ÎCCJ, decizie (scj.ro #85532)

Recurs. Caz de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. Plângere împotriva soluțiilor

procurorului de netrimitere în judecată. Omisiunea de citare a petentului

deținut

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

recurs

- caz de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 278

1

, art. 291,

art. 385

9

alin. (1) pct. 21

În cazul plângerii

împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, omisiunea instanței

de a cita, conform art. 291 alin. (8) C. proc. pen., petentul deținut pentru

termenul la care a avut loc judecata plângerii, chiar dacă acesta fusese

prezent la termenul anterior când s-a dispus amânarea judecății, atrage

incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 21

C. proc. pen.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 92 din 6

martie 2006

Prin sentința nr. 322 din

19 mai 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petentului D.V. împotriva rezoluției nr. 889/P/2004 din

14 februarie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

chestorul de poliție Ț.J., comisarul șef G.I. și agentul șef principal R.V.,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute în art. 189 alin. (1), art. 246, art. 247

și art. 265 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a făcut plângere la instanța competentă a judeca fondul

cauzei, fără a formula plângere conform art. 278 C. proc. pen. pentru ca

rezoluția primară de neîncepere a urmăririi penale să fie verificată de către

procurorul ierarhic superior.

Împotriva hotărârii primei

instanțe petentul D.V. a declarat recurs, criticând-o cu privire la necitarea

acestuia la termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea plângerii.

Recursul este fondat.

Din actele dosarului

rezultă că petentul, aflat în stare de arest, nu a fost prezent la termenul din

19 mai 2005, pentru care s-a amânat judecata plângerii în vederea atașării

dosarului de urmărire penală și desemnării unui apărător din oficiu.

În dosar nu există dovada

citării petentului, prezent în instanță la termenul de judecată din 14 aprilie

din 14 aprilie 2005 s-a consemnat pentru acesta că are termen în cunoștință.

Or, potrivit art. 291 alin.

(8) C. proc. pen., deținuții sunt citați la fiecare termen, iar conform alin.

(1) al aceluiași articol, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal

citate și procedura este îndeplinită.

Totodată, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., este supusă casării hotărârea atacată cu

recurs atunci când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a înștiința instanța despre această împrejurare.

Participarea părților la

judecata în primă instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat

din dreptul la apărare și este garantată, între altele, de principiul

contradictorialității ședinței de judecată.

Drept urmare, când nu s-au

respectat dispozițiile legale privind asigurarea prezenței părților la judecată

intervine o nulitate relativă care poate atrage casarea hotărârii atacate.

Împrejurarea că

neîndeplinirea procedurii de citare atrage nulitatea relativă are, sub aspect

sancționator, o singură limitare, în sensul că operează exclusiv în interesul

părții în raport cu care judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor

art. 291 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, petentul a

invocat neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 19 mai 2005,

fixat pentru judecarea plângerii formulate de acesta împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale.

Întrucât petentul se afla

în stare de arest, citarea acestuia la fiecare termen era obligatorie, potrivit

art. 291 alin. (8) C. proc. pen.

Cum din actele dosarului

rezultă că petentul, aflat în detenție, nu a fost citat la termenul menționat,

judecata plângerii a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C.

proc. pen.

Ca atare, sentința

pronunțată în cauză este supusă cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată

și s-a trimis dosarul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea rejudecării cauzei.