ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1033/2020

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel, sub nr. x/2016, la data de 19.09.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P) și Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative (D.D.C.A.): anularea Notei de constatare nereguli și stabilire corecții financiare nr. x/01.04.2016 și pe cale de consecință anularea Deciziei AMPODCA nr. 44/09.06.2016; suspendarea executării Deciziei AMPODCA nr. 44/09.06.2016 și suspendarea executării Notei de constatare nereguli și stabilire corecții financiare nr. x/01.04.2016 până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor eligibile din cadrul proiectului PODCA-SMIS 22509, în sumă totală de 130.400 RON plus TVA în cuantum de 31.296 RON, sumă stabilită și reținută ca debit potrivit celor constatate prin Nota nr. x/01.04.2016; obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere aferente cererilor de plată nr. x, nr. 7 și nr. 8 în care au fost incluse la plată facturi de servicii formare profesională aferente contractului nr. x/23.04.2016.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la modificarea actelor administrative reprezentate de Decizia AMPODCA nr. 44/09.06.2016 și anularea Notei de constatare nereguli și stabilire corecții financiare nr. x/01.04.2016, în sensul aplicării corecției prevăzute de lege pentru beneficiarii privați ai unei finanțări, respectiv de Partea a doua și Partea a treia din Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014 care prevede corecții financiare de minim 5% și de maxim 25%; obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre cheltuielile eligibile, în sumă totală de 130.400 RON plus TVA în cuantum de 31.296 RON și corecția legală ce urmează a fi determinată de instanța de judecată solicitată prin capătul de cerere numărul 5; compensarea TVA-ului în sumă de 13.642,77 RON stabilit de pârâta D.D.C.A. prin ultima adresă primită cu nr. 1240-P/09.09.2016, ca fiind diferența de debit de recuperat pentru TVA-ul plătit deja reținut ca debit (în total suma TVA cerută a fi compensata fiind de 16 .896 RON). A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

Prin sentința civilă nr. 4037/31.10.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamanta A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei către instanța de fond, în vederea efectuării unei analize pe fondul cauzei.

În motivarea recursului, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a arătat că, în ceea ce privește existența unui aparent conflict de interese, art. 9 alin. (2) din contractul de finanțare nr. x/27.01.2014, reținut de instanța ca fiind incident, cuprinde precizări generale privind conflictul de interese pentru orice contract de finanțare încheiat si pentru orice tip de entitate juridică. Instanța de fond a reținut că în cauză a existat teza a 2-a a alin. (2) din art. 9, reținând că partea semnatară a contractului nr. x/2014, respectiv reprezentantul legal al beneficiarului A., a fost împiedicată să execute activitățile prevăzute în contractul de finanțare în mod imparțial și obiectiv, și că prin aceasta a cauzat un prejudiciu eventual și ar fi produs un avantaj economic către firma prestatoare S.C. B. S.R.L. Or, în cauză, textul art. 9 din contractul de finanțare se referă în mod exclusiv la un avantaj economic și nu la existența unui prejudiciu reținut în afara prevederilor art. 9 din contract.

Cât privește existenta unui avantaj la care se referă art. 9 alin. (2) teza finală, instanța nu a indentificat/indicat un asemenea avantaj pe care l-ar fi obținut asociatul unic al firmei prestatoare, respectiv doamna C., fiica domnului D., ca președinte al A., beneficiară a contractului de finanțare, asociat care a deținut aceasta calitate doar o anumită perioadă de timp din toată perioada contractului de servicii nr. x/2014, cât și a contractului de finanțare nr. x/2014, dar, în fapt, conform contractului de cesiune părți sociale din 05.03.2014, asociatul C. nu mai deținea drepturi depline de administrare a firmei prestatoare; instanța de fond face o interpretare și o aplicare greșită a art. 9, adaugă la contract, motivând că posibilitatea părților de înlăturare a conflictului de interese intervine doar dacă acest posibil conflict a apărut pe parcursul derulării contractului; or, o atare ipoteză nu este cuprinsă în art. 9, iar instanța nu motivează cum a ajuns la acest argument.

Cedarea părților sociale, anterior încheierii contractului de prestări servicii nr. x/2014, rezultă și din faptul că acest contract a fost semnat în numele S.C. E. S.R.L. de către noul asociat și administrator, domnul F., ca și toate celelalte documente subsecvente care au urmat. Instanța de fond reține în mod greșit că acest contract nu este opozabil, întrucât el a fost înregistrat la Regitrul Comerțului după data semnării Contractului nr. x/2014, omițând faptul că între părțile semnatare acesta produce efecte juridice de la data încheierii, iar prin raportare la dispozițiile art. 9 din contractul de finanțare, orice posibil sau potențial conflict de interese a fost înlăturat prin cesiune. Mai mult, la data efectuării verificărilor de către DLAF, cesiunea de părți sociale era înregistrată la Registrul Comerțului, deci opozabilă oricărui terț, iar prin operarea lui în Registrul Comerțului, s-a confirmat și data acestuia.

O altă critică este aceea că instanța de fond adaugă la contract, respectiv la art. 9,instanța trebuia să releve și avantajul economic care ar fi fost obținut; or, ceea ce retine instanța, existenta unui prejudiciu constând în diferența dintre prețul obținut în aceste condiții și prețul care se putea obține în condițiile atribuirii contractului în mod obiectiv și imparțial, dacp ar fi existat o atare premisă, atunci prejudiciul trebuia să fie unul cert, și nu unul eventual, așa cum greșit reține instanța.

În realitate, prin atribuirea directă a contractului către firma prestatoare S.C. B. S.R.L. s-au respectat toate dispozițiile legale incidente unui beneficiar privat și a unei achiziții directe, iar contractul de servicii nr. x/2014 s-a finalizat cu îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale și cu respectarea principiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 pentru achizițiile publice, art. 1 alin. (2), nediscriminarea, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor, precum și cu respectarea principiilor prevăzute prin Ordinul nr. 1120/2013 Cap. V, principiile transparenței, economicității, eficienței, eficacității, și s-a economisit suma de 50.000 de RON față de bugetul de 180.000 RON fără TVA, alocat inițial prin contractul de finanțare pentru realizarea acestor servicii, ele fiind realizate la aceleași standarde de calitate si cu atingerea tuturor obiectivelor.

O altă critică, a mai arătat recurenta, se circumscrie cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., din perspectiva faptului că hotărârea recurată nu identifică avantajul economic creat prestatorului de servicii S.C. B. S.R.L. sau asociatului unic al acestuia la momentul încheierii contractului, respectiv doamna C., trebuia să conțină in considerentele sale descrierea avantajului economic creat și practic urmările si consecințele produse. În absenta unui avantaj economic creat, discuția despre un conflict de interese este doar ipotetică, pentru că nu există interese aflate in joc. Instanța de fond era ținută să identifice in concreto toate elementele pe care le invocă, și nu la nivel de principiu.

Orice avantaj economic ar viza direct părțile implicate într-un aparent conflict de interese, în prezenta cauza instanța se referă la reprezentantul legal al beneficiarului, președintele fundației, domnul D., și la asociatul unic al firmei prestatoare, doamna C., în calitate de fiică a acestuia. Or, s-a arătat și dovedit prin înscrisuri că, pe de o parte, asociatul unic al firmei S.C. B. S.R.L., doamna C., a deținut această calitate doar până la data de 05.03.2014, când a cedat părțile sociale și toate drepturile de administrare ale firmei către domnul F. prin Contractul de cesiune din 05.03.2014, anterior datei de încheiere a contractului nr. x/2014, fapt care denotă că nu era posibilă crearea niciunui avantaj economic, și pe de altă parte, deși s-a invocat, nu s-a analizat de instanță că reprezentatul legal al beneficiarului, președintele fundației, nu a primit nicio remunerație în cadrul acestui proiect, neavând atribuții privind implementarea proiectului și nici contract de muncă încheiat în cadrul echipei de proiect, al cărui management a fost asigurat de G., ca manager de proiect și semnatar al contractului nr. x/2014, pe lângă președintele A.. Or, asociatul unic al firmei prestatoare, fiica președintelui Fundației, nu avea cum să obțină vreun avantaj, iar în privința reprezentantului legal al fundației beneficiare, președintele D., nici acesta nu avea cum să obțină vreun avantaj, nefiind remunerat în niciun fel în cadrul proiectului.

Instanța nu a motivat în niciun fel în ce constă împiedicarea, in concreto, a părților semnatare ale contractului nr. x/2014, de a avea ăo atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială" sau să execute contractul de finanțare în mod imparțial și obiectiv", deși a invocat art. 9 alin. (2), care face referire la acele conflicte de interese care vizează situații din cadrul procedurilor de achiziții și în cazul autorităților contractante, în care ar fi implicați oficiali publici, ceea ce nu a fost cazul contractului încheiat de un beneficiar privat prin achiziție directă, aceasta neavând calitatea de autoritate contractantă, și niciunul din semnatarii contractului neavând calitatea de oficiali publici, condiție esențială și necesară pentru a putea considera existența unui real conflict de interese și nu a unui conflict de interese aparent.

O altă critică, care se circumscrie cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6, a arătat recurenta, este că hotărârea nu este motivată, instanța de fond limitându-se la a respinge argumentele recurentei-reclamante ca înerelevante", "lipsite de relevanță" sau reținând că aceste argumente "sunt indiferente în cauză"; în temeiul dispozițiilor art. 425, în hotărârea recurată nu sunt arătate argumentele care să sprijine sau să justifice temeinicia hotărârilor instanței de fond, aceasta fie preluând susținerile pârâtelor, fără să procedeze la o judecată proprie, fie neaducând nici un argument în respingerea argumentelor sale juridice și de fapt.

Un alt motiv de nelegalitate invocat se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 pct. 8, privește încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor din anexa la H.G. nr. 519/2014. Instanța de fond a menținut corecția de 100% nelegal aplicată, recurgând la aplicarea nelegală ăprin analogie" a dispozițiilor care se regăsesc in Partea 1 punct a) la Anexa H.G. nr. 519/2014 și pentru situația corecțiilor care se aplică contractului nr. x/2014, corecții care se regăsesc în Partea a 2-a a Anexei arătate. În cazul contractului nr. x/2014, acesta este încheiat între un beneficiar privat și AM PODCA și se încadrează în tipul de contracte expres indicate în Partea a 2-a lit. a) din Anexa la H.G. nr. 519/2014, aspect necontestat de intimate și reținut ca atare de către instanța de fond, aspect intrat in puterea lucrului judecat.

Pentru a se putea aplica corecțiile financiare ăprin analogie", este necesar să existe situația premisă redată în partea introductivă, respectiv situația în care să existe abateri care nu sunt definite în Anexa la H.G. nr. 519/2014. Or, o atare situație premisă nu există în cauză, pentru că abaterea privind conflictul de interese se regăsește în Anexa la H.G. nr. 519/2014, dar ea se aplică numai pentru situația contractelor expres prevăzute în Partea 1, lit. A). Daca legiuitorul ar fi dorit sa aplice aceasta corecție de 100% si in cazul contractelor prevăzute in Anexa la Partea a 2-a, ar fi indicat-o în mod expres, pentru că abaterea este definita in Anexa la H.G. nr. 519/2014. Instanța de fond a nesocotit prevederile art. 10 din Noul C. civ., care interzic intre altele ăanalogia" in privința legilor care prevăd sancțiuni civile, cum este cazul corecțiilor financiare distinct delimitate de legiuitor pe tipuri de contracte, conform Anexei la H.G. nr. 519/2014, structurata în 3 părți distincte.

Admițând existenta unui aparent ăconflict de interese", respectiv a unei abateri a unui beneficiar privat, în cauză ar fi trebuit aplicate corecțiile prevăzute in Partea a 2-a lit. a) pct. 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, unde se încadrează contractul nr. x/2014, potrivit căreia o asemenea abatere vizează aplicarea unor criterii de calificare și selecție și/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale. Corecția prevăzuta de lege in acest caz este de 10%, poate fi diminuată la 5% în funcție de gravitate, motive pentru care solicită admiterea capătului de cerere subsidiar și a celor prin care s-au cerut penalități de întârziere asupra sumelor reținute si imputate nelegal și a cerut obligarea intimatelor la plata diferențelor de cheltuieli eligibile ce ar fi rezultat în urma aplicării unei corecții de 10%.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile actelor normative de drept european, printre care Regulamentul nr. 2988/1995 al Consiliului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei privind normele de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene. A arătat că, potrivit Comunicării interpretative a Comisiei Europene 2006/C 179/02 cu privire la regulile comunitare aplicabile atribuirii contractelor nesupuse sau supuse parțial prevederilor Directivelor privind Achizițiile Publice, directivele privind achizițiile publice nu se aplică tuturor contractelor de achiziții publice, rămân o gama largă de contracte care nu sunt sau sunt doar parțial reglementate de acestea, cum ar fi Contractele sub pragul de aplicare a Directivelor privind Achizițiile Publice.

Or, in raport de aceste prevederi, nu "i sunt aplicabile Directivele europene în materie și regulile aferente, întrucât Contractul nr. x/2014 este sub pragul de aplicare a Directivelor si totodată se încadrează și in Lista de servicii din Anexa II B la Directiva 2004/18/EC, care prevede achiziția de servicii formare până la pragul de 193.000 euro și, așa cum este transpusă Directiva și in legislația națională, în O.U.G. nr. 34/2006 și în Ordinul nr. 1120/2013 al MFE, acesta fiind ignorat de instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate. Aceste prevederi sunt transpuse si in legislația națională, respectiv in O.U.G. nr. 66/2011, dar instanța nu a ținut cont de prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 privind ăprincipiul proporționalității care presupune că orice măsură administrativă trebuie sa fie adecvată, necesară și corespunzătoare" si art. 6 cu referire la abaterile care nu au niciun potențial impact financiar". Totodată, prin O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea O.U.G. nr. 66/2011, Guvernul României a prevăzut mecanisme pentru o buna absorbție a fondurilor europene si pentru evitarea unor corecții financiare excesive pentru nereguli care nu au niciun impact financiar", ceea ce intimata-parata ca autoritate de management a ignorat in prezenta speța, fiind aplicata o corecție nelegală și excesivă de 100%. Potrivit prevederilor H.G. nr. 519/2014, Partea a 2-a pct. b), legiuitorul a dorit sa stipuleze ca nu trebuie sa existe efecte asupra libertăților economice În cazul unor contracte cu o miză economica redusă și în situații când dreptul comunitar avea norme cu efecte indirecte și derivate, pentru care nu se aplică corecții financiare.

Recurenta reclamantă a depus înscrisuri la dosar.

Intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la existența și încălcarea regimului juridic privind conflictul de interese în materie administrativă, a arătat că prin atribuirea de către recurentă a contractului de achiziție publică nr. x către S.C. B. S.R.L., al cărei asociat unic era chiar fiica președintelui Fundației (doamna C.), aceasta nu a avut în vedere prevederile art. 9 din Contractul de finanțare.

Recurenta continuă să persiste în aceeași eroare, susținând împrejurarea că aceasta nu este autoritate publică, întrucât aceasta și-a asumat prin contract respectarea regimului conflictului de interese, astfel cum acesta a fost definit de părți, principiul forței obligatorii a contractului impunând respectarea obligațiilor asumate. Prin urmare, susținerea recurentei că putea atribui direct contractul de prestări servicii, fără a urma vreuna din procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, nu poate fi reținută, întrucât această ipoteză nu o exonerează de obligația respectării regimului conflictului de interese astfel cum acesta este reglementat la art. 9 alin. (1) și (2) din contractul de finanțare.

Mai mult, în cap. VI din Ordinul MFE nr. 1120/2013 este stabilită obligația generală a beneficiarilor privați persoane fizice/iu ridice de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese, dar și faptul că în cazul beneficiarilor privați sunt aplicabile prevederile art. 14 și art. 15 din O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, neregula nu a fost reținută în considerarea calității de autoritate publică a recurentei, nefiind contestată calitatea de beneficiar privat a acesteia și nici pentru că ar fi trebuit, față de valoarea contractului, urmată procedura de atribuire prevăzută pe O.U.G. nr. 34/2006.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei potrivit căreia drepturile de administrare ale firmei S.C. B. S.R.L. au fost cedate de către asociatul unic C. către domnul F. prin contractul de cesiune părți sociale din data de 05.03.2014, anterior încheierii contractului de servicii nr. x/23.04.2014, iar ulterior, în luna februarie 2015, acesta a devenit asociat unic. Recurenta nu a făcut dovada că la data încheierii contractului de servicii nr. x/23.04.2014 erau înregistrate mențiunile contractului de cesiune părți sociale din data de 05.03.2014, de la Registrul Comerțului rezultând că C. a deținut calitatea de acționar unic începând cu data de 18.10.2011 până la data de 06.03.2015, rezultând astfel calitatea acesteia de asociat unic la data încheierii contractului.

Cu privire la aplicarea unei corecții financiare de 100%, s-a reținut corect săvârșirea unei nereguli, în sensul reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. În conformitate cu art. 56 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083 al Consiliului din 11 iulie 2006, regulile de eligibilitate ale cheltuielilor se stabilesc la nivel național, prin urmare sancțiunea aplicabilă pentru abaterea constatată este cea prevăzută în O.U.G. nr. 66/2011 și respectiv H.G. nr. 519/2014. A stabilit în mod corect aplicarea unei corecții de 100% a contractului de servicii nr. x/23.04.2014, prin raportare la prevederile H.G. nr. 519/2011, coroborate cu prevederile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, reglementată de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar și precis, a situației de fapt, pe baza probelor administrate, a dispozițiilor legale, prezentarea motivelor pentru care a admis sau a respins cererile părților, analiza argumentelor relevante invocate de părți și expunerea concretă a motivelor de fapt și de drept.

Din examinarea sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a reținut situația de fapt, actele contestate, neregula constatată, pe care a examinat-o, raportat la dispozițiile din O.U.G. nr. 66/2011 și la prevederile din contractul de finanțare, a examinat susținerile privind încălcarea prevederile Ordinului MFE nr. 1120/15.10.2013, cele referitoare la faptul că reclamanta este un beneficiar privat, iar nu o autoritate publică, elementele conflictului de interese constatat, susținerile privind încălcările prevederilor Ordinului ANRMAP nr. 313/20111 și ale prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și ale Regulamentului nr. 34/2006, privind faptul că drepturile de administrare ale firmei S.C. B. au fost cedate de către asociatul unic prin contractul de cesiune părți sociale din data de 05.03.2014, susținerile referitoare la prevederile Legii nr. 161/2003 privind conflictul de interese și decizia din 6 octombrie 2015 a Curții Constituționale, privind încălcarea de către pârâtă a Instrucțiunilor date pentru informarea beneficiarilor prin Manualul de Implementare versiunea 2013 și 2014, cele referitoare la prejudiciu; a precizat că nerespectarea regimului conflictului de interese și atribuirea contractului către o societate deținută de un membru de familie este de natură, în același timp, de a-i produce un avantaj economic acestuia și de a crea un prejudiciu, constând în diferența dintre prețul obținut în aceste condiții și prețul care se putea obține în condițiile atribuirii contractului în mod obiectiv și imparțial.

Instanța de fond a reținut ca fiind neîntemeiate și cererile accesorii privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor eligibile și a penalităților de întârziere, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale", și capetele de cerere formulate în subsidiar, privind aplicarea unei corecții financiare de minim 5% și de maxim 25% și plata diferenței dintre cheltuielile eligibile aferente proiectului și corecția ce urmează a fi determinată, și a penalităților aferente, a examinat susținerile reclamantei privind încălcarea prevederilor H.G. nr. 519/26.06.2014 raportat la prevederile 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 și gravitatea abaterii identificate, cererea privind compensarea TVA-ului în sumă de 13642,77 RON.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată, iar sentința recurată corespunde pe deplin exigențelor privind motivarea hotărârii judecătorești, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Contrar susținerilor recurentei, instanța a reținut și examinat situația de fapt și de drept pe baza probelor administrate, a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a constatat legalitatea actelor administrative, inclusiv cu privire la avantajul economic, și a înlăturat motivat susținerile reclamantei, în baza dispozițiilor legale incidente, pe care le-a interpretat și aplicat raportat la situația de fapt.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este, de asemenea, nefondat.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/01.04.2016, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, s-a stabilit în sarcina reclamantei A. o creanță bugetară în cuantum de 85.888,00 RON, din care contribuție din fonduri UE 59.840 RON - 85%, contribuție din buget național 9.152,00 RON - 13% și TVA - 16.896,00 RON.

Între pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, pe de o parte, și reclamanta A., în calitate de beneficiar, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/27.01.2014, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea competențelor profesionale și a eficacității organizaționale în domeniul managementului proiectelor sociale".

Beneficiarul A. a încheiat cu S.C. B. S.R.L, în calitate de prestator, contractul de servicii nr. x/23.04.2014, având ca obiect prestarea de servicii privind furnizarea de cursuri de formare profesională continuă pentru adulți, în vederea realizării proiectului pentru care a încheiat contractul de finanțare.

Având în vedere constatările consemnate de Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF) în Nota de control nr. x/17.12.2015 și verificările efectuate, s-a constatat că beneficiarul a încălcat prevederile art. 9 alin. (1) și (2) (Conflictul de interese) din contractul de finanțare nr. x/27.01.2014, existența elementelor care întrunesc condițiile existenței abaterii de la regimul conflictului de interese, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul financiar nr. x/2012 aplicabil bugetului general al Uniunii Europene și de legislația națională, precum și a nerespectării condițiilor contractuale, reținându-se existența unei nereguli.

S-a constatat că reclamanta A., beneficiar al proiectului cod SMIS 22509, a încălcat regimul juridic privind conflictul de interese în materie administrativă, prin faptul că a atribuit operatorului economic S.C. B. S.R.L., prin achiziție directă, contractul de servicii nr. x/23.04.2014 pentru "Servicii furnizare cursuri formare profesională continuă pentru adulți", în valoare de 130.400 RON fără TVA, asociatul unic al S.C. B. S.R.L., prestatorul contractului menționat, fiind doamna C., fiica domnului D., președinte al A., beneficiarul contractului de finanțare.

S-a reținut că nu au fost respectate prevederile alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007, conform cărora "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general:Éc) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. ".

Având în vedere neregula constatată prin încălcarea legislației naționale în domeniul conflictului de interese și în baza prevederilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constatată a fost încadrată prin analogie la Partea 1 Achiziții publice, lit. A) Evaluarea ofertelor, subpunctul 9 (Conflictul de interese) din Anexa la H.G. nr. 519/2014, și a fost aplicată o corecție financiară de 100%. S-a stabilit valoarea corecției financiare de 130.400,00 RON (130.400,00 RON x 100%), la care s-a adăugat TVA în valoare de 31.296,00 RON (31.296,00 RON x 100%).

Reclamanta a formulat contestație Împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/01.04.2016, respinsă prin Decizia nr. 44/09.06.2016.

Instanța de fond a interpretat și aplicat corect art. 9 din contractul de finanțare și dispozițiile legale incidente și nu a adăugat la contract. Potrivit art. 9 (Conflictul de interese) din Contractul de finanțare nr. x/27.01.2014, "(1) Părțile implicate în realizarea obiectivelor contractului "și asumă obligația să ia toate măsurile necesare pentru evitarea conflictului de interese și în cazul în care detectează o situație care generează sau ar putea genera un asemenea conflict, să notifice în scris, de îndată AM cu privire la situația respectivă, precum și acțiunile luate pentru eliminarea acesteia. (2) Reprezintă conflict de interese orice situație care influențează părțile semnatare ale contractului de a avea o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială, sau care le împiedică să execute activitățile prevăzute în contractul de finanțare în mod imparțial și obiectiv, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice sau naționale, interese economice sau orice alte interese comune cu ale altei persoane. Interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv sau pentru situația din care face parte. (3) Dispozițiile menționate la alin. (1) și alin. (2) ale prezentului articol se aplică și partenerilor, subcontractorilor și angajaților Beneficiarului și respectiv AM, implicați în realizarea prevederilor contractului. (4) Părțile contractante, inclusiv partenerii și alte persoane fizice și/sau juridice implicate în implementarea proiectului, au obligația de a respecta, pe lângă prevederile legale comunitare în vigoare și prevederile legale naționale în materia conflictului de interese, respectiv: dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 66/2011 cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile C. pen. actualizat. ".

Prin neregulă, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) al O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial la data de 30.06.2011, se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit cărora "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate", precum și a prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Definiția neregulii include și abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu prevederile contractelor, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin atribuirea de către recurentă a contractului de achiziție publică nr. x către S.C. B. S.R.L., al cărei asociat unic era chiar fiica președintelui Fundației (doamna C.), aceasta, în calitate de beneficiar, nu a respectat art. 9 din Contractul de finanțare, prin care și-a asumat obligația de a lua toate măsurile necesare pentru evitarea conflictului de interese, acesta fiind definit ca orice situație care influențează părțile semnatare ale contractului de a avea o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială, sau care le împiedică să execute activitățile prevăzute în contractul de finanțare în mod imparțial și obiectiv, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice sau naționale, interese economice sau orice alte interese comune cu ale altei persoane. Interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv, sau pentru situația din care face parte.

În mod corect a reținut instanța de fond că, prin atribuirea contractului menționat unei societăți al cărei unic asociat este fiica președintelui A., se încalcă în mod evident obligația de evita conflictul de interese, în condițiile în care în cauză este vorbă de o legătură de rudenie foarte strânsă, care face să se nască în mod firesc dubii cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea atribuirii acestui contract.

Reclamantei, beneficiar privat, "i erau aplicabile prevederile Ordinului nr. 1120/2013 privind aprobarea Procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale, obiectivul "Convergență", precum și în cadrul proiectelor finanțate prin mecanismele financiare SEE și norvegian pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări, care, la capitolul VI - "Evitarea conflictului de interese", prevede faptul că, "Beneficiarii privați persoane fizice/juridice au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese. În cazul beneficiarilor privați sunt aplicabile prevederile art. 14 și 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 66/2011), coroborate cu prevederile art. 8 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, cu modificările și completările ulterioare.".

Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Pe parcursul aplicării procedurii de achiziție, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese, și anume a situației în care există legături între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanții acestuia, între membrii comisiei de evaluare și ofertanți sau în care ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancționează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcție de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora.".

Conflictul de interese este definit de dispozițiile art. 57 din Regulamentul financiar nr. x/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului, în sensul că "(1) Actorilor financiari și altor persoane implicate în execuția și gestionarea bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii. Dacă există acest risc, persoana în cauză se abține de la astfel de măsuri și prezintă situația ordonatorului de credite delegat, care constată în scris prezența sau absența unui conflict de interese. Persoana în cauză "și informează, de asemenea, superiorul ierarhic. În cazul în care se constată existența unui conflict de interese, persoana în cauză "și întrerupe toate activitățile legate de subiectul în cauză. Ordonatorul de credite delegat ia personal orice măsuri suplimentare necesare. (2) În sensul alin. (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului. ".

Susține recurenta în mod nefondat că art. 9 din contractul de finanțare se referă în mod exclusiv la un avantaj economic și nu la existența unui prejudiciu, precum și faptul că instanța nu a identificat/indicat un asemenea avantaj.

Art. 9 din contractul de finanțare se referă la faptul că interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv sau pentru situația din care face parte, iar instanța a constatat în mod corect că atribuirea contractului către o societate deținută de un membru de familie este de natură a produce un avantaj economic acestuia. Instanța de fond a reținut în mod corect, având în vedere definiția neregulii, că obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unei fraude sau a unei nereguli, fără a fi necesară probarea producerii unui prejudiciu. De asemenea, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a se constata existența neregulii nu este necesar ca prejudiciul să fie cert, ci e suficient ca acesta să fie și eventual, acest aspect fiind dovedit prin formula "a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene".

În cauză, s-a reținut în mod corect săvârșirea unei nereguli, în sensul reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, a unei abateri de la legalitate în raport cu dispozițiile naționale/europene, precum și cu prevederile contractului, ce rezultă dintr-o acțiune a beneficiarului, care a încălcat regulile privind conflictul de interese, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, existența unui conflict de interese prin atribuirea contractului de servicii nr. x/23.04.2014 conducând la crearea unui prejudiciu rezultat tocmai din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul contractului de finanțare.

Susținerea recurentei că instanța adaugă la contract, motivând că posibilitatea părților de înlăturare a conflictului de interese intervine doar dacă acest posibil conflict a apărut pe parcursul derulării contractului, sunt nefondate.

Instanța a reținut în mod corect faptul că sunt opozabile mențiunile din Registrul Comerțului, iar conform acestora, asociat unic la data încheierii contractului de prestări servicii nr. x/23.04.2014 era doamna C., care a deținut calitatea de acționar unic începând cu data de 18.10.2011, până la data de 06.03.2015, nefiind făcută dovada datei certe a contractul de cesiune părți sociale, prin care drepturile de administrare ale firmei S.C. B. au fost cedate de către asociatul unic C. către domnul F., anterior încheierii contractului de servicii nr. x/23.04.2014, înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului fiind efectuată în luna februarie 2015.

Susține în mod greșit recurenta, în aceste împrejurări, că orice posibil sau potențial conflict de interese a fost înlăturat prin cesiune, iar faptul că, la data efectuării verificărilor de către DLAF, cesiunea de părți sociale era înregistrată la Registrul Comerțului, deci opozabilă oricărui terț, nu prezintă importanță, întrucât conflictul de interese se analizează raportat la data încheierii contractului de prestări servicii. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, față de această situație și prevederile contractului de finanțare, reclamanta avea obligația pentru evitarea conflictului de interese să nu încheie contractul de prestări servicii cu S.C. B. S.R.L..

În acest context, instanța de fond a reținut corect că o acțiune de eliminare a situației de conflict de interese ar putea fi avută în vedere în cazurile în care, în anumite circumstanțe specifice, situația de conflict de interese se ivește ulterior sau nu putea fi cunoscută ab inițio, iar nu în cazul de față, în care orice persoană diligentă putea în mod rezonabil să detecteze o astfel de situație de conflict.

În ceea ce privește faptul că ar fi fost respectate toate dispozițiile legale incidente unui beneficiar privat și unei achiziții directe, iar contractul de servicii nr. x/2014 s-a finalizat cu îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale și cu respectarea principiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, nediscriminare, proporționalitate, eficiența utilizării fondurilor, și ale Ordinului nr. 1120/2013 al Ministerului Fondurilor Europene privind aprobarea Procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale, transparență, economicitate, eficiență, eficacitate, suținerile recurentei nu constituie motive de nelegalitate a actului administrativ, întrucât ceea ce i s-a imputat reclamantei este încălcarea regimului conflictului de interese, iar nu împrejurarea că a atribuit direct contractul de prestării servicii. Astfel cum s-a reținut anterior, prin contractul de finanțare s-a arătat ce se înțelege prin conflict de interese, iar aceste prevederi au fost încălcate prin contractul de prestări servicii încheiat.

Neregula nu a fost reținută în considerarea calității de autoritate publică a recurentei, și nici pentru că ar fi trebuit, față de valoarea contractului, urmată procedura de atribuire prevăzută pe O.U.G. nr. 34/2006. La atribuirea contractului de servicii nr. x/23.04.2014, însă, reclamanta avea obligația să respecte prevederile Contractului de finanțare nr. x/27.01.2014, art. 9 (Conflictul de interese) alin. (1) și (2).

Motivele de recurs privind încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor din anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 cu modificările și completările ulterioare, sunt nefondate.

A susținut reclamanta că este nelegală corecția de 100% stabilită de pârâtă, întrucât, potrivit prevederilor de la Partea 1, punct A) din Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014, o astfel de corecție este aplicabilă doar în cazul autorităților contractante, în timp ce pentru beneficiarii privați ratele de corecție sunt stabilite în Partea a 2-a sau partea a 3-a din Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014 și sunt de maxim 25%.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, "Pentru alte abateri care nu sunt definite în anexe, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene aplică corecții financiare, în concordanță cu principiul proporționalității sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexe. ". Având în vedere neregula constatată prin încălcarea legislației naționale în domeniul conflictului de interese și ținând cont de prevederile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constatată a fost încadrată prin analogie la Partea 1 Achiziții publice, lit. A), Evaluarea ofertelor", subpunctul 9 (Conflictul de interese) din Anexa la H.G. nr. 519/2014 și a fost aplicată o corecție financiară de 100%.

Instanța de fond a reținut în mod corect că a fost aplicată în mod legal o corecție de 100%, cu aplicarea prevederilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011. Conform Anexei - Ratele pentru stabilirea reducerilor procentuale/corecțiilor financiare care se aplică în cazul nerespectării procedurilor de achiziții la H.G. nr. 519/26.06.2014, neregula constând în nerespectarea conflictului de interese se regăsește în Partea 1 Achiziții publice, punct A) Contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul/pragul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, corecția prevăzută fiind de 100%. Neregula nu se regăsește în Partea a 2-a sau Partea a 3-a a Anexei, care privesc beneficiarii privați de fonduri europene.

În mod greșit susține recurenta că neregula constatata de intimată și menținută de instanța de fond, practic, se încadrează în Partea a 2-a lit. a) punct. 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2014. Aceste prevederi se referă la aplicarea unor criterii de calificare și selecție și/sau a unor criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale. În cauză, situația privește un conflict de interese în atribuirea contractului.

În mod greșit susține recurenta că este nelegală aplicarea ăprin analogie", pentru că ea devine incidentă doar atunci când e vorba de abateri care nu sunt identificate în Anexă, doar în cazuri neprevăzute de lege, adică nereglementate, că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 10 din Noul C. civ., care interzic ăanalogia" în privința legilor care prevăd sancțiuni civile.

Dispozițiile art. 10 - Interzicerea analogiei prevăd că "Legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. ". Având în vedere dispozițiile exprse ale 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora pentru alte abateri, care nu sunt definite în anexe, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene aplică corecții financiare în concordanță cu principiul proporționalității sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexe, neregula nefiind prevăzută în Partea a 2-a sau Partea a 3-a a anexei, care se referă la contracte încheiate de beneficiarii privați de fonduri europene, în mod corect s-a procedat la aplicarea prin analogie a corecției prevăzută pentru neregula constând în conflict de interese din Partea 1 punct A).

Motivele privind faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile actelor normative de drept european, transpuse și în legislația națională, O.U.G. nr. 66/2011, fiind aplicată o corecție nelegală și excesivă de 100%, sunt nefondate.

Autoritatea de control este ținută, în activitatea sa, de principiul proporționalității, potrivit dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că ăorice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia"; art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 definește principiul proporționalității, care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Principiul proporționalității, statuat în legislația comunitară și reținut în mod constant în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, înseamnă că orice măsură sancționatorie luată de o autoritate publică trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă, să nu depășească ceea ce este necesar pentru a nu deveni improprie scopului urmărit.

În mod corect a apreciat instanța de fond asupra principiului proporționalității, fiind justificată aplicarea corecției de 100%, față de gravitatea abaterii identificate, avându-se în vedere faptul că abaterea, conflictul de interese, este rezultatul unei acțiuni a reclamantei în deplină cunoștință de cauză, neexistând circumstanțe de natură a face scuzabilă conduita reclamantei. Măsura nu este disproporționată, contractul de servicii nr. x/23.04.2014 încheiat cu încălcarea regulilor privind confl