ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2013

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 22 iulie 2011, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul

Pucioasa, prin P. și P. Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta

A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." și au solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la comunicarea proiectului

Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a

procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie

2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 29 septembrie 2011, pârâta a invocat excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, având în vedere faptul că,

potrivit art. 23 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, competența de soluționare a

cauzei aparține judecătoriei în circumscripția căreia asociația își are sediul.

Prin Sentința civilă

nr. 2374 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște,

dispunând trimiterea dosarului acestei instanțe.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății are ca

obiect anularea unui act administrativ al unei asociații intercomunitare, iar

potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 „cererea de anulare se

soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția

căreia asociația își are sediul", sediul asociației aflându-se în

circumscripția Judecătoriei Târgoviște.

Prin Sentința civilă

nr. 4065 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă,

contencios administrativ.

Prin aceeași sentință

s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, în temeiul art.

21 C. proc. civ., s-a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintându-se

cauza la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Târgoviște a reținut că cererea promovată are ca

obiect anularea Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 privind modificarea și completarea

metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean cu

destinație specială de salubrizare, motivarea în drept a cererii fiind

justificată de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 și urm. din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Judecătoria a reținut

existența în cauză a unor dispoziții exprese, imperative, în legile speciale,

care atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa

litigiul promovat și care este supus, de drept, regulilor instituite de Legea

nr. 554/2004.

Astfel, s-a reținut

incidența în cauză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ale art. 51 alin. (3

1

)

din Legea nr. 51/2006, și s-a invocat existența unei practici judecătorești

prin care, în cauze similare, s-a stabilit competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Dâmbovița

Curtea de Apel

Ploiești, învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență,

prin Sentința nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele

considerente:

Cauza are ca obiect

obligarea pârâtei A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." la comunicarea proiectului

Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a

procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie

2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, acțiunea fiind

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

Hotărârea nr. 9/2010

a fost adoptată de A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.", care a fost înființată și

funcționează în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și

fundațiile, ale Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare,

prevederilor Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006, ale Legii nr. 51/2006

privind serviciile comunitare de utilități publice, cu modificările și

completările ulterioare, ale Legii nr. 101/2006 privind serviciul de

salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare, ale

H.G. nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a

statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de

activitate serviciile de utilități publice.

Curtea de Apel a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea 215/2001, ale art. 11 alin.

(1) din aceeași lege și ale art. 6 alin. (3) din Legea 101/2006 pe care le-a

raportat la statutul juridic prevăzut de lege al pârâtei A.D.I.

„R.C.T.D.P.D.S.J.D.", asociație de utilitate publică, prin derogare de la

prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, ce acționează

în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, conform

mandatului încredințat de acestea.

A constatat în acest

fel, că nu sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr.

26/2000, ci dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

S-a mai reținut că,

raportat la statutul său, pârâta este asimilată unei autorități publice,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 2

lit. c) este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau

normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Față de obiectul

cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei,

asociație de utilitate publică, ce acționează în numele și pe seama unităților

administrativ-teritoriale membre, la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I.

nr. 9/2010 și a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al ședinței

Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în

totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, competența materială de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat și motivat recurs recurenta A.D.I.

„R.C.T.D.P.D.S.J.D.".

Prin motivele de

recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe

prevederile art. 304

1

C. proc. civ.:

Curtea de Apel își

întemeiază în mod greșit hotărârea pe prevederile art. 1 alin. (1), pe art. 2

lit. b) și f) din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că art.

1 lit. c) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu au legătură cu cauza

și că instanța de apel a ignorat Încheierea nr. 1/A din 17 ianuarie 2001

pronunțată de Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. 645/2001 care prevede că

asociația a fost înființată în baza O.G. nr. 26/2000, statutul și actul

constitutiv fiind conforme prevederilor acestui act normativ.

Prin urmare,

competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Târgoviște, în cauză,

fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociația

fiind înființată în baza acestui act normativ.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

Contrar celor

susținute prin motivele de recurs, Curtea de Apel nu a ignorat împrejurarea că

pârâta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." a fost înființată și funcționează în

temeiul O.G. nr. 26/2004.

Însă, interpretând și

aplicând în mod corect dispoziții legale incidente în cauză, Curtea de Apel a

concluzionat în sensul aplicării prevederilor Legii nr. 554/2004, în temeiul

cărora competența de soluționare a litigiului în primă instanță, revine

Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pârâta este o

asociație de dezvoltare intercomunitară, iar potrivit dispozițiilor art. 1 lit

c) din Legea nr. 215/2001, asociația de dezvoltare intercomunitară este o

structură de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înființată,

în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, pentru realizarea

în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori

furnizarea în comun a unor servicii publice.

În conformitate du

art. 11 alin. (1) din același act normativ, două sau mai multe unități

administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor

autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în

condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu

personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.

Textul menționat

dispune în mod expres că „aceste asociații de dezvoltare intercomunitară sunt

de utilitate publică, prin efectul legii, prin derogare de la prevederile O.G.

nr. 26/2010 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 246/2005".

Prin urmare, față de

dispozițiile legale menționate, aplicabile pârâtei, în calitate de asociație de

dezvoltare intercomunitară, în mod corect Curtea de Apel a apreciat că în cauză

nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 26/2000 ce

atrag competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

judecătoriei.

Concluzia este

susținută și de faptul că pârâta figurează în cauză în calitatea sa de

asociație de utilitate publică, reclamanta solicitând obligarea acesteia la

comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 și a documentelor de

fundamentare, a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale a A.D.I. din

data de 20 aprilie 2010, precum și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010.

Or, competența judecătoriei în temeiul art. 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr.

26/2000 este atrasă în litigii având ca obiect cereri de anulare a hotărârii

adunării generale, a statutului ori a actului constitutiv formulate de oricare

dintre membrii asociațiilor ori fundațiilor constituite în temeiul acestui act

normativ.

În consecință, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D."

împotriva Sentinței nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS