ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2011, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Pucioasa, prin P. și P. Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 29 septembrie 2011, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, având în vedere faptul că, potrivit art. 23 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în circumscripția căreia asociația își are sediul. Prin Sentința civilă nr. 2374 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, dispunând trimiterea dosarului acestei instanțe. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății are ca obiect anularea unui act administrativ al unei asociații intercomunitare, iar potrivit art. 23 alin. (3) din O.G.

nr. 26/2000 „cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul", sediul asociației aflându-se în circumscripția Judecătoriei Târgoviște. Prin Sentința civilă nr. 4065 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, contencios administrativ. Prin aceeași sentință s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintându-se cauza la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Târgoviște a reținut că cererea promovată are ca obiect anularea Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 privind modificarea și completarea metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean cu destinație specială de salubrizare, motivarea în drept a cererii fiind justificată de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Judecătoria a reținut existența în cauză a unor dispoziții exprese, imperative, în legile speciale, care atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat și care este supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ale art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, și s-a invocat existența unei practici judecătorești prin care, în cauze similare, s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița Curtea de Apel Ploiești, învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin Sentința nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente: Cauza are ca obiect obligarea pârâtei A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I.

nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Hotărârea nr. 9/2010 a fost adoptată de A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.", care a fost înființată și funcționează în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, ale Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederilor Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006, ale Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare, ale H.G.

nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Curtea de Apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea 215/2001, ale art. 11 alin. (1) din aceeași lege și ale art. 6 alin. (3) din Legea 101/2006 pe care le-a raportat la statutul juridic prevăzut de lege al pârâtei A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.", asociație de utilitate publică, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, ce acționează în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, conform mandatului încredințat de acestea. A constatat în acest fel, că nu sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (2) și (3) din O.G.

nr. 26/2000, ci dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. S-a mai reținut că, raportat la statutul său, pârâta este asimilată unei autorități publice, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 2 lit. c) este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei, asociație de utilitate publică, ce acționează în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I.

nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat și motivat recurs recurenta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.". Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ.: Curtea de Apel își întemeiază în mod greșit hotărârea pe prevederile art. 1 alin. (1), pe art. 2 lit. b) și f) din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că art. 1 lit. c) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu au legătură cu cauza și că instanța de apel a ignorat Încheierea nr. 1/A din 17 ianuarie 2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. 645/2001 care prevede că asociația a fost înființată în baza O.G. nr. 26/2000, statutul și actul constitutiv fiind conforme prevederilor acestui act normativ. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Târgoviște, în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociația fiind înființată în baza acestui act normativ. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Contrar celor susținute prin motivele de recurs, Curtea de Apel nu a ignorat împrejurarea că pârâta A.D.I.

„R.C.T.D.P.D.S.J.D." a fost înființată și funcționează în temeiul O.G. nr. 26/2004. Însă, interpretând și aplicând în mod corect dispoziții legale incidente în cauză, Curtea de Apel a concluzionat în sensul aplicării prevederilor Legii nr. 554/2004, în temeiul cărora competența de soluționare a litigiului în primă instanță, revine Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal. Pârâta este o asociație de dezvoltare intercomunitară, iar potrivit dispozițiilor art. 1 lit c) din Legea nr. 215/2001, asociația de dezvoltare intercomunitară este o structură de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înființată, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice.

În conformitate du art. 11 alin. (1) din același act normativ, două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică. Textul menționat dispune în mod expres că „aceste asociații de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul legii, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2010 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005". Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate, aplicabile pârâtei, în calitate de asociație de dezvoltare intercomunitară, în mod corect Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (2) și (3) din O.G.

nr. 26/2000 ce atrag competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea judecătoriei. Concluzia este susținută și de faptul că pârâta figurează în cauză în calitatea sa de asociație de utilitate publică, reclamanta solicitând obligarea acesteia la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010. Or, competența judecătoriei în temeiul art. 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 26/2000 este atrasă în litigii având ca obiect cereri de anulare a hotărârii adunării generale, a statutului ori a actului constitutiv formulate de oricare dintre membrii asociațiilor ori fundațiilor constituite în temeiul acestui act normativ.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." împotriva Sentinței nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS