ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la soluționarea acțiunii de fond și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 278 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării OPANAF nr. 1960/06.08.2018, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs atât pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

3.1. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca rămasă fără obiect, și în subsidiar, ca neîntemeiată.

3.2. Pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca rămasă fără obiect, respectiv ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, se arată că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, deși a invocat deopotrivă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (respectiv decizia nr. 2088/22.04.2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009, prin care a fost admis recursul Președintelui ANAF, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Președintele ANAF, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă), precum și a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (respectiv sentința nr. 797/2015, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă lipsa calității procesual pasive a Președintelui ANAF și, în consecință, a dispus scoaterea din cauză a acestui pârât).

Totodată, recurentul invocă excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, susținând că OPANAF nr. 1960/06.08.2018 a cărui suspendare se solicită în cauză a fost modificat prin OPANAF nr. 3236/2018, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 din data de 28.12.2018.

Pe fondul cauzei, recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ANAF

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Recurenta și-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50 % din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.".

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentei-reclamante la data de 06.12.2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

II.2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Președintele ANAF

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes și apreciază că se impune respingerea recursului declarat de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind să fie legitim, personal, născut și actual.

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, respectiv Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a fost modificat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind introduse condiții suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizați de această procedură.

Așa cum a arătat recurentul-pârât, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

Ulterior, Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziție similară celei contestate în prezenta speță.

Față de aceste modificări legislative, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data pronunțării sentinței atacate - care, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a fost executorie de drept, deci a produs deja efectul de suspendare a executării ordinului contestat - Ordinul nr. 1960/2018 era în vigoare în forma criticată de intimata-reclamantă, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile.

În schimb, în circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare a executării - ca rămasă fără obiect ori ca neîntemeiată, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul-pârât, de vreme ce însăși autoritate emitentă a dispus abrogarea normei administrative contestate.

În contextul arătat, se constată că în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, atâta timp cât Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost abrogat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul declarat de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 278 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.