ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2297/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1292 din 18 februarie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpata U.F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a computat prevenția de la 18 ianuarie 2003 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea cantității de 0,96 gr heroină și a obligat pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 17 ianuarie 2003, organele de poliție de la secția 10 poliție din București au fost încunoștințate că în apartamentul nr. 43 din de pe str. Vedea, sect.5 București se vând droguri.

În consecință au intrat în apartament, moment în care au observat că inculpata U.F. încerca să ascundă în scutecele unui copil mic un portofel în care organele de poliție au găsit 15 pliculețe conținând granule de substanță maronie. Inculpata a declarat atunci organelor de poliție că pliculețele conțin heroină pe care a procurat-o pentru o persoană care se droghează. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică cele 15 plicuri de substanță ridicate de la inculpată conțineau în total 11, 69 gr heroină, drog de mare risc. Prin decizia penală nr. 102 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatei care a susținut că fapta ei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece a deținut drogurile fără intenția de a le comercializa.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata care susține că hotărârile sunt greșite, întrucât fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 între acțiunile care definesc latura obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri, alături de cultivare, producere, fabricare, cumpărare, vânzare, etc., intră și deținerea fără drept a acestor substanțe în alt scop decât acela de consum propriu. Or, în cauză s-a stabilit cu certitudine că inculpata a deținut cantitatea de droguri cu care a fost surprinsă asupra ei și care neîndoielnic urma a fi distribuită unor consumatori.

În acest sens sunt declarațiile martorilor care au declarat lucrătorilor de poliție că în apartamentul în care a fost găsită inculpata se vindeau droguri. Așa fiind, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, având în vedere că drogurile ce fac obiectul infracțiunii erau de mare risc. Prin urmare, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, va computa prevenția și o va obliga pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata U.F. împotriva deciziei penale nr. 102 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 18 ianuarie 2003 la 28 aprilie 2004. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.