ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1074/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiție Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Finanțelor Publice și B. S.R.L., a solicitat instanței următoarele: - suspendarea actelor administrative emise cu încălcarea legii, constând în Decizia nr. 36 din 27.07.2016 privind soluționarea Contestației nr. 3494/28.06.2016 cu privire la Scrisoarea standard de informarea a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 referitoare la diminuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare, respectiv suma de 364.549,37 RON reprezentând cheltuieli declarate neeligibile, aferenta cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016, proiect x, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei, conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004; - anularea Deciziei nr. 36 din 27.07.2016 privind soluționarea Contestației nr. 3494/28.06.2016 cu privire la Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 referitoare la diminuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare, respectiv suma de 364.549,37 RON reprezentând cheltuieli declarate neeligibile aferentă cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016, proiect x precum și anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3484 din 28.06.2016 emisă de AMPOSDRU/OIR prin care s-a dispus diminuarea sumelor aferente cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016. - obligarea pârâților la plata debitului restant în cuantum de 364.549,39 RON, conform cererii de rambursare finală nr. 17 din 16.02.2016 potrivit proiectului x cu titlul " Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piața muncii prin S.C. B. SRL". - obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii; - obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului restant; - obligarea pârâților la plata sumei de 9000 RON, reprezentând prejudiciu material conform dispozițiilor art. 1535 C. civ. și ale art. 18 alin. (4) lit. c) si e) din Legea nr. 554/2004 - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2092 din 06 iunie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiție Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Finanțelor Publice și B. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, într-adevăr, principiul relativității contractelor implică faptul că respectivele clauze produc efecte doar între părți, însă o anumită nuanțare se impune a fi observată. Așa cum s-a arătat în doctrină, "Terți (...) pot fi considerate doar persoanele care nu numai că nu au fost părți (în sensul definit mai sus) în actul juridic, dar nici nu dețin vreun drept de la vreuna dintre părți, în calitate de avânzi-cauză. Acești terți sunt denumiți în doctrină penitus extranei sau terți absoluți (complet străini de actul juridic). Față de aceștia actele juridice nu produc niciun fel de efecte. O a doua observație ce se impune a fi făcută, constă în aceea că, noua reglementare regăsită în art. 1280 Noul C. civ., stabilește că un contract produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ca atare, noua reglementare admite în mod expres existența excepțiilor de la principiul relativității contractelor. Privind din această perspectivă, recurenta consideră că dispozițiile art. 17 10 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 64/2009 au fost încălcate, în condițiile în care, conținutul normativ al acestui text de lege este foarte clar în a fixa autorității competente, obligația de a achita sumele atât aferente cererilor de lichidare a cheltuielilor liderului de parteneriat cât și a cheltuielilor partenerilor în conturile de disponibil ale liderului de parteneriat. Ca atare, dat fiind că Acordul de parteneriat este parte integrantă din Contractul de finanțare, autoritatea competentă nu poate fi privită ca străină de clauzele acordului de parteneriat, după cum, responsabilitatea privind caracterul eligibil al cheltuielilor, nu poate fi privită ca fiind exclusiv în sarcina liderului de parteneriat, semnatar al contractului de finanțare. Totodată, Acordul de parteneriat este un acord de asociere în vederea implementării proiectului, în baza căruia partenerii și-au asumat, obligații dar au dobândit și drepturi. Astfel, în mod corelativ, toate obligațiile prevăzute în Contractul de finanțare au fost asumate de parteneri în mod expres, prin semnarea Acordului de parteneriat, ca atare, nici din această perspectivă, partenerii nu pot fi priviți ca străini de contractul de finanțare. Recurenta mai susține că și aserțiunea potrivit căreia actele atacate nu au produs vreun prejudiciu, încalcă dispozițiile legale, în condițiile în care, autoritatea cu atribuții in gestionarea fondurilor europene a diminuat cuantumul datorat chiar cu suma aferentă cheltuielilor reclamate, cu încălcarea art. 80 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

Apărările formulate în cauză Intimații Ministerul Muncii și Justiție Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Finanțelor Publice au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea B. S.R.L. a derulat Proiectul "Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piața muncii cu sprijinul S.C. B. SRL" - COD SMIS 50370. În baza Acordului de Parteneriat nr. 60/22.04.2015, reclamanta s-a asociat în vederea implementării Proiectului sus menționat. Astfel, B. S.R.L. a încheiat cu AMPOSDRU/OIR, Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x înregistrat sub nr. x/29.04.2014 pe rolul OIR POS DRU B.I. În temeiul contractului anterior menționat, reclamanta a înaintat cererile de rambursare, printre care și cererea nr. x finală din data de 16.02.2016 proiect x cu titlul " Sprijinirea grupurilor vulnerabile pentru participarea pe piața muncii cu sprijinul S.C. B. SRL". Ca urmarea a cererii de rambursare formulată de către beneficiarul B. S.R.L. prin intermediul căreia s-au solicitat cheltuieli spre rambursare, OIR POSDRU B.I. a emis Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3484 din 28.06.2016 prin care a informat Beneficiarul cu privire la declararea ca neeligibile a sumelor de 311.299,37 RON și 53.250,00 RON și, pe cale de consecință, diminuarea sumei de rambursat cu aceste valori, respectiv validarea sumei de 1.881.091,13 RON pentru a fi oferită spre rambursare. Scrisoarea nr. 3484/28.06.2016 cu privire la sumele declarate neeligibile a fost întemeiată pe faptul că suma de 311.299,37 RON a fost declarată neeligibilă întrucât plata acesteia a fost efectuată în afara perioadei de eligibilitate a proiectului, respectiv 31.12.2015, iar suma de 53.250,00 RON - cheltuiala cu evaluatori ar fi neeligibilă deoarece aceasta este încadrată la linia Cheltuieli generale de administrație, nefiind prevăzută în bugetul proiectului acest tip de cheltuială. Împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3484/28.06.2016 reclamanta a formulat contestație pe care a înaintat-o liderului de parteneriat, B. S.R.L. care a înaintat contestația autorității competente. Aceasta a fost înregistrată în cadrul OIR POSDRU BI sub nr. x/28.06.2016. Decizia nr. 36/2016, de asemenea contestată, a fost emisă ca urmare a contestației administrative formulate de beneficiarul contractului de finanțare, S.C. B. S.R.L.. Înalta Curte are în vedere faptul că acțiunea civilă implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, după cum presupune existența a trei elemente, părți, obiect și cauză. Potrivit art. 36 C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Astfel, una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală se determină în concret, "la speță", în raport de litigiul dedus judecății. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent și nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică. Altfel spus, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Înalta Curte constată că prin sentința recurată s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă ca fiind formulată de o persoana lipsită de calitate procesuală activă instanța de fond reținând, în mod corect, raportat la dispozițiile legale și procedurale invocate în cauză, faptul că beneficiarul contractului de finanțare este S.C. B. S.R.L., pe numele căreia a fost emisă scrisoarea standard de informare contestată în prezenta cauză. Astfel, raportul juridic de drept material născut din încheierea contractului de finanțare privește pe S.C. B. S.R.L., liderul asocierii, cel care a semnat contractul de finanțare în calitate de beneficiar. Faptul că beneficiarul S.C. B. S.R.L. a încheiat un acord de parteneriat cu S.C. A. S.R.L., are semnificație exclusiv în privința părților respectivului acord, acești parteneri nedobândind calitate de parte în contractul de finanțare doar prin asumarea drepturilor și obligațiilor ce decurg din respectivul acord. De altfel, însăși contractul de finanțare stabilește că nu există raporturi juridice direct între parteneri și AMPOSDRU, ci doar între beneficiar și AM POSDRU. Prin urmare, în contextul actelor administrative contestate, cât și a contractului de finanțare, este evidentă lipsa calității procesuale active a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L.. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.