ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 185/22 ianuarie 2019 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Contestatoarea a susținut că analiza care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 185/22 ianuarie 2019 a fost una formală și lipsită de obiectivitate, față de o interpretare ulterioară dată altor cereri de transfer aprobate prin hotărârea nr. 351/05.03.2019 și hotărârea nr. 350/05.03.2019. În raport de aceste situații, nu s-a menținut un echilibru între interesul public ocrotit de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, și interesul său legitim, fiind astfel afectată transparența, legalitatea și oportunitatea deciziei contestate.

Totodată, contestatoarea a arătat că Hotărârea nr. 8/179/12.04.2019 nu a fost susținută de o motivare convingătoare în argumentarea soluției de respingere a plângerii prealabile împotriva Hotărârii nr. 185/22 ianuarie 2019 și nu s-au analizat motivele invocate în plângere, împrejurare care conduce la reținerea caracterului arbitrar al actului administrativ contestat.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență a Inaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

II. Soluția instanței asupra excepției de necompetență materială

Înalta Curte reține că obiectul prezentei cauze îl formează anularea Hotărârii nr. 185/22.01.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință, acordarea transferului contestatoarei de la Judecătoria Găești la Tribunalul Specializat Argeș.

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, contestatoarea A., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Găești, a solicitat transferul la Tribunalul Specializat Argeș. În motivarea solicitării formulate, a invocat motive de ordin profesional, respectiv dorința de a evolua în plan profesional și valorificarea experienței dobândite la o instanță superioară.

Prin hotărârea nr. 185/22 ianuarie 2019, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a respins cererea de transfer de la Judecătoria Găești la Tribunalul Specializat Argeș, formulată de doamna judecător A., reținând că Judecătoria Găești se confruntă cu un deficit semnificativ de personal, context în care s-a avut în vedere avizul nefavorabil al Curții de Apel Ploiești, ca instanță ierarhic superioară.

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției de procedură invocată, privind necompetența materială a instanței.

Raportat la obiectul cauzei, constată incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc competența curților de apel, secția de contencios administrativ, conform dreptului comun, în soluționarea contestațiilor formulate împotriva Hotărârilor secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd ca reclamantul persoană fizica sau juridică de drept privat să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Reclamanta are domiciliul în județul Argeș, astfel încât competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste motive, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere și dispozițiile art. 131 și art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă material în soluționarea prezentei cauze este Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, va admite excepția necompetenței materiale invocată de intimat și va declina competența materială de soluționare a contestației în favoarea acestei instanțe.

Ca urmare a admiterii acestei excepții, având în vedere că revine unei alte instanțe competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte nu va examina și nu se va pronunța asupra cererii de renunțare la judecată formulată de către contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența materială de soluționare a contestației formulate de A., în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.