căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 09 octombrie 2017, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a invocat excepția nulității celor două cereri de recurs depuse de reclamantă, pentru nemotivarea căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații (capacitate de folosință) de la data înregistrării lor, iar conform art. 251 din același act normativ, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, atât la momentul formulării, cât și al soluționării cererii/căii de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. a fost radiată din registrul comerțului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 147 din 18.04.2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 293 din 11.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, chiar dacă, la data declarării recursului, reclamanta avea personalitate juridică, la data judecării prezentei căi de atac personalitatea juridică a încetat, reclamanta nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține actul procesual al recursului declarat în cauză. În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea actul procesual făcut de o persoană fără capacitate procesuală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 40 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B. și va anula recursul declarat de reclamantă, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B..

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 12 din 10 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.