ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 4729 din 15 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului promovat de pârâta Agenția Națională de Integritate, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 333 din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva aceleiași sentințe, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate, Consiliul Local al comunei Pielești și Școala Gimnazială nr. 2 Pielești, ca neîntemeiată, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.11.2019, sub nr. x/2019, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, Consiliul Local al comunei Pielești și Școala Gimnazială nr. 2 Pielești, a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei nr. 4729 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esență, criticile arătate în continuare.

Revizuentul a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită și a susținut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Motivul de revizuire invocat se întemeiază pe decizia nr. 2802 din 04.10.2017, pronunțată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2014, revizuentul susținând că această decizie este un înscris doveditor cu o importanță covârșitoare în dezlegarea pricinii, de natură a răsturna situația juridică stabilită prin decizia nr. 4729 din 15 octombrie 2019.

Astfel, începând cu decizia nr. 2802/4.10.2017, practica judecătorească în această materie este în sensul că, "în raport de scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011 și luând în considerare modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, prezența primarului în consiliul de administrație urmărește organizarea și desfășurarea eficientă a activității unităților de învățământ, prin identificarea în timp util a deficiențelor și luarea măsurilor ce se impun.

Faptul că la momentul adoptării, art. 96 din Legea nr. 1/2011 nu a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administrație a unității de învățământ, nu constituie un element decisiv pentru atragerea stării de incompatibilitate, având în vedere scopul acestei norme legale, scop subliniat de legiuitor prin modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 49/2014, cu atât mai mult cu cât, reprezentantul primarului, prin prisma atribuțiilor care îi revin în calitate de membru al consiliului de administrație, exprimă punctul de vedere al primarului în cadrul acestui organ de conducere.

În condițiile arătate, deși este necontestat că prevederile legale aplicabile perioadei evaluate sunt anterioare modificărilor aduse legii prin O.U.G. nr. 49/2014, se apreciază că, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât și ulterior prin modificările introduse, apare ca fiind excesivă soluția administrativă dispusă prin raportul de evaluare".

În referire la acest înscris - decizia nr. 2802/4.10.2017 -, prin raportare la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat revizuentul că el reprezintă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfățișat cu ocazia judecării cauzei dintr-o împrejurare ce este mai presus de voința părților.

A mai susținut revizuentul că în practica judecătorească s-a reținut că un atare înscris poate fi și o hotărâre judecătorească, pronunțată chiar și ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită. În acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că dacă ar fi fost cunoscută de instanță, soluția ar fi putut fi alta decât cea adoptată.

În consecință, a solicitat revizuentul A. să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanței competente și, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.

3.1. Prin concluzii scrise, înregistrate la dosar la 10.12.2019, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul nu poate fi încadrat în textul legii, respectiv hotărârea judecătorească invocată cu titlu de "înscris nou" a fost pronunțată într-un litigiu în care revizuentul A. nu a figurat ca parte, nu s-a dovedit că nu a putut fi înfățișată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și, de asemenea, nu este determinantă.

3.2. Ceilalți intimați, legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuent, respectiv a dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:[…] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

Titularul revizuirii își întemeiază susținerile pe descoperirea unui înscris nou (respectiv o hotărâre judecătorească), care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Cu referire la acest caz de revizuire, este necesar să fie îndeplinite cel puțin două condiții: înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii și să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor de care se prevalează revizuentul nu a fost descoperit după darea hotărârii, întrucât, în mod evident, existența deciziei nr. 2802/4 octombrie 2017, pronunțată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2014, era cunoscută la data pronunțării deciziei, în practicaua acesteia instanța de recurs făcând referire expresă la înscrisul menționat .

Contrar susținerilor revizuentului, acesta nu a demonstrat caracterul de noutate al înscrisului de care se prevalează, întrucât la momentul pronunțării asupra recursului (15.10.2019), decizia nr. 2802/4.10.2017 era cunoscută atât recurentului-reclamant, cât și judecătorilor învestiți cu soluționarea recursurilor declarate de reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada imposibilității înfățițării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Aceasta, în condițiile în care, astfel cum am arătat mai sus, la termenul din 15 octombrie 2019 când s-a judecat recursul, revizuentul a avut posibilitatea reală și efectivă să se folosească de acest înscris în apărare, respectiv a invocat decizia nr. 2802/4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014 cu titlu de practică judiciară, în sensul de a nu se reține o situație de incompatibilitate în privința sa.

În fine, din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de pct. 5 - al înscrisului nou depus, chiar dacă s-ar admite întrunirea condițiilor formale în ce privește considerarea ca înscris nou a unei hotărâri judecătorești ulterioare dar obținute pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, în cauza de față, înscrisul relevat nu este determinant.

Sub un prim aspect, constată Înalta Curte că hotărârea care fundamentează cererea de revizuire a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal într-un litigiu în care revizuentul A. nu a figurat ca parte, fiind dată, așadar, într-o speță similară.

O altă condiție de îndeplinit cu privire la înscrisul nou invocat în cauză se referă la aptitudinea acestuia de a avea rol probator, adică să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere în lipsa acestui înscris.

Or, hotărârea prezentată de către revizuent reprezintă doar practică judiciară ce nu poate fi valorificată în sensul urmărit de acesta prin calea de atac declarată și întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de către revizuent statuează, în esență, că nu se poate reține existența unei situații de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, s-a dispus în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (...), pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014.", iar această soluție de principiu a fost avută în vedere și de instanța de recurs la adoptarea deciziei a cărei retractare se solicită.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod evident, înscrisul nou invocat de revizuent nu îndeplinește cerința de a fi determinant, nefiind apt să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate instituite prin dispozițiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunțată, în consecință, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de față.

În raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4729 din 15 octombrie 2019 pronunțată de ÎCCC-SCAF în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4729 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.