ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 48/2004

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.879/F din 9 mai 2001, Tribunalul Galați, secția comercială a admis

cererea reclamantei M.H.P.L., prin procurist Cabinet Expert Contabil R.L., în

contradictoriu cu pârâta Societatea de Pescuit Oceanic Tulcea și în consecință

a încuviințat și recunoscut executarea deciziei nr.1480 din 24 ianuarie 1999 a

Înaltei Curți de Justiție – Tribunalul Regal de Înaltă Instanță, secția

comercială din Londra.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat recunoașterea

unei hotărâri definitive, potrivit legii Regatului Unit al Marii Britanii,

pronunțată de o instanță competentă să judece procesul și în condițiile

existenței reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine.

Instanța

a mai reținut că, pârâtei i-au fost comunicate în timp util citația pentru

termenul de dezbatere în fond a cauzei și actul de sesizare al instanței

britanice, dându-i-se astfel posibilitatea de a se apăra.

Împotriva

acestei hotărâri, S.C. C. S.A.  a declarat recurs, susținând că decizia

instanței britanice nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.167 din Legea

nr.167/1992, deoarece:

- s-a

făcut dovada îndeplinirii procedurii de citare cu S.C. C. S.A. în calitate de

pârâtă, dar nu s-a făcut dovada citării societăților de unică navă înregistrate

în Cipru, respectiv „PIETROSU” și „DÂMBOVIȚA”.

-

citarea pârâtei s-a făcut în termen, în raport de împrejurarea că citația a

fost înregistrată de la Tribunalul Tulcea la 9 aprilie 1999, iar cererea de

asistență juridică adresată acestei instanțe s-a înregistrat la data de 8

aprilie 1999;

- nu

s-a făcut dovada înmânării actului de sesizare a instanței britanice către

pârâtă;

- nu

s-a dovedit că pârâta a avut posibilitatea exercitării căii de atac;

-

întrucât citația a fost comunicată pârâtei, nu s-a dat curs cererii de

asistență juridică, așa încât aceasta nu a avut posibilitatea de a se apăra.

Curtea

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia

nr.428/R din 30 octombrie 2001, a respins recursul, ca nefondat.

În

motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că în cauză

sunt întrunite cele trei condiții prevăzute de art.167 alin.1 din Legea

nr.105/1992, așa încât prima instanță a pronunțat o sentință cu respectarea

condițiilor prevăzute de actul normativ menționat.

Împotriva

celor două hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

dispozițiile art.330 pct.2 teza I din C. proc. civ.

S-a

susținut că ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.167 pct.2 din Legea

nr.105/1992, în sensul că, deși din actele anexate cererii de exequatur rezultă

că hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtei căreia nu i-a fost înmânată în

timp util citația pentru termenul de dezbateri și nu i s-a dat posibilitatea de

a se apăra și a exercita calea de atac împotriva hotărârii străine, acestea nu

au constatat această situație.

Ca

atare, instanțele au făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, ceea ce

a determinat o soluție greșită a cauzei pe fond.

În

concluzie, procurorul general al solicitat admiterea recursului în anulare,

casarea hotărârilor atacate și pe fond respingerea cererii de exequatur.

Recursul

în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este

adevărat că hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în baza

art.166 din Legea nr.105/1992 pot fi recunoscute în România, pentru a beneficia

de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții

prevăzute de art.167 din același act normativ.

Totodată,

recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată dacă se constată că existența

unuia dintre cele 3 cazuri prevăzute în art.168 din legea cu privire la

reglementarea raporturilor de drept internațional privat menționată.

Or, așa

cum rezultă din probatoriul administrat în cauză,pârâtei    i-au fost înmânate,

în timp util, la data de 27 octombrie 1998, anterior dezbaterilor, citația și

actul de sesizare al instanței britanice, cu respectarea dispozițiilor legii

procesuale civile ale Regatului Unit al Marii Britanii.

Citația

la care se referă titularul recursului în anulare, ulterior pronunțării

hotărârii de către instanța londoneză, constituie doar o repetare a acestei

proceduri, pe cale consulară.

Ca

atare, criticile formulate se constată a fi neîntemeiate, așa încât hotărârile

atacate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art.330 pct.2 teza I din

C. proc. civ., invocat de procurorul general.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea

va respinge recursul în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul în anularea sentinței nr.879/F din 9 mai 2001 a Tribunalului Galați și

a deciziei nr.428 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați promovat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  14 ianuarie 200

4.