ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Organizația Salvați Copiii a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar POSDRU Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (OI POSDRU MENCS), solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.09.2016 privind proiectul x - "C.E.I. - Centre educaționale integrate pentru grupuri vulnerabile" și a Deciziei nr. x/07.11.2016 emisă de către OEPOSDRU privind soluționarea contestației depuse de Organizația Salvați Copiii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1053 din 24 martie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta Organizația Salvați Copiii, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și a anulat Decizia nr x/07.11.2016 emisă de pârâtul OIPOSDRU - MENCS privind soluționarea contestației formulată de reclamantă și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.09.2016 emisă de pârâtul OIPOSDRU - MECT.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești) se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sferele celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de către legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat. (Decizia nr. 351 din 17 februarie 2016 pronunțată în recurs de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel, prin hotărârea instanței de fond s-a prejudiciat bugetului Uniunii Europene prin neaplicarea celor mai sus expuse, instanța de fond tăgăduind valoare și forța legală a hotărârilor CJUE, a normelor și regulamentelor comunitare și a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție învederate prin prisma art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispunându-se anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr. x/10.03.2013 și a Deciziei nr. x/18.05.2016, acte administrative legal îndeplinite în considerarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011 fără a ține cont de faptul că suma solicitată la plată prin titlul de creanță contestat, a constituit un avantaj obținut de reclamantă, printr-o faptă care are caracter de neregularitate față de contractul de finanțare și este supusă restituirii.

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material se constituie ca un motiv de casare a acesteia.

Instanța de fond face aprecieri asupra contractului de finanțare, având în vedere că Actul Adițional semnat la data de 28.11.2014 este parte integrantă a contractului de finanțare, deși reclamanta a cerut instanței să cenzureze Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016 și Decizia nr. x/07.11.2016.

Recurentul consideră că extinderea retroactivă, artificială și neîntemeiată a efectelor Actului Adițional semnat la data de 28.11.2014 conform fila x alin. penultim și alin. final și fila x primul alineat din sentința recurată, contravin voinței părților semnatare ale acestuia, dar și principiului forței obligatorii a contractului, actul neîncadrându-ne în nici una din excepțiile de la caracterul activ al actelor civile. Astfel, doar în cazul în care părțile semnatare ale unui act civil înțeleg ca acesta să-și producă efecte pentru trecut, se instituie clauza de retroactivitate ca o excepție de la regula că actele își produc efecte de la data semnării lor, pentru viitor, întrucât nicio parte nu face o finanțare pentru a realiza un proiect din trecut și nici nu întocmește un act aditional al unui contract, pentru trecut, decât pentru perioada rămasă între data semnării contractului și finalul termenului contractului, conform art. 1272 alin. (1) C. civ.

Instanța de fond a reținut în mod eronat ca temei juridic al procesului-verbal a cărui anulare se cere, doar Ghidul solicitantului, omițând prevederile art. 4 din contractul de finanțare(pag. 13 sentința recurată, alin. final). Art. 4 din contractul de finanțare nu are rol enumerativ al normelor și prevederilor legale din care beneficiarul finanțării să aleagă ce respectă și ce nu, ci rolul acestui articol este de a arăta nelimitativ unde se regăsesc condițiile cumulative pe care trebuie să le întrunească o sumă pentru a putea avea caracter eligibil, beneficiarul finanțării conform art. 4 coroborat cu art. 11 alin. (1), urmând să se asigure de îndeplinirea menționatelor condiții.

Se mai susține că instanța de fond în mod corect a apreciat că toate cheltuielile beneficiarului finanțării au fost declarate eligibile, întrucât în urma verificărilor efectuate în perioada 16-18.11.2015, s-a constatat neeligibilitatea diferențelor de sume dintre costul lunar brut acordat conform ștatelor de plată aferente perioadei aprilie 2014 - noiembrie 2014, pentru membrii echipei de management și cei ai echipei de implementare pentru care nu a fost definit un tarif orar în cererea de finanțare și în anexa 2 - Bugetul proiectului, din perioada anterioară intrării în vigoare a Actului Adițional nr. 1 din 26.08.2014.

În secțiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale, pct. 1.3 Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, precizează că "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

În consecință, pentru experții din echipa de implementare care lucrează cu normă parțială de timp, având ore de program repartizate flexibil și inegal, se va aplica pragul zilnic echivalent a 12 norme întregi de opt ore fiecare și un prag lunar pentru un program de lucru care depășește 96 ore în total, indiferent de modul cum sunt repartizate și pontate orele lucrate, dar cu respectarea maximului de 12 ore lucrate pe zi respectiv maxim 60 ore/săptămână.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a constatat faptul că bugetul detaliat al proiectului nu avea menționat nici durata muncii și nici tariful orar pentru experții în cauză, acest aspect fiind reglementat de reclamantă prin Actul Adițional nr. 1 înregistrat și aprobat la data de 28.11.2014.

Astfel, Actul Adițional nr. 1 nu poate reglementa în mod retroactiv numărul de ore și tariful orar pentru fiecare categorie de expert implicată în implementarea proiectului în care reclamanta are calitatea de beneficiar al finanțării, întrucât conform art. 11 alin. (6) din Contractul de finanțare semnat de reclamantă, actul adițional își va produce efectele, căpătând eficiență juridică doar după semnarea și ștampilarea lui de către reprezentantul legal al OI POSDRU actual MENCS.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016, prin respingerea contestației depuse de reclamantă sub nr. x/03.10.2016, conform art. 54 din O.U.G. nr. 66/2011 este definitiv, beneficiind de prezumția de legalitate, specifică tuturor actelor administrative, iar reclamanta nu a evocat niciun temei de nelegalitate, respectiv nu a indicat nicio normă încălcată prin emiterea actelor administrative a căror anulare o solicită.

Procesul-verbal a fost adus la cunoștința reclamantei la data de 05.09.2016, iar termenul de plată ar fi fost împlinit la "30 zile de la data comunicării" titlului de creanță, devenit prin neplată titlu executoriu.

Pe cale de consecință, acțiunea de față este fără dubiu o contestație la titlu, ceea ce face ca aprecierile instanței de fond din motivarea sentinței recurate pag. 14 alin. (1) respectiv "acțiunea de față nefiind o contestație la titlu" să fie lipsite de temei legal, iar apărările considerate ca "străine de natura prezentei cauze", "nefiind în legătură cu criticile de nelegalitate formulate de reclamantă", capătă sens și sunt pertinente cauzei.

Prin emiterea sentinței civile nr. 1053 din 24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București ca instanță de fond, cu nesocotirea principiului neretroactivității, se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, care este implicit în toate articolele C.E.D.O. și care a fost consacrat în jurisprudența C.E.D.O.

Ori, prin sentința recurată, instanța de fond a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/05.09.2016 și a Deciziei nr. x/07.11.2016, fără o analiză adecvată a apărărilor formulate, reținând apărările reclamantei în cererea introductivă de instanță, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susținerea recursului sunt redate și indicate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Organizația Salvați Copiii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 07.04.2014, reclamanta Organizația Salvați Copiii, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâtul OI POSDRU Contractul de finanțare nr. x/2014, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AM POSDRU prin OIPOSDRU-MEN pentru implementarea proiectului "C.E.I. - Centre educaționale integrate pentru grupuri vulnerabile", care urma să fie realizat pe o perioadă de 18 luni, respectiv 01.04.2014 - 01.10.2015. Contractul a fost încheiat pe baza Cererii de finanțare depusă de reclamantă care, raportat la art. 15 din contractul de finanțare, făcea parte integrantă din contract, urmând să aibă aceeași forță juridică cu acesta.

Așa cum și reclamanta a recunoscut prin acțiunea sa, în cuprinsul cererii sale de finanțare, în cadrul bugetului detaliat al proiectului, au fost indicate sumele lunare ce urmau să fie alocate pentru salariile acordate experților, defalcate pe categorii, fără însă să fie indicate tarifele orare ale fiecărei categorii de expert implicat în derularea Proiectului sau orele care urmau să fie efectiv lucrate de către aceștia, raportat la reglementările existente la momentul încheierii Contractului. Bugetul detaliat al proiectului avea la bază o formă agreată de OI POSDRU care nu conținea vreun spațiu (coloană) în care să fie inserat tariful orar al expertului, aspect necontestat de altfel de către pârâtul OIPOSDRU.

La solicitarea reclamantei, cheltuielile reprezentând salariile respectivilor experți aferente perioadei 08.04.2014-07.06.2014, astfel cum au fost stabilite prin cererea de finanțare, au fost rambursate integral prin Scrisoarea standard de informare nr. x/31.07.2014 de validare a cererii de rambursare nr. x, versiunea 2, fără nici o altă mențiune privind pretinsa neeligibilitate a acestora.

În vederea aplicării unitare de către AM/OI a prevederilor referitoare la modificările contractuale precum și a modalității de verificare și validare a cheltuielilor solicitate spre rambursare, AM POSDRU a emis Instrucțiunea nr. 99/16.09.2014 privind reglementarea și clarificarea modalității de interpretare a bugetului detaliat.

Prin această Instrucțiune era explicitată modalitatea de interpretare a bugetului detaliat al proiectului pe capitole bugetare, linii bugetare și sub-linii bugetare, fiind aprobat un nou model de buget detaliat.

Ulterior, pârâtul OIPOSDRU a emis Scrisoarea standard de informare nr. x/10.10.2014, prin care a dispus suspendarea la plată a cheltuielilor salariale aferente perioadei de referință 08.06.2014 - 31.08.2014 până la clarificarea în bugetul detaliat al proiectului a numărului de ore care se vor deconta pentru fiecare expert în parte, având în vedere că în bugetul anexat cererii de finanțare nu era menționat numărul de ore aferent sumei prevăzute ca salariu pentru echipa de implementare a proiectului.

Dată fiind această suspendare la plată a unor cheltuieli solicitate la rambursare, la data de 28.11.2014, reclamanta și pârâtul au încheiat Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare, prin care au modificat parțial cererea de finanțare și bugetul proiectului sintetic și detaliat, în sensul că pentru perioada de implementare a Proiectului CEI s-a indicat bugetul alocat raportat la numărul de ore lucrate de experții implicați în Proiect, fără să se modifice valoarea absolută a salariilor.

După semnarea Actului adițional, pârâtul OIPOSDRU a emis Scrisoarea standard de informare nr. x, prin care a dispus rambursarea sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. x, prin care au fost solicitate inclusiv cheltuielile cu salariile care fuseseră suspendate la plată prin scrisoarea standard de informare nr. 2. Ulterior, OIPOSDRU a validat cheltuielile reprezentând costuri cu salariile experților ce au fost solicitate prin următoarele cinci cereri de rambursare, cererea de rambursare nr. x finală fiind validată integral la plată prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/08.12.2015.

În perioada 11.07.2016-22.07.2016, după mai mult de șase luni de la rambursarea integrală a cheltuielilor solicitate în implementarea proiectului, pârâtul OIPOSDRU a procedat la o nouă verificare a aceleiași documentații, verificare în urma căreia a susținut identificarea unor nereguli, sens în care a fost elaborat un Proiect de proces-verbal care prevedea obligarea Organizației la restituirea către autoritatea competentă a unui debit în valoare de 220.699,92 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.09.2016 s-a menținut soluția de obligare a reclamantei la restituirea sumei de 220.699,92 RON cu următoarea motivare:

"Cheltuieli neeligibile în valoare totală de 204.538 RON reprezentând contravaloare salarii nete și contribuții aferente lunilor aprilie - noiembrie 2014 pentru membrii echipei de management și membrii echipei de implementare deoarece nu a fost definit tariful orar în Cererea de finanțare inițială și în Anexa 2 Bugetul proiectului ci acesta a fost definit prin Actul adițional aprobat începând cu data de 28.11.2014."

Împotriva acestui Proces-verbal reclamanta a formulat contestație care a fost însă respinsă prin Decizia nr. x/07.11.2016 OIPOSDRU - dosar, iar împotriva acesteia din urmă reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că jurisprudența invocată nu fundamentează teza depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, în cauza de față, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru stabilirea caracterului neeligibil al sumelor de bani indicate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, pârâtul OIPOSDRU a făcut aplicarea dispozițiilor pct. 1.3 din secțiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, în conformitate cu care:

"în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Așadar, pentru fiecare lună de implementare a Proiectului reclamantei, anterioară semnării Actului adițional la Contract, și pentru fiecare din cei 57 de experți care au prestat activitate în implementarea Proiectului, pârâtul OIPOSDRU a procedat la calcularea diferenței dintre salariul achitat expertului pe respectiva lună, conform statelor de plată emise pentru numărul de ore efectiv lucrate și salariul la care în mod pretins ar fi fost îndreptățit expertul raportat la numărul de ore efectiv lucrate, calculat pe baza unui tarif orar obținut prin împărțirea sumei lunare prevăzută de bugetul inițial anexat cererii de finanțare la 168 ore, obținută pentru o medie de 21 zile lucrătoare cu normă de lucru de 8 ore zilnic. Această diferență a fost considerată neeligibilă.

Autoritatea publică pârâtă a apreciat că toate cheltuielile reprezentând salariile experților angajați pentru implementarea proiectului și aferente perioadei aprilie - noiembrie 2014 au caracter eligibil, fiind rambursate integral prin cele opt cereri de rambursare, astfel cum rezultă din Scrisoarea standard de informare nr. x/31.07.2014 de validare a cererii de rambursare nr. x, Scrisoarea standard de informare nr. x de validare a cererii de rambursare nr. x, prin care au fost rambursate inclusiv cheltuielile cu salariile care fuseseră suspendate la plată prin Scrisoarea standard de informare nr. 2, Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr x/08.12.2015 de validare a cererii de rambursare finale nr. 8, între acestea intercalându-se și scrisorile standard de informare a beneficiarului de validare a cererilor de rambursare nr. x, la dosar.

Această validare a cheltuielilor în discuție reprezentând costuri cu salariile experților din proiect aferente perioadei aprilie- noiembrie 2014 a reprezentat o chestiune disputată între părțile contractului de finanțare, dată fiind decizia de suspendare la plată a cheltuielilor pretinse cu acest titlu prin cererea de rambursare nr. x, ulterior validate o dată cu cererea de rambursare nr. x

Pentru clarificarea situației juridice și pentru recunoașterea caracterului eligibil al acestor cheltuieli, dat fiind formatul bugetului detaliat al proiectului de la momentul cererii de finanțare și al încheierii contractului de finanțare, părțile au încheiat actul adițional nr. x la Contractul de finanțare, prin care au modificat parțial cererea de finanțare și bugetul proiectului sintetic și detaliat, în sensul că pentru perioada de implementare a Proiectului CEI s-a indicat bugetul alocat raportat la numărul de ore lucrate de experții implicați în Proiect, fără să fie modificată valoarea absolută a salariilor, așa cum rezultă din Memoriul Justificativ privind modificarea Anexei 1 și Anexei 2.

Pârâta, în calitate de parte contractantă, a confirmat caracterul eligibil al cheltuielilor litigioase, prin validarea Cererilor de rambursare nr. x, iar ulterior, la mai mult de un an după recunoașterea caracterului eligibil al cheltuielilor în discuție și după validarea și a ultimei Cereri de rambursare nr. x finală, aceeași autoritate publică pârâtă își schimbă radical poziția, susținând caracterul neeligibil al acelorași cheltuieli, în discuție, cu salariile experților angajați în implementarea Proiectului, emițând așadar două opinii total diferite, contradictorii.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acordul consensual dintre părțile contractului de finanțare, transpus în clauzele actului adițional, a urmărit validarea și recunoașterea caracterului eligibil al cheltuielilor cu salariile experților pe toată perioada de implementare a Proiectului, iar nu doar ulterior datei de 28.11.2014, pârâtul însuși recunoscând aceste efecte prin validarea Cererilor de rambursare nr. 1-4.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că actul adițional încheiat la data de 28.11.2014 a fost semnat și ștampilat din partea Organizației Salvați Copiii de către reprezentantul legal al acesteia și din partea OIPOSDRU - MEN de către reprezentantul legal, și a prevăzut numărul de ore și tariful orar pentru fiecare sub-linie bugetară din cadrul capitolului "Resurse Umane" pentru întreaga perioadă de implementare a Proiectului CEI, iar nu doar pentru perioada de după semnarea acestuia.

Actul adițional prevede aprobarea unei noi versiuni a Anexei 1 - Cererea de finanțare și a Anexei 2 - Bugetul proiectului sintetic și detaliat. Or, raportat la obiectul de reglementare al acestui act adițional, este evident faptul că intenția părților contractante a fost ca acest act adițional să producă efecte retroactive. Din această perspectivă, normele generale din domeniul dreptului contractual invocate de către OIPOSDRU în cuprinsul cererii de recurs sunt nerelevante, nefiind susceptibile la a conduce la o interpretare contrară sensului literal al termenilor și ținând cont de obiectul de reglementare al actului adițional.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond ar fi reținut în mod greșit drept temei juridic al procesului-verbal doar Ghidul solicitantului, omițând prevederile art. 4 din Contractul de finanțare, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere în conturarea raționamentului său și acest articol, sens în care a și reținut următoarele:

"art. 4 din acest contract indică enumerativ actele normative și prevederile legale pe baza cărora se apreciază caracterul eligibil al cheltuielilor, fără a stabili un rang în ordinea de aplicare a acestor norme legale".

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, Înalta Curte constată că pe acest aspect prima instanță a reținut în mod judicios că aceste chestiuni privind necesitatea atacării procesului-verbal pe calea contestației la titlu sunt străine de natura cauzei, atâta timp cât prezenta cauză are ca obiect o acțiune în contencios administrativ, formulată în temeiul prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora:

"Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Dispozițiile O.U.G. nr. x fac trimitere la dispozițiile speciale din materia contenciosului administrativ pentru a reglementa procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a neregulilor.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a urmat calea procedurală reglementată de art. 46-51 din O.U.G. nr. 66/2011, care se completează cu Legea contenciosului, așa încât apărările privind o pretinsă inadmisibilitate a acțiunii sunt neîntemeiate .

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1053 din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.