ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin capetele de cerere nr. x, 3 și 4 ale contestației formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Marea Lojă Națională a României, Agenția Națională de Integritate, și B., astfel cum au fost disjunse din Dosarul nr. x/2018, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 923/21.02.2019, contestatoarea a solicitat să se constate:

- (2) nulitatea raportului A.N.I. nr. x,

- (3) nulitatea rezoluției Inspecției Judiciare nr. x/2016 din 24.06.2016,

- (4) starea de incompatibilitate în care se regăsește judecătorul B., inspector șef al Inspecției Judiciare.

În cuprinsul întâmpinării depuse la data de 27.08.2018 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea acestor capete de cerere.

Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

Competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată în cuprinsul art. 97 C. proc. civ., potrivit căruia aceasta judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevăd că "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.", iar potrivit art. 23 din același act normativ "(1) Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege."

Prin Raportul nr. x/19.10.2017, Agenția Națională de Integritate a dispus clasarea lucrării nr. 12720/A/II/6.04.2017 având ca obiect sesizarea din oficiu cu privire la faptul că domnul judecător B., inspector șef în cadrul Inspecției Judiciare, nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților. Contestatoarea a solicitat anularea acestui raport și constatarea stării de incompatibilitate în care se găsește B., inspector șef al Inspecției Judiciare.

Prin Rezoluția nr. x/2016 din 24.06.2016, Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară împotriva doamnei judecător A., din cadrul Curții de Apel București.

Pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a acestor capete de cerere, având în vedere dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 22 și 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prevăd contestarea raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității la instanța de contencios administrativ potrivit regulilor de competență și procedurii de judecată prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În ceea ce privește rezoluția prin care Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară împotriva doamnei judecător A., emisă în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004, este de observat că acțiunea disciplinară a fost admisă prin Hotărârea nr. 1J din data de 8 februarie 2017 a secției pentru judecători în materie disciplinară, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (6) și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prin Decizia civilă nr. 336 din data de 13 decembrie 2017 fiind soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, și recursurile declarate împotriva acesteia, casată în parte hotărârea atacată și înlocuită sancțiunea excluderii din magistratură cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la o altă instanță.

Hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția Inspecției Judiciare, este cea împotriva căreia se poate formula recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 51 din Legea nr. 317/2004 (recurs formulat de contestatoare și soluționat), împrejurare față de care cererea contestatoarei de anulare a rezoluției emisă de Inspecția judiciară aparține instanței de contencios administrativ potrivit normelor de competență în materie.

Competența materială a instanțelor de contencios administrativ este reglementată de dispozițiile art. 96 C. proc. civ., conform cărora "Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale", și de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", iar în privința competenței teritoriale dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevăd că "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.".

În raport de normele legale sus-enunțate, competența materială și teritorială aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind însă incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Pentru stabilirea instanței competente, trebuie avut în vedere faptul că reclamantei, judecător în cadrul Curții de Apel București, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură de către secția pentru judecători în materie disciplinară, ca urmare a admiterii recursului sancțiunea excluderii din magistratură a fost înlocuită cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, începând cu data de 15 ianuarie 2018, iar în prezent, prin Hotărârea nr. 608/31.05.2018, secția pentru judecători a constatat intervenită suspendarea din funcție a doamnei judecător ca urmare a exercitării recursului împotriva Hotărârii nr. 9J/2.04.2018 a secției pentru judecători în materie disciplinară prin care s-a aplicat sancțiunea excluderii din magistratură.

În raport de ultima instanță la care contestatoarea și-a desfășurat activitatea, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și va dispune declinarea competenței materiale de soluționare a capetelor de cerere privind nulitatea Raportului nr. x/19.10.2017 emis de Agenția Națională de Integritate, nulitatea Rezoluției nr. x/2016 din 24.06.2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare, constatarea stării de incompatibilitate în care se găsește B., inspector șef al Inspecției Judiciare, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină competența de soluționare a capetelor de cerere nr. x, 3 și 4 din contestația formulată de A. (nulitate raport A.N.I. nr. 38336/2017, nulitate rezoluție nr. 1096/2016 a Inspecției Judiciare și constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.), în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV