ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1242/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Prin decizia nr. 124/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 335/04.06.2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A. S.R.L., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 4 aprilie 2019.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 507/18.09.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a respins contestația în anulare.

Recurenta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 18 noiembrie 2019.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului și schimbarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației în anulare, fără a se indica temeiul de drept.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut că ultima zi de declarare a recursului, soluționat prin decizia nr. 124/07.03.2019 a Curții de Apel Craiova, a fost 18 iulie 2018, într-o zi de sâmbătă, iar termenul pentru declararea acestuia s-a prelungit până luni, 20.08.2018, dată la care a fost declarat.

Prin urmare, recurenta a apreciat că soluția de respingere a recursului ca tardiv este rezultatul unei erori materiale.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2020 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar, alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. nu a fost timbrat anticipat, că aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa, deși, prin adresa emisă la 03.12.2019 i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, potrivit mențiunii din actul de procedură ce a fost comunicat la 06.12.2019, această obligație nefiind îndeplinită nici până la termenul de judecată din 1 iulie 2020, când instanța a rămas în pronunțare.

Cum instanța judecătorească este obligată să examineze cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, iar, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, Înalta Curte, văzând cele expuse mai sus, urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să anuleze recursul, în cadrul procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 507/18.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.