ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 48/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.879/F din 9 mai 2001, Tribunalul Galați, secția comercială a admis cererea reclamantei M.H.P.L., prin procurist Cabinet Expert Contabil R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Pescuit Oceanic Tulcea și în consecință a încuviințat și recunoscut executarea deciziei nr.1480 din 24 ianuarie 1999 a Înaltei Curți de Justiție – Tribunalul Regal de Înaltă Instanță, secția comercială din Londra. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat recunoașterea unei hotărâri definitive, potrivit legii Regatului Unit al Marii Britanii, pronunțată de o instanță competentă să judece procesul și în condițiile existenței reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine.

Instanța a mai reținut că, pârâtei i-au fost comunicate în timp util citația pentru termenul de dezbatere în fond a cauzei și actul de sesizare al instanței britanice, dându-i-se astfel posibilitatea de a se apăra. Împotriva acestei hotărâri, S.C. C. S.A. a declarat recurs, susținând că decizia instanței britanice nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.167 din Legea nr.167/1992, deoarece: - s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii de citare cu S.C. C. S.A. în calitate de pârâtă, dar nu s-a făcut dovada citării societăților de unică navă înregistrate în Cipru, respectiv „PIETROSU” și „DÂMBOVIȚA”.

- citarea pârâtei s-a făcut în termen, în raport de împrejurarea că citația a fost înregistrată de la Tribunalul Tulcea la 9 aprilie 1999, iar cererea de asistență juridică adresată acestei instanțe s-a înregistrat la data de 8 aprilie 1999; - nu s-a făcut dovada înmânării actului de sesizare a instanței britanice către pârâtă; - nu s-a dovedit că pârâta a avut posibilitatea exercitării căii de atac; - întrucât citația a fost comunicată pârâtei, nu s-a dat curs cererii de asistență juridică, așa încât aceasta nu a avut posibilitatea de a se apăra. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.428/R din 30 octombrie 2001, a respins recursul, ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că în cauză sunt întrunite cele trei condiții prevăzute de art.167 alin.1 din Legea nr.105/1992, așa încât prima instanță a pronunțat o sentință cu respectarea condițiilor prevăzute de actul normativ menționat. Împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 teza I din C. proc. civ. S-a susținut că ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.167 pct.2 din Legea nr.105/1992, în sensul că, deși din actele anexate cererii de exequatur rezultă că hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtei căreia nu i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri și nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra și a exercita calea de atac împotriva hotărârii străine, acestea nu au constatat această situație.

Ca atare, instanțele au făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, ceea ce a determinat o soluție greșită a cauzei pe fond. În concluzie, procurorul general al solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și pe fond respingerea cererii de exequatur. Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este adevărat că hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în baza art.166 din Legea nr.105/1992 pot fi recunoscute în România, pentru a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art.167 din același act normativ. Totodată, recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată dacă se constată că existența unuia dintre cele 3 cazuri prevăzute în art.168 din legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat menționată.

Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză,pârâtei i-au fost înmânate, în timp util, la data de 27 octombrie 1998, anterior dezbaterilor, citația și actul de sesizare al instanței britanice, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale civile ale Regatului Unit al Marii Britanii. Citația la care se referă titularul recursului în anulare, ulterior pronunțării hotărârii de către instanța londoneză, constituie doar o repetare a acestei proceduri, pe cale consulară. Ca atare, criticile formulate se constată a fi neîntemeiate, așa încât hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art.330 pct.2 teza I din C. proc. civ., invocat de procurorul general. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anularea sentinței nr.879/F din 9 mai 2001 a Tribunalului Galați și a deciziei nr.428 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 200 4.