ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2019

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.09.2018, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva Hotărârii nr. 4437/12.09.2018, prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013.

În motivarea contestației, au arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul a 5 (cinci) erori materiale, motiv de anulare cf art. 503 alin. 2 pct. 2 din C. proc. civ.

La dosarul Curții de Apel București contestatorii A. și B. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României, invocând excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 284 alin. (6) din Lg nr. 1/2011 fată de prevederile art. 16 (1) si art. 41 (1) din Constituție, deoarece s-a încălcat principiul egalității de tratament.

Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 772 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, ca fiind inadmisibilă.

A fost respinsă excepția nulității întâmpinării invocată de contestatori, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii-reclamanți împotriva deciziei civile nr. 4437/12.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016,ca fiind neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri contestatorii - reclamanți A. și B. au declarat recurs, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și în rejudecare, modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011

In susținerea motivelor vizând excepția de neconstituționalitate s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, conform art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât, conform probelor de la dosar, instanța a ignorat temeiul de drept și a respins nelegal excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (6) din Lg nr. 1/2011 fată de prevederile art. 16 alin. (1), (34) alin. (1) si art. 41 din Constituție, deoarece s-a încălcat principiul egalității de tratament.

Prin completarea la motivele de recurs s-a solicitat casarea deciziei atacate în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătându-se că instanța nu a fost alcătuită cu judecătorii stabiliți în mod aleatoriu.

Totodată, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., iar instanța de recurs a depășit atribuțiile puterii judecătorești refuzând trimiterea dosarului către Curtea Constituțională, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

In ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au arătat recurenții că instanța a respins nelegal excepția de neconstituționalitate a art. 284 alin. (6) din Lg 1/2011, întrucât, deși s-a pronunțat decizia Curții Constituționale nr. 397/2013, ISMB nu întocmește dosare de pensionare pentru limită de vârstă și pensionarii sunt reîncadrați ca titulari fără concurs conform acestor dispoziții.

La momentul intrării în vigoare a DCC nr. 397/2013 pensionarii care au primit fără concurs post de titular trebuiau pensionați și înlocuiți cu profesori activi care au dat concurs și au avut medie de titular, dar nu au primit post de titular.

Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București a invocat inadmisibilitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată în contestație în anulare, este definitivă, în aceleași condiții ca și hotărârea atacată.

A invocat, în subsidiar, nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., având în vedere că prin cerea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate ale sentinței atacate.

Pe fondul recursului, a arătat intimatul că în mod corect instanța a considerat că nu este îndeplinită condiția ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu fondul cauzei, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Analizând cu precădere excepțiile inadmisibilității și nulității recursului invocate de intimat prin întâmpinare, Inalta Curte reține netemeinicia acestora.

Se constată că, indiferent de cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și de stadiul procesual, dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dau dreptul părților de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că împrejurarea că hotărârea curții de apel este definitivă potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., nu are nicio relevanță.

In ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a deciziei atacate, constată Inalta Curte că, strict formal, recursul a fost încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,2, 3, 4 și 8 din C. proc. civ., conformitatea aspectelor invocate cu cazurile de casare reprezintă, în realitate, aspecte care vizează fondul recursului și vor fi tratate ca atare în cele ce succed.

Reține Inalta Curte de Casație că legiuitorul, reglementând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., nu a avut în vedere modalitatea de compunere a completului de judecată prin prisma membrilor acestuia, ci a compunerii cu numărul de judecători prevăzut de legea de organizare judiciară.

Cum, în cauză, contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate de curtea de apel în recurs, în mod corect, cauza a fost soluționată de un complet compus din trei judecători, cu respectare principiului repartizării aleatorii.

In ceea ce privește cazul de casare circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., se reține că textul de lege impune obligativitatea invocării excepției necompetenței materiale sau teritoriale în fața instanței a cărei hotărâre se atacată, în caz contrar, motivul de recurs neputând fi primit.

Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" (art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.) se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat, or, temeiul prezentului recurs este reprezentat de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, care stabilesc procedura de sesizare a Curții Constituționale, stabilind competența instanței de a analiza admisibilitatea cererii.

Prin urmare, și acest motiv de casare va fi respins ca nefondat.

Verificând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. soluția pronunțată de către prima instanță, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport de dispozițiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate,

Prima instanta a considerat că nu este indeplinită în cauză condița ca textul de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata să aibă o legătură în concret cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existența unei posibilități directe de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

In ceea ce privește legătura dintre textul de lege criticat pentru motive de neconstituționalitate, cu soluționarea litigiului, instanța reține că excepția a fost invocată în calea de atac a contestației în anulare, în care se verifică admisibilitatea acesteia în raport de motivele invocate circumscrise cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Se observă, că recurenții nu formulează critici de neconstituționalitate a textelor de lege, ci critici asupra soluției adoptate de instanța de recurs.

Față de toate aceste considerente expuse, Înalta Curte constată că nu s-a probat legătura dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată cu soluționarea cauzei, argumentele excepției reprezentând în fapt critici formulate împotriva soluției adoptate de instanța de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității și inadmisibilității recursului invocate de intimatul - pârât Inspectoratul Școlar al Municipiul București.

Respinge recursul declarat de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 772 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.