ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2297/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1292 din 18

februarie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpata U.F. la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a computat prevenția de la 18 ianuarie 2003 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 și art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea cantității de 0,96 gr

heroină și a obligat pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la 17 ianuarie 2003, organele de poliție de la secția 10

poliție din București au fost încunoștințate că în apartamentul nr. 43 din de

pe str. Vedea, sect.5 București se vând droguri.

În consecință au intrat în

apartament, moment în care au observat că inculpata U.F. încerca să ascundă în

scutecele unui copil mic un portofel în care organele de poliție au găsit 15

pliculețe conținând granule de substanță maronie.

Inculpata a declarat atunci

organelor de poliție că pliculețele conțin heroină pe care a procurat-o pentru

o persoană care se droghează.

Potrivit concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică cele 15 plicuri de substanță ridicate de la

inculpată conțineau în total 11, 69 gr heroină, drog de mare risc.

Prin decizia penală

nr. 102 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat,

apelul inculpatei care a susținut că fapta ei nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii, deoarece a deținut drogurile fără intenția de a le

comercializa.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpata care susține că hotărârile sunt greșite, întrucât fapta ei nu

întrunește elementele infracțiunii, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 2 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 între acțiunile care definesc latura obiectivă a infracțiunii de

trafic de droguri, alături de cultivare, producere, fabricare, cumpărare, vânzare,

etc., intră și deținerea fără drept a acestor substanțe în alt scop decât acela

de consum propriu.

Or, în cauză s-a stabilit cu

certitudine că inculpata a deținut cantitatea de droguri cu care a fost

surprinsă asupra ei și care neîndoielnic urma a fi distribuită unor

consumatori. În acest sens sunt declarațiile martorilor care au declarat

lucrătorilor de poliție că în apartamentul în care a fost găsită inculpata se

vindeau droguri.

Așa fiind, în cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, având în vedere că drogurile ce fac obiectul infracțiunii

erau de mare risc.

Prin urmare, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, va computa

prevenția și o va obliga pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata U.F. împotriva deciziei penale nr. 102 din 11 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2003 la 28 aprilie

2004.

Obligă recurenta inculpată să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.